Decizia civilă nr. 176/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 176/R/2011
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. A. B. și C. V. împotriva sentinței civile nr. 2379 din 1 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC A. S. C.-N., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, av. C.-Lubinschi Oriana și reprezentanta pârâtei intimate, av. L. A., lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei intimate și împuternicire avocațială.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamanților recurenți, care depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentata pârâtei intimate precizează instanței că prin întâmpinarea formulată a invocat excepția tardivității recursului și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs. fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită pe cale de excepție admiterea excepției tardivității și pe cale de consecință respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat pentru considerentele expuse în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2379 pronunțată la 1 iulie 2010 de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea formulată de reclamanții C. A. B. și C. V. în contradictoriu cu pârâta SC A. S. C.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin sentința nr. 2. a T. C., irevocabilă, au fost anulate deciziile de concediere nr. 1. și nr. 1. privindu-i pe reclamanți, iar pârâta a fost obligată să le plătească acestora salariile aferente perioadei (...) - (...), respectiv (...) - (...).
Reclamanții nu au susținut și nici nu au făcut dovada că au prestat muncă în folosul reclamantei, la dosar fiind de altfel depuse în copie manifestările acestora de voință de a părăsi locul de muncă prin demisie.
Or, plata drepturilor salariale este condiționată de prestarea muncii, obligațiile fiind interdependente. În lipsa prestării muncii, obligația de plată a salariului este lipsită de cauză și nu există.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. A. B. și C. V.,solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., deoarece prin sentința civilă nr. 2. pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus anularea deciziilor de concediere, constatându-se astfel că raporturile de muncă ale reclamanților cu societatea pârâtă nu au încetat, iar intimata a fost obligată la plata în favoarea reclamanților a salariilor aferente perioadei 1.05 - (...) pentru C. A. B. și perioadei 1.05 - (...) pentru C. V..
In același dosar au formulat și o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii și de completare de dispozitiv, iar prin D. 1. pronunțată de Curtea de A. C. s-a stabilit pe de o parte împrejurarea ca raporturile de munca ale reclamanților cu societatea pârâta nu au încetat, fiind încă în ființă la data pronunțării hotărârii și pe de alta parte ca solicitarea de a fi obligata societatea pârâta la plata unei despăgubiri egala cu salariile indexate, majorate și reactualizate este o cerere noua, care va trebui sa facă obiectul cenzurii instanțelor de fond, "deși reclamanții ar fi fost îndreptățiți la acordarea acestora până la zi".
Rezultă din formularea art. 78 al. 1 din Codul muncii faptul că instanța în mod obligatoriu și imperativ va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, în măsura în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic și nelegal și dacă se formulează o asemenea cerere de către fostul angajat, cerere pe care au formulat-o în prezentul dosar, aflându-se încă în termenul de prescripție de 3 ani al unei asemenea acțiuni.
S-a arătat că este fără relevanță că reclamanții nu au dorit reintegrarea pe posturile deținute în cadrul societății parate, câta vreme Curtea de A. C. a constatat faptul ca contractele de muncă ale reclamanților au rămas în ființă pe toata durata procesului si pana la momentul când și-au dat demisia și nu a intervenit suspendarea contractelor de muncă încheiate între părți, neexistând acordul părților sub acest aspect.
S-a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7
C.proc.civ. , deoarece deși instanța de fond a reținut în mod corect temeiul de drept, respectiv prevederile art. 78 al. 1 din codul muncii, motivarea acțiunii se referă la un cu totul alt aspect respectiv faptul că reclamanții nu au prestat munca în favoarea intimatei și prin urmare obligația de plata a salariului nu există.
Arată că nu au solicitat obligarea intimatei la plata salariului la zi ci, la petitul 1 din acțiune au solicitat obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate.
Reclamanții nu au solicitat plata salariilor până la data demisiei ((...)), ci plata unei despăgubiri în baza art. 78 al. 1 din codul muncii pentru motivul că a fost efectuată de către intimata concedierea în mod netemeinic și nelegal, împrejurarea stabilită irevocabil prin S. civilă nr.2. pronunțată de Tribunalul Cluj în D. C. (...).
Singura condiție prevăzută de textul de lege este aceea ca să fi fost efectuată concedierea în mod nelegal.
Unicul motiv pentru care a fost respinsa acțiunea reclamanților a fost acela că nu au prestat muncă în favoarea angajatorului care în mod nelegal a dispus concedierea, motiv străin de natura pricinii, întrucât reclamanții au solicitat obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, în baza art. 78 al. 1 din Codul muncii.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a adăugat la lege stabilind cu de la sine putere o cerință suplimentară absurdă pentru aplicarea dispozițiilor art. 78 al. 1 din codul muncii și anume aceea că salariatul să fi prestat munca pe toată durata procesului pentru anularea dispoziției de concediere.
