Decizia civilă nr. 2299/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2299/R/2011
Ședința publică din data de 23 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. M.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamanta recurentă S. M. împotriva sentinței civile nr. 3784 din 9 Noiembrie
2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. „. O. T., C. LOCAL T. și P. M. T., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea
ședinței publice din data de 21 iunie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3784 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția lipsei calități procesuale pasive invocată de pârâtul I. S. AL J. C., și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta M. S. împotriva pârâților Ș. I. O. T., C. LOCAL T. și P. L. T.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a fost încadrată la pârâta de rd.1 în funcția didactică de învățător conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
În perioada (...) - (...) reclamanta a urmat cursurile Facultății de P. - S. - S. P., forma de învățământ la distanță din cadrul Universității S. H., a căror durată a fost de 3 ani, iar în sesiunea iunie - iulie 2008 a susținut examenul de licență desfășurat în condiții similare cu examenul pentru forma de învățământ zi și a obținut nota 9,20.
La data de (...) reclamanta a depus la pârâta de rd.1dovada absolvirii studiilor cu diplomă de licență, specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță la U. S. H. și a solicitat încadrarea pe funcția de profesor pentru învățământul primar, însă pârâta de rd.1 nu a dat curs acestei solicitări, motivând că programul de studii universitare de licență sociologie - psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul Universității S. H. din B. nu a avut niciodată autorizare de funcționare provizorie sau acreditare.
Potrivit prevederilor art. 3 din O.G.1. studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005- 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin O. al M. E., C. și I., care se publică în Monitorul Oficial.
Reclamanta a fost înmatriculată în anul I în anul 2005 și a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență din sesiunea iunie-iulie 2008.
Pentru a putea fi încadrată în funcția de profesor pentru învățământul primar conform studiilor absolvite reclamanta poate susține examenul de licență în condițiile programelor de studii sau specializărilor autorizate să funcționeze provizoriu sau să fie acreditate potrivit metodologiei aprobate prin
O. al M. E., C. și I., publicat în Monitorul Oficial.
În situația obținerii licenței, în condițiile arătate anterior, M. E., C. și I. va recunoaște diploma de licență conform prevederilor art. 4 din O.G. 1..
Deoarece licența în specializarea psihologie din cadrul Facultății de P. -
S. - S. P., forma de învățământ la distanță din cadrul Universității S. H. a fost obținută în alte condiții decât cele legale cererea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. M. solicitând admiterea recursului cu obligarea pârâtelor la încadrarea pe funcția de profesor pentru învățământ primar și plata salariului corespunzător funcției, calculul și plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform studiilor și salariul efectiv plătit, începând cu data de (...) și până la soluționarea prezentei cauze, sume actualizate în funcție de rata inflației la data efectivă a plății și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de judecată a respins acțiunea față de C. Local al orașului T. și P. orașului T.
Astfel, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive de către pârâții C. Local al T. și P. orașului, pe care a admis-o și a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestuia, fără a-și motiva în nici un fel această dispoziție.
Învederează instanței că a chemat în judecată și C. Local al orașului T., având în vedere dispozițiile legale în vigoare aplicabile.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. XIII din O.U.O. nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind ... ". Între excepțiile enumerate de textul de lege, nu se regăsește salarizarea personalului din unitate. În același sens sunt și prevederile HG nr. 538/2001 și ale art. 167 din L. învățământului nr.
84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora consiliul local are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
În plus, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) din L. nr.
215/200 l privind administrația publică locală, are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată a solicitat plata drepturilor cuvenite, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciază că, în cauza de față, consiliul local are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește inspectoratul școlar, în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu există raporturi juridice de muncă. De fapt, I. Ș. al J. C. are calitatea de angajator pentru personalul didactic de predare și instruire/pregătire practică.
În acest sens arată că instanța a reținut că atribuția revine directorului unității de învățământ care trebuie să emită decizia de încadrare în noua funcție și salariul corespunzător".
I. Ș. al J. C. are calitatea de angajator al cadrelor didactice în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil și art. II alin. (5) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora angajarea pe post se face prin dispoziție a inspectorului școlar general". În același sens, potrivit art. 58 alin. (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în învățământul preuniversitar de stat, pentru personalul didactic de predare și instruire practică. contractele individuale de muncă se încheie între inspectoratul școlar, reprezentat de director și salariat": potrivit alin. (2) al aceluiași articol"directorul unității de învățământ va semna contractul individual de muncă pe baza unei decizii de delegare de competență emisă de inspectorul școlar general. iar ștampila/sigiliul aplicat va fi al angajatorului (inspectoratului școlar)".
Mai arată că L. învățământului nr. 84/1995, republicată, prevede în art. 60, alin. (1): Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi".
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță este ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă organizată forma de învățământ zi.
De asemenea, L. nr. 8. pentru aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr.
