Decizia civilă nr. 2642/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2642/R/2011
Ședința publică din data de 8 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta M. (J.) R.-N. împotriva sentinței civile nr. 1074 din 28 februarie
2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată U. DE M. ȘI F. „. H. C. N., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 iulie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 47 din 13 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată și completată de reclamanta M. (J.) R. N. în contradictoriu cu pârâta U. DE M. SI F. „. H., având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că din foile colective de prezență aferente lunilor februarie și mai 2009, foi întocmite de către seful C. de F. din cadrul pârâtei, rezultă că în zilele de 2, 5, 6, 10, 12 și 13 februarie 2009, 5 și
11 mai 2009 reclamanta în calitatea sa de asistent universitar figurează ca absentă nemotivată.
Conform notei întocmite de către seful Serviciului Salarizare, drepturile salariale ale reclamantei pentru luna februarie 2009 au fost stabilite pentru
14 zile lucrătoare și nu pentru 20 și s-a avut în vedere sporul de vechime de
20% pentru aceste zile lucrate. Suma rezultată de 266 lei (1900:20=95x
20%=266) se regăsește în „fluturașul"; aferent lunii aprilie 2009 la diferențe salariale.
Din adeverința medicală datată (...), a rezultat că s-a eliberat reclamantei pentru motivarea absențelor din luna mai. Neprestând muncă în zilele indicate în cererea de chemare în judecată și în completarea acesteia, cererea reclamantei cu privire la petitul l este nefondată și a fost respinsă.
S-a reținut că cererea privitoare la petitul 2 este lipsită de obiect deoarece sporul de vechime în muncă aferent lunii februarie 2009 este calculat și plătit proporțional cu zilele lucrate în această lună.
Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s- a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 47 din 13 ianuarie 2010 a T.ui C., pe care o fost casată în totalitate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei, s-a reținut că în mod eronat instanța de fond a constatat că reclamanta a absentat nemotivat, având în vedere ca mijloc de probă doar foile colective de prezență întocmite de către șeful C. de F. din cadrul pârâtei, șef de catedră, care așa cum rezultă din fișa postului nu avea atribuții în sensul întocmirii foilor de prezență.
Susținerile reclamatei privitoare la prezența sa la serviciu în zilele invocate ar fi trebuit verificată prin administrarea unor probe testimoniale, care să releve sau să infirme susținerile acesteia.
În urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 1074 din 28 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. (J.) R.-N. în contradictoriu cu pârâta U. DE M. ȘI F. „. H., astfel cum a fost completată și precizată.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturile salariale aferente zilelor de (...) și (...) și să efectueze operațiunile corespunzătoare în evidențele de contabilitate și personal în sensul eliminării mențiunilor cu privire la absențele nemotivate ale reclamantei în datele menționate.
S-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că între pârâta U. de M. și
F. „. H. în calitate de angajator și reclamanta M. R.-N. în calitate de salariat s- au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr.
3154/(...), încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de (...), pentru funcția de asistent universitar în cadrul C. de F.
Din fluturașii de salariu depuși în copie la dosar, reiese că reclamanta a figurat cu 6 zile de absențe nemotivate în cursul lunii februarie 2009 și cu 2 zile nemotivate în cursul lunii mai 2009, fiindu-i redus în mod corespunzător salariul. Angajatorul a înregistrat-o pe reclamantă drept absentă în datele de 2,
5, 6, 10, 12 și 13 februarie 2009.
În dovedirea acestor absențe, pârâta a depus foaia colectivă de prezență aferentă lunii februarie 2009, întocmită de șeful C. de F.
Prin D. civilă nr. 1431/(...) a Curții de A. C. s-a reținut irevocabil faptul că șeful de catedră nu are atribuții în sensul întocmirii foilor de prezență, iar prezența reclamantei la serviciu în zilele menționate trebuie verificată în speță prin administrarea probei testimoniale; această dezlegare a problemei de drept fiind obligatorie pentru instanța de fond, în temeiul art. 315 C.proc.civ..
În acest sens, cu ocazia rejudecării s-a procedat la audierea martorilor B.
M., M. C. M. și M. M. propuși de pârâtă. Reclamanta a învederat instanței că martorii pe care i-a indicat cu ocazia primei judecăți a fondului nu mai sunt disponibili și nu a menționat alte persoane care ar fi putut fi audiate.
Din declarațiile martorilor menționați a reieșit că, într-adevăr, în cursul lunii februarie 2009 reclamanta a absentat nemotivat în cursul mai multor zile. Deși martorii nu au fost în măsură să indice cu precizie datele în care au sesizat lipsa nejustificată a reclamantei de la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, această împrejurare este normală, dată fiind lunga perioadă de timp scursă între perioada vizată și momentul luării declarațiilor, precum și imposibilitatea de a atesta cu certitudine prezența sau absența unui coleg în anumite date precise.
