Decizia civilă nr. 2421/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2421/R/2011
Ședința publică din data de 29 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. O. V. DE S. și C. LOCAL AL O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 214 din 1 februarie
2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pârâtul intimat G. Ș. V. DE S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 iunie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare la ambele recursuri formulată de reclamantul intimat, prin care solicită respingerea acestora, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. M. reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții G. Ș. V. de S., C. local al orașului V. de S., P. orașului V. de S., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâta unitatea școlară să acorde membrilor de sindicat Z. O., F. L., S. R., N. A., C. I., Ș. M., Man M., S. A. M., B. M., C. G., L. D. I., D. S. M., C. I., B. T., K. M., H. I., D. I., O. M. E., D. A. M., C. M. M., F. Ana, S. M. E., P. Ana M., Ț. V., M. C., L. C., M. V., C. R. Ana, U. M., S. A., indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar
2009-2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr.
1., deoarece intrarea în concediu de odihnă a acestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1., respectiv datei de 3 iulie 2010. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamantul consideră că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., întrucât noțiunea de bun îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ 2007-2008, art. 67 din L. nr.169/1999, art. 103 din L. nr. 128/1997.
Pârâtul C. local al orașului V. de S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că cel care acordă indemnizația de concediu, în respectarea prevederilor Legii nr. 128/1997 este angajatorul, ca organ de specialitate, care are răspunderea de a elabora și de a aplica politica educațională, având drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și resurselor umane din sfera educației și care colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învățământului, conform Legii nr. 84/1995.
Pârâtul P. orașului V. de S. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu este angajatorul membrilor de sindicat arătați în acțiune, fapt pentru care nu are calitate procesuală pasivă în sensul de a asigura sumele necesare plății indemnizației de concediu. F. că prin intermediul contului orașului V. de S. se virează aceste sume de la angajator la instituțiile de învățământ nu înseamnă că P. orașului V. de S. are obligația de a asigura aceste sume.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 214/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasiveinvocate de pârâții C. local al orașului V. de S. și P. orașului V. de S., prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. Ș. V. de S., C. local V. de S. și P. orașului V. de
S.
A fost obligat pârâtul G. Ș. V. de S. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant Z. O., F. L., S. R., N. A., C. I., Ș. M., Man M., S. A. M., B. M., C. G., L. D. I., D. S. M., C. I., B. T., K. M., H. I., D. I., O. M. E., D. A. M., C. M. M., F. Ana, S. M. E., P. Ana M., Ț. V., M. C., L. C., M. V., C. R. Ana, U. M., S. A., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu
25% prevăzută de L. nr.1..
Au fost obligați pârâții C. local V. de S. și P. orașului V. de S. să asigure sumele necesare efectuării plății sumelor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local V. de S. și P. orașului V. de S., instanța a reținut că consiliul localreprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ-teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu. C. local V. de S. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ-teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de către instanță.
A., prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art.49 din anexa la H. nr. 2. pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H. nr. 2., unde, de asemenea, se prevede că „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
Ar fi excesiv de formal să nu se dea o astfel de interpretare acțiunii formulate de reclamant, în condițiile în care art. 978 cod civil statuează, cu putere de principiu, că atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul. Aplicând acest principiu în speța de față, este oportună din această perspectivă, interpretarea dată cererii introductive de către instanță, în sensul că aceasta a fost formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială, fără a mai fi nominalizată direct această unitate, ci fiind nominalizate în acțiune autoritățile care o reprezintă.
S-au reținut, în acest sens, dispozițiile art. 23 din L. nr. 215/2001, modificată, unde se prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii ca autorități executive.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public.";
Prin urmare, L. contenciosului administrativ reglementează in terminis capacitatea procesuală și calitatea procesuală a autorităților publice. Or, art. 2 alin. 1 lit. b din lege definește autoritatea publică drept organ de stat saual unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Ca atare, consiliile locale și primarii se subsumează acestei categorii.