Intimata pârâtă SC A. S. prin întâmpinare (f.19-20) a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției tardivității și respingerea recursului ca inadmisibil și neîntemeiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată cărecursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Pârâta intimată a emis deciziile de desfacere disciplinară a contractelor de muncă ale reclamanților, însă anterior emiterii deciziilor de către pârâtă, reclamanții și-au exprimat intenția de a nu mai continua activitatea în cadrul societății pârâte, prin formularea cererilor de încetare a contractelor de muncă în temeiul acordului părților.
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 2. a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) s-a dispus anularea deciziilor emise de pârâtă la data de 1(...), decizii prin care s-au desfăcut contractele de muncă ale reclamaților ca și sancțiune disciplinară, pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.
Însă, în cadrul aceluiași proces reclamanții au solicitat să se constate că raporturile lor de muncă au încetat prin demisie la data de (...) și respectiv (...), motivat de faptul că cererile lor de încetare a contractului de muncă prin acordul părților nu au fost acceptate.
Este real că, potrivit prevederilor art. 78 alin. 1 din C.muncii „în cazul în care concedierea a fost efectuată in mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.";
Însă potrivit acestor dispoziții legale, în urma anulării deciziilor de concediere, reclamanților li se poate acorda o despăgubire egală doar cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceștia.
Cum însă pentru perioadele indicate în cererea de chemare în judecată, reclamanților nu li s-ar fi cuvenit drepturi salariale, întrucât nu au prestat activitate la societatea pârâtă, tocmai ca urmare a manifestării lor de voință, cuprinsă în cererile prin care au solicitat încetarea contractelor de muncă, cereri care confirmă intenția reclamanților de a nu mai continua activitatea la societate.
În aceste condiții, este cert că reclamanții și-au manifestat intenția de încetare a raporturilor de muncă și nu au mai prestat activitate în cadrulsocietății pârâte tocmai ca urmare a voinței acestora, chiar dacă s-a apreciat că demisia nu a putut opera, deoarece aceștia au cerut încetarea contratelor de muncă în temeiul acordului părților.
Potrivit prevederilor art. 154 alin. 1 și 2 din C.muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, dispozițiile legale stabilind că pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.
Față de aceste reglementări legale, instanța de fond a reținut în mod corect în considerentele hotărârii pronunțate că reclamanții nu s-au prezentat la lucru, condiții în care s-a apreciat în mod corect că nu se mai cuvin reclamanților alte despăgubiri cu excepția celor acordate pentru intervalul (...) - (...) pentru C. A. B. și perioadei 1.05.208 - (...) pentru C. V..
Recurenții au mai invocat faptul că prin decizia nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. prin care s-a soluționat cererea de lămurire și completare a dispozitivului deciziei civile 1. a aceleiași instanțe prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2. a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), s-a stabilit că reclamanții ar fi fost îndreptățiți la acordarea despăgubirilor până la zi, însă Curtea constată faptul că instanțele au fost investite cu cererea de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamanților doar pentru perioadele (...) - (...), respectiv (...) - (...), acest fiind de fapt și motivul pentru care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului, condiții în care criticile formulate prin cererea de recurs se constată a fi nefondate.
Într-adevăr, potrivit sentinței civile nr. 2. a T. C. raporturile de muncă ale reclamanților nu au încetat prin deciziile de concediere, dar nici ca urmare a demisie, însă cum reclamanții au arătat că nu mai doresc să presteze muncă la societatea pârâtă de la momentul la care au solicitat desfacerea contractelor de muncă prin acordul părților, nu se poate susține că sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor pretinse în prezentul dosar.
Recurenți au mai susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, însă se constată că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deoarece invocarea de către instanța de fond și a prevederilor art. 78 al. 1 din Codul muncii și a reținerii împrejurării că reclamanții nu au prestat munca în favoarea intimatei și prin urmare obligația de plata a salariului nu există, nu reprezintă decât redarea stării de fapt și de drept în speță, nefiind reținute motive care să nu aibă legătură cu prezenta cauză.
Împrejurarea că prima instanță a folosit și alte argumente sau dispoziții legale decât cele arătate în cererea de chemare în judecată nu constituie o motivare străină pricinii sau o motivare contradictorie, întrucât acestea sunt în legătură cu obiectul acestei cauzei și cu părțile litigiante.
Pentru aceste motive, Curtea reține că este lipsită de orice critici soluția primei instanțe de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri reprezentând drepturi salariale, în cauză nefiind întrunite condițiilor specifice antrenării răspunderii patrimoniale a angajatorului față de salariat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. A. B. și C. V. împotriva sentinței civile nr. 2379 din 1 iulie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: E. B., I. P.
| ← Decizia civilă nr. 72/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3804/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