7., privind asigurarea calității educației, prevede în art. 29, alin. 3 "În învățământul superior, evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universală distincții ".
În acest sens, legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universală distinctă și nu la nivelul formelor de învățământ. cum greșit se interpretează de către instituția de învățământ.
Mai precis, programul de studii (și nu forma de învățământ) duce la calificarea universală distinctă. întrucât. indiferent de forma de învățământ absolvită (zi. seral, frecvență redusă sau la distanță) calificarea universitară este aceeași.
Ca atare, legea prevede foarte clar că se acreditează sau se evaluează doar programele de studii și nu formele de învățământ. acestea din urmă fiind doar modalități de desfășurare a programelor de studii.
Și norma anterioară, respectiv L. nr. 8. privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor (abrogată prin L. nr. 8.) prevedea, între altele, în art. 3, alin. (3): .E.luarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau a structurilor instituționale". Nici acest act normativ nu prevedea autorizarea provizorie a formelor de învățământ.
Mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - art. 304 pct. 7 Cod Procedură Civilă.
Astfel instanța nu a definit în mod detaliat, ce înțelege prin condiții legale. Potrivit Legii nr. 443/05 iulie 2Q02 privind înființarea Universității "S.
H." prevede la art. 3: "D. intrarea în vigoare a prezentei legi, în structura Universității S. H. din B. vor intra în facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prinhotărârea G., conform legii". Ca atare, U. S. H. a acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu și alte specializări și a înființat alte facultăți, astfel că, în prezent, în structura Universității "S. H. B. se află 29 de facultăți și 52 de specializări.
Cu privire la diploma de licență pe care a obținut-o în urma promovării examenului de licență din anul 2008 învederează instanței că aceasta este legală și îi conferă toate drepturile care decurg din absolvirea unei instituții de învățământ superior.
De asemenea, U. ,,S. H." este instituție de învățământ superior acreditată și are dreptul legal de a organiza examen de licență și de a elibera documente de studii. D. emise de U. "S. H.", ca de altfel toate cele emise de orice altă instituție de învățământ superior nu pot fi anulate decât de instituția de învățământ emitentă sau de instanțele de judecată.
L. nr. 8., abrogată prin L. nr. 8712006, prevedea, la art. 14: "D. eliberate de instituțiile de învățământ superior pentru absolvenții facultăților, colegiilor sau specializărilor acreditate, sunt recunoscute de drept de către M. E. N.".
Instituțiile de învățământ superior acreditate au dreptul să organizeze examene de licență și să elibereze diplome și, pe cale de consecință, acestea sunt recunoscute de drept atâta timp cât nu s-a constatat că sunt eliberate prin fals sau fraudă.
In ceea ce privește O. de G. nr. 1., face următoarele precizări:
- actul normativ invocat acționează pentru viitor și nu pentru trecut. altfel s-ar încălca principiul activității normei juridice și C. R.
- O.G. se referă la studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008, la specializări, programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță, și nu la absolvenți. E. vorba de studenții din perioada 2005-2008 care nu au definitivat studiile și care au dreptul să se transfere la alte forme de învățământ. O. nu face referire nici la absolvenți, nici la licențiați.
Conform sentinței civile nr. 3., prin întâmpinare, pârâții C. Local al comunei M. V. și P. acestei comune au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează faptul că este angajata Școlii "I. O."T., nicidecum a Scolii "M. Voda" din comuna M. V., iar S. "I. O." nu a depus întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Diploma de studii (anexată prezentei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul), poartă antetul M.ui E. și timbrul sec al acestuia. M. nu a luat nici o măsură pe perioada școlarizării la specializarea respectivă, nici măcar înainte de susținerea examenului de licență, pentru ca, ulterior susținerii și emiterii actului de studii să nu îi mai recunoască valabilitatea, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, diploma de studii nu a fost revocată sau anulată și nici nu s-a constatat nulitatea acesteia de vreo instanță judecătorească sau autoritate administrativă. În consecință, este un act de studii perfect valabil și de un drept câștigat prin studii, iar faptul că specializarea respectivă a fost sau nu autorizată/acreditată este irelevantă raportat la existența actului de studii.
În susținerea punctului de vedere, invocă și practica Înaltei Curți de C. și
Justiție - Secția de C. A. și F. decizia nr. 2376/(...), pronunțate în dosarul nr. (...), instanța supremă a reținut că "diploma de licență emisă tot de U. "S. H. -
F. P.-S. - specializarea P., forma învățământ la distanță este valabilă deoarece nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului", iar "apărărilelegate de acreditarea/. formei de învățământ la distanță nu se circumscriu obiectului acțiunii".