Cu toate acestea, toți martorii au confirmat faptul că în acea perioadă se afla în desfășurare sesiunea de iarnă și că aceasta presupune implicarea întregului colectiv; tocmai de aceea s-a și putut lesne observa absența unui coleg.
Ținând cont de proba testimonială administrată, tribunalul a apreciat că pârâta a făcut dovada absențelor nemotivate ale reclamantei din cursul lunii februarie 2009, obligație care îi incumba potrivit art. 287 raportat la art. 116 din C. muncii. Pe cale de consecință, revenea reclamantei sarcina de a face proba contrară, în condițiile art. 1169 din C. civil, ceea ce nu s-a întâmplat.
Reclamanta M. (J.) R.-N. s-a prevalat strict de înlăturarea foilor colective de prezență ca mijloace de probă și respectiv de inexistența condicilor de prezență, însă, în condițiile în care dispozițiile obligatorii ale instanței de control au fost în sensul clarificării situației prin intermediul probei testimoniale, de care s-a și folosit angajatorul, reclamanta trebuia să recurgă de asemenea la martori în sprijinul poziției sale procesuale.
Referitor la absențele din cursul lunii mai 2009, reclamanta nu a beneficiat de drepturile salariale aferente a două zile lucrătoare, în care se susține că a absentat nemotivat. Însă, foaia colectivă înregistrează doar o absență nemotivată a reclamantei, pe aceea din data de 5 mai, iar pârâta nu a furnizat nicio explicație plauzibilă a acestei discrepanțe. Dimpotrivă, prin chiar concluziile scrise formulate pârâta menționează că „era vorba de o singură absență";.
Apoi, reclamanta a făcut dovada lipsei justificate prin obținerea unei adeverințe medicale care i-a fost eliberată pentru motivarea absențelor de pe tot parcursul lunii mai 2009 și câtă vreme pârâta nu a probat că acest înscris este un fals, produce efecte și nu se poate face abstracție de el.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. R. N. solicitândmodificărea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată așa cum a fost completată și precizată.
În motivarea recursului, s-a arătat în esență că instanța a procedat la audierea martorilor propuși de către pârâtă și i-a dat câștig de cauză cu privire la absențele reținute de către aceasta pentru luna februarie 2009, fără a ține cont de celelalte probe administrate în cauză și ignorând cu desăvârșire solicitarea recurentei de a se avea în vedere că martorul B. M. a făcut parte din comisia de concurs pentru postul de șef lucrări, la care reclamanta fost respinsă și a fost admisă martora M. C., în condițiile în care i-au fost reținute absențele nemotivate tocmai ca o răzbunare pentru faptul că a contestat modul de desfășurare a concursului și notele acordate.
Șeful C. de F. a încercat pe toate căile să-i blocheze posibilitatea de a mai promova pe linie profesională, reaua sa credință este dovedită și de faptul că a notat două zile absențe nemotivate și pe luna mai 2009 și a comis toate aceste nelegalități pentru a putea cere conducerii facultății - prin adresa nr.11893/(...) - sancționarea disciplinară a reclamantei.
Învederează că, în realitate, totul a pornit de la un concurs pentru ocuparea unui post didactic de predare, concurs la care a participat în calitate de candidat. A dovedit, cu probe imbatabile, că șeful catedrei, în calitatea sa de președinte al comisiei de concurs, a comis o seamă de nelegalități în derularea acestui concurs. Răzbunarea sa pentru dezvăluirile pe care le-a făcut nu a întârziat. Dovadă stau în acest sens două acte semnate de unul și același șef de catedră: caracterizarea pe care i-a făcut-o înainte de concurs și reclamația pe care i-a făcut-o după concurs (adresa nr.11893/l(...)).
Susține că declarațiile celor 3 martori audiați nu puteau determina instanța să pronunțe soluția atacată deoarece sunt neconcludente, contradictorii și nesincere și nu s-a făcut dovada existenței și numărului de absențe nemotivate.
Referitor la depozițiile martorilor cu privire la existența condicii de prezență la C. de F. în perioada de referință - februarie și mai 2009 - și în alte perioade, arată că declarațiile martorilor sunt nesincere și sub acest aspect.
Solicită a se avea în vedere atitudinea oscilantă și duplicitară a pârâtei în tot cursul soluționării cauzei cu privire la existența/inexistența condicii de prezență.
Foile colective de prezență, în temeiul cărora sunt plătiți membrii catedrei, sunt nule, ele neavând la bază documentul primar existent în oricare instituție bugetară din România.
Intimata pârâtă U. DE M. ȘI F. „. H., deși legal citată, nu a formulatîntâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va admite ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Obligația principală a angajatorului, ce decurge din cuprinsul art. 161
C.muncii, este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat.