Rămâne de stabilit, în acest caz, dacă se poate accepta că în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, ar fi aplicabile aceleași principii ce guvernează domeniul contenciosului administrativ.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale sus-citate sunt aplicabile și în prezenta cauză, ce constituie un conflict de drepturi, având în vedere că pârâții C. local V. de S. și P. orașului V. de S. au fost chemați în judecată în considerarea raporturilor juridice stabilite între aceștia și angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu. Or, raportul juridic dintre un consiliu local, respectiv primar și o unitate de învățământ este, prin excelență, unul administrativ. Prin urmare, reclamantul s-a raportat, în momentul constituirii cadrului procesual, nu doar la raportul juridic stabilit între angajat și angajator, ci și la cel în virtutea căruia angajatorul va putea obține sursele financiare pentru plata drepturilor salariale solicitate, în dorința de a asigura caracterul eficient și executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie în asigurarea acestor surse financiare.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit. b și d, alin.4 lit. a și alin.6 lit. a pct.1 din L. nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Sub aspectul fondului cauzei tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice la unitatea școlară pârâtă în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul
2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art.
145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...).
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea
școlară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
Instanța a considerat că, în condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% în baza art. 1 din L. nr. 1. este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al O. V. de S . și P. O. V. de S.
1. Prin recursul declarat, pârâtul P. orașului V. de S. a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a P. orașului V. de S., cu consecința respingerii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu acesta.
În motivarea recursului recurentul a arătat că potrivit HG nr.
1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, art. 1 alin. 3 arată in mod clar că finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. A., sumele pentru asigurarea indemnizației de concediu a cadrelor didactice sunt asigurate din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce provin de la bugetul de stat și nu din bugetul local al orașului.
- Art. 3 din aceeași hotărâre de G. prevede modul în care se finanțează unitățile de învățământ, inclusiv in ceea ce privește indemnizațiile de concediu. A., unitățile de învățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către Direcția generală a finanțelor publice județene situația elevilor, in funcție de care se vor repartiza sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin decizie a directorului D. generale a finanțelor publice județene. Acest articol, coroborat cu art. 4 Ind. 2 din HG nr.
1618/2009, potrivit căruia în cazuri excepționale, când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unitățile de învățământ, se pot efectua redistribuiri ale sumelor defalcate pe orașe, prin intermediul D. generale a finanțelor publice județene, ne conduce spre concluzia că primarul nu poate asigura sumele din bugetul local și are o simplă atribuție de transmite situația către Direcția generală a finanțelor publice M., care este singura inmăsură să dispună și să asigure sumele necesare plății indemnizației de concediu.
- Potrivit HG nr. 2. pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art. 40, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistența direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar vor repartiza unităților administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și după caz fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. A., sumele se asigură de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice, iar nu de către primarul orașului si nu prin dispozițiile acestuia.
- A mai menționat recurentul că potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori, in situația de față, resursele financiare pentru plata indemnizației de concediu se realizează de către consiliul județean cu asistența direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, nu din bugetul local al orașului.
- Prin OUG nr. 32/2001 se prevede că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HGR nr. 2., potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate și de la bugetul de stat și din alte surse, respectiv, venituri proprii. A., unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr. 1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
- Mai arată recurentul că primarul orașului V. de S. nu este angajatorul cadrelor didactice din acțiune, fapt pentru care asigurarea plății indemnizației de concediu nu poate fi realizată din bugetul local, ci aceste sume se asigură prin deciziile D. generale a finanțelor publice județene, după o procedură specială.
Recurentul consideră astfel că nu are atribuții de asigurare a sumelor solicitate în acțiune, instanța de fond aplicând în mod greșit prevederile legale în vigoare și solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului V. de S. și respingerea acțiunii reclamantului in contradictoriu cu acesta.
2. Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al orașului V. de S. a solicitat,în temeiul art. 303, art. 304, pct. 9 și art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. local V. de S.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța fondului a respins excepția lipsei calității procesuale a C. Local V. de S. fara a lua in considerare prevederile Legii 53/2003, Codul Muncii, care arata ca reclamanții, pentru a pretinde de la C. local plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, in conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 coroborate cu L. nr. 221/2008, ar fi trebuit sa fi încheiat un contract individual de munca cu acesta, însă reclamanții sunt angajați ai G.ui Ș. V. de S. si nicidecum ai C. Local V. de S. pentru ca, in speța, acesta "sa dispună toate masurile necesare ce se impun ... pentru asigurarea inbugetele proprii ... a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii", iar Contractul colectiv de munca in temeiul căruia solicita indemnizația de concediu de odihna aferenta anului școlar 2009-2010, a fost încheiat între reclamanți și I. Ș. al J. M., nicidecum C. Local V. de S.
- A mai arătat recurentul că instanța nu a ținut seama de prevederile art. 1, alin. 1 si 2, art.62 din L. 215/2001, coroborat cu art. 41 si următoarele cod proc. civila care stabilește ca unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, in consecința calitatea procesuala pasiva o are orașul V. de S., nu C. local V. de S.
Orașul este subiect juridic de drept fiscal, titular al codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare.
In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. A. se deduce ca, in speța, C. local V. de S. nu are capacitate de exercițiu pentru a avea calitate de parat, deci nu are capacitate procesuala pasiva pentru a fi parte in judecata.
Prin respingerea excepției calității C. local V. de S. pe considerentul ca "in conformitate cu art. 23 din L. 215/2001, unde se prevede ca autoritățile publice prin care se realizează autonomia locala in comune, orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative si primarii ca autorități executive" instanța încalcă prevederile alin.2 ale aceluia art. 23 care arata: "Consiliile locale si primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale si rezolva treburile publice din comune, orașe si municipii, in condițiile legii".
Consideră recurentul că, în ceea ce privește condiția impusa de art. 23 alin. 2 din L. 215/2001, republicata, " in condițiile legii" trebuie avut in vedere art. 167 din L. nr. 84/1995.
- A mai susținut recurentul că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 141, lit. a, lit. p si lit. y din L. nr. 84/1995, referitoare la atribuțiile M. E. N. și ale art. 142, lit. b si lit. g din același act normativ care stabilesc ca I. Ș. "asigura aplicarea legislației in organizarea, conducerea si desfășurarea procesului de învățământ", "coordonează încadrarea unităților in învățământ cu personal didactic necesar, in conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic".
- În ceea ce privesc drepturile salariale, consideră recurentul că instanța nu a ținut seama de art.167 alin.3 si alin.5 din L. nr. 84/1995, motiv pentru care consideră ca in speța ar trebui chemat angajatorul, respectiv G. Ș., I. Ș. M. si M. Î. deoarece acestea sunt cele care stabilesc condițiile de salarizare, de ocupare a posturilor, vechimea in munca si sporurile, in conformitate cu legislația specifica si cu respectarea Statutului personalului didactic.
Prin bugetul local, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sunt cuprinse la capitolul învățământ sumele care privesc salarizarea cadrelor didactice urmare a emiterii hotărârii de guvern care aproba bugetul de stat, C. local însușindu-si sumele prevăzute in respectiva hotărâre a G.ului României, deci si sporurile despre care se face vorbire in speța.
Cel care acorda sporuri, obligat fiind de prevederile art. 167 alin. 3 și alin.5 este M. Î., I. Ș. M., ca organ de specialitate, care are răspunderea de a elabora si de a aplica politica educaționala, având drept de inițiativa si de execuție in domeniul politicii financiare si resurselor umane din sferaeducației si colaborează cu alte ministere implicate in dezvoltarea învățământului, așa cum prevede L. nr.84/1995.
F. ca este chemat in cauza, in calitate de parat, "in considerarea raporturilor juridice stabilite intre aceștia (reclamanți) si angajatorul persoanelor ale căror drepturi salariale fac obiectul prezentului litigiu" ... " in dorința de a asigura caracterul eficient si executoriu al hotărârii judecătorești, prin implicarea tuturor factorilor de decizie in asigurarea acestor surse financiare" nu consideră că îi conferă calitate procesuala, atâta timp cat asigurarea surselor financiare necesare pentru acordarea indemnizației solicitate nu se face din bugetul local, ci prin bugetul local, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat cuprinse, la capitolul învățământ, urmare a emiterii hotărârii de guvern care aproba bugetul de stat, C. local însușindu-si sumele prevăzute in respectiva hotărâre a G.ului României, deci si sporurile despre care se face vorbire in speța.