I. Ș. J. C. prin întâmpinare (f.24-26) a solicitat respingerea recursului și menținere ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Analizând recursul formulat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Cu referire la criticile privind calitatea procesuală pasivă a pârâtului intimat I. Ș. J. C., Curtea reține ca fondate motivele de recurs față de modul în care prima instanță a soluționat această excepție.
Astfel, prin petitul acțiunii s-a solicitat obligarea și a acestui pârât la c alculul și plata drepturilor salariale pretinse.
În ceea ce privește operațiunea de plată a drepturilor salariale, Curtea îmbrățișează argumentele intimatei pârâte vis a vis de lipsa atribuțiilor sale pe acest aspect.
Astfel, se reține că inspectoratele școlare județene sunt organe desconcentrate în subordinea M.ui E., C. și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I.ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
În speța de față însă Curtea notează că obligațiile solicitate intimatei prin petitul acțiunii se circumscriu unei operații mult mai largi și mai complexe, aceea de aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materia salarizării.
Or, din acest punct de vedere, Curtea reține atribuțiile I.ui școlar J. sub acest aspect.
Astfel, Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar. La rândul său, C., pe baza datelor transmise de inspectoratele
școlare județene , analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. În continuare, pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care seînaintează conducerii M.ui E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
Din aceste motive , Curtea constată că nu se poate reține că intimatul pârât nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea notează că în iulie 2008, reclamantarecurentă a susținut și promovat examenul de licență în cadrul Universității
„S. H."; - F. S.-psihologie - specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță.
Urmare a finalizării studiilor cu diplomă de licență, aceasta a fost încadrată în funcția de institutor I grad didactic I, în baza deciziei nr. 670/(...), înscrisă în carnetul de muncă la poziția 97, în conformitate cu O.ul nr. 5600 din (...) (f. 15 dosar fond). Ulterior, reclamanta recurentă a solicitat pârâtei de rd.1 încadrarea sa pe funcția de profesor pentru învățământ primar și plata salariului corespunzător funcției, însă pârâta a refuzat, motivând că specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul Universității „S. H. ";- F. S.-psihologie, nu funcționează legal.
Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că refuzul pârâtei de rândul I este nejustificat din acest punct de vedere, în contextul în care solicitarea reclamantei recurente se întemeiază pe o diplomă de licență care se bucură de prezumția de legalitate și care produce efectele specifice. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât acestei diplome i s-a dat deja eficiență tocmai de către parata, intrând în circuitul civil, în condițiile în care , așa cum s-a arătat , reclamanta a fost încadrată ca institutoare.
Or, această încadrare s-a întemeiat tot pe diploma de licență obținută ca urmare a promovării examenului de licență în anul 2008, diplomă care până la data soluționării cauzei nu a fost anulată. Cu alte cuvinte, în condițiile în care un act se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care însă nu a fost răsturnată, acel act produce efectele specifice, acestea din urmă neputând fi înlăturate.
Curtea reține însă că instanța de fond a omis să pună un discuția părților și să tranșeze un alt aspect esențial al litigiului. Astfel, prin OUG 4. a fost introdusă funcția de profesor în învățământul universitar, funcție care se adaugă însă celei de institutor, necesitând condiții suplimentare.
Astfel, dacă pentru funcția de institutor este necesară absolvirea cu examen de diplomă a colegiului universitar pedagogic, a liceului pedagogic sau a unei școli echivalente, urmată de absolvirea unei instituții de învățământ superior de lungă durată sau de scurtă durată ori de absolvirea cu diplomă de licență sau de absolvire, urmată de un curs specific în domeniul psihopedagocic și metodic, pentru funcția de profesor, superioară celei de institutor, legiuitorul a prevăzut o condiție suplimentară .
Potrivit art. 7 alin. 1 lit.d din L. 128/1997 astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin OUG 4., pentru funcția de profesor în învățământul primar este necesară absolvirea cu diplomă a ciclului I de studii universitare de licență sau a ciclului II de studii universitare de master în profilul postului sau absolvirea liceului pedagogic, urmată de absolvirea unei instituții de învățământ superior de lungă sau scurtă durată în profilulpedagogic.
Aceasta sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamanta pentru ca acțiunea sa să fie fondată. Ca atare, instanța de fond trebuia să verifice dacă diploma depusă de reclamanta corespundea unei specializări în profilul postului sau în profilul pedagogic, legiuitorul cerând de data aceasta o specializare specifică pentru funcția pretinsă.
Limitându-se însă la analiza problemelor legate de legalitatea diplomei, căreia în mod eronat a refuzat să îi recunoască efectele, instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la problemele de fond amintite mai sus, lăsând practic necercetat fondul litigiului și temeinicia pretențiilor reclamantei.
Din aceste considerente, în temeiul art. 309 pct. 9 raportat la art. 3. alin.
1 și 3 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 3784 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...) pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ce va ține seama de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 3784 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
GREFIER N. N.
| ← Decizia civilă nr. 2203/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5059/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