Orice modificare ce privește drepturi salariale care sunt acordate salariaților unităților de învățământ preuniversitar de stat aflate pe raza administrativ teritoriala a orașului V. de S. prevăzute in bugetul local după emiterea de către G. a unei hotărâri in care e stipulata suma respectiva, de unde provine si pentru ce este atribuita, prin H. C. local de rectificare a bugetului local.
Concret, G.ul stabilește suma, C. local își însușește respectiva suma si o transmite unităților de învățământ cărora îi este destinata, deci se poate spune ca, in speța, C. local este un intermediar, un executant al hotărârii de G.
Prin întâmpinarea depusă în data de (...) (f. 20-21), intimatul reclamant S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate.
Arată intimatul că nici C. Local, nici P. orașului V. de S. nu contestă dreptul cadrelor didactice la plata integrală a indemnizației de concediu aferentă anului 2010. Conform art. 167 din L. nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, C. Local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar și consideră că datorită acestei atribuții, are calitate procesuală pasivă în acest dosar. C. Local, la propunerea primarului
(ordonatorul principal de credite) are obligația de a aproba eliberarea sumelor necesare executării. Nu contestă faptul că sumele vin de la bugetul de stat și nu de la bugetul local, dar pentru a ajunge la membrii de sindicat trebuie să treacă prin consiliul local, care la propunerea ordonatorului principal de credite, respectiv primarul, virează sumele unității de învățământ angajatoare, care la rândul ei are obligația de a le plăti sub forma de drepturi salariale angajaților. Precizează că nu a susținut nici în fond că recurenții sunt angajatorii cadrelor didactice din învățământ. A chemat în judecată cele două instituții datorită rolului pe care îl au în drumul banilor care urmează să ajungă la cadrele didactice.
Conform prevederilor art. 21 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale are calitatea de ordonator principal de credite pentru instituțiile de învățământ. A. a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare, să nu se întâmpine probleme în eliberarea actelor necesare executării. În acest sens intimatul invocă și prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curteaconstată că recursurile sunt nefondate, având în vedere următoareleconsiderente:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâții recurenți solicitând ca aceștia să fie obligați la asigurarea sumelor necesare pentru plata drepturilor bănești pretinse potrivit primului capăt de cerere. În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat conferă legitimare procesuală pasivă recurenților C. Local al O. V. de S. și P. O. V. de
S. în prezentul litigiu.
A., potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat, care include și cheltuielile de personal, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2. de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din H. nr.2., în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
A., nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la asigurarea sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență: un viceprimar - președinte; șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; unul-doi directori ai unităților de învățământ; reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Având în vedere atribuțiile ce revin C. Local al orașului V. de S. conform dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și art. 36 alin. 6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că această autoritate poate sta în proces în calitate de pârât, calitatea procesuală pasivă a acestuia fiind justificată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa.
Obligarea P. la alocarea fondurilor necesare plății și implicit, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, este, de asemenea, justificata, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului conform art. 63 alin. 4 lit. a din L.
215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Chiar dacă în procedura de asigurare a finanțării unităților de învățământ preuniversitar de stat revin atribuții și altor instituții, care nu au fost chemate în judecată, acest aspect nu este de natură a înlătura calitatea procesuală pasivă a pârâților recurenți în cauză.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
A. cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a drepturilor bănești ce li se cuvin potrivit legii.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. Local al O. V. de S. și P. O. V. de S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL O. V. DE S. și P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 214 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T. Aflat în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă
Semnează vicepreședinte instanță Semnează vicepreședinte instanță G .
G. C.
A. în concediu de odihnă S emnează Prim grefier M. T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 3533/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5400/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