În acest sens, una dintre atribuțiile angajatorului este potrivit prevederilor art. 116 alin. 1 din C.muncii, aceea de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat.
Reglementarea expresă instituită în materia conflictelor de muncă prin art. 287 C. muncii, stabilește că sarcina probei sub acest aspect revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. A. prevedere legală instituie, astfel, o excepție de la regula care prevede că sarcina probei revine reclamantului - art. 1169 Cod civil.
Însă, se impune ca probele care urmează a fi administrate să fie concludente, adică să contribuie hotărâtor la rezolvarea cauzei, condiție care însă în speță nu este îndeplinită, sens în care se constată a fi fondate susținerile recurentei cu privire la neconcludența declarațiilor martorilor audiați în fața instanței de rejudecare.
Astfel, în cauză au fost audiați martorii B. M. (fila 32 dosar fond), M. C. M. (fila 33 dosar fond) și M. M. (fila 34 dosar fond), care deși au declarat că reclamanta a lipsit de la anumite activități, nu au putut preciza în concret care au fost perioadele respective, prin indicarea eventual a datelor calendaristice sau cel puțin prin indicarea zilelor din săptămână.
De asemenea, se constată că nici unul dintre cei 3 martori nu a indicat nici măcar numărul total al zilelor în care pârâta susține că acesta ar fi absentat.
Așadar, în mod greșit prima instanță a analizat și dat eficiență probatoriului testimonial administrat în cauză de pârâtă și a respins pretențiile având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei, cu toate că pârâta nu a dovedit în concret absența reclamantei de la locul de muncă în zilele de 2, 5, 6, 10, 12 și 13 februarie 2009.
Este de remarcat faptul că prin concluziile scrise depuse în fața primei instanțe (fila 38), pârâta recunoaște că nici unul dintre martori nu își amintește datele în care colega lor a absentat, însă susține că din foile de prezență reies zilele în care reclamanta a fost absentă.
Or, așa cum corect s-a menționat și sentința recurată, trebuie remarcat faptul că, prin D. civilă nr. 1431/(...) a Curții de A. C. s-a stabilit irevocabil faptul că șeful de catedră nu are atribuții în sensul întocmirii foilor de prezență, iar prezența reclamantei la serviciu în zilele menționate trebuie verificată prin administrarea probei testimoniale, această dezlegare a problemei de drept fiind obligatorie pentru instanța de fond, în temeiul art. 315 din C. de procedură civilă.
Așadar, față de considerentele din decizia de casare, foile colective de prezență nu pot complini deficiențele probatoriului testimonial, cu privire la zilele în care se susține că reclamanta a lipsit efectiv de la locul de muncă.
Deși în mod corect s-a apreciat de către tribunal că imposibilitatea de a atesta cu certitudine prezența sau absența unui coleg în anumite date, este o împrejurare normală, dată fiind lunga perioadă de timp scursă între perioada vizată și momentul luării declarațiilor, Curtea reține că această situație nu are cum să profite angajatorului și nici nu este de natură a-l exonera de obligația de a proba apărările sale.
Singura probă cu adevărat utilă și concludentă referitoare la evidența timpului de muncă ar fi fost condica de prezență, probă care însă nu a fost administrată în cauză, deși pârâta a fost încunoștințată cu privire la această obligație în mod expres de către instanța de fond (fila 13), astfel încât Curtea constată că pârâta nu și-a îndeplinit sarcina de a depune la dosar dovezi cu privire la prezența reclamantei la locul de muncă și la întocmirea unor evidențe în acest sens potrivit prevederilor art. 116 din C. muncii, dovezi din care să rezulte cu precădere neprestarea muncii de către salariat și refuzul acestuia de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu în toată perioada pentru care i-a fost refuzată plata drepturilor salariale.
De asemenea, pârâta nu a înțeles să releve existența unor referate, rapoarte etc., în care să se fi consemnat motivul pentru care salariatul nu este îndreptățit la remunerarea muncii, sau a unor sesizări a șefilor ierarhici cu privire la eventuala absență a reclamantei, astfel încât Curtea apreciază că nu pot fi primite doar simplele afirmații ale angajatorului în sensul arătat mai sus.
Obligația angajatorului de a proba actele sale constituie o garanție contra măsurilor arbitrare, pentru ca, pe de o parte, salariații să cunoască și să evalueze temeiurile măsurilor întreprinse de angajator, iar pe de altă parte să facă posibilă realizarea controlului judiciar asupra modului în care angajatorul și-a exercitat drepturile sale, impunându-se cu deosebire în cazul acelor măsuri prin care sunt afectate drepturile salariatului ce decurg din contractul individual de muncă.
Ca atare, în speță, atâta vreme cât intimata pârâtă nu a probat cu certitudine numărul zilelor în care susține că reclamanta nu a prestat activitate în baza contractului de muncă în beneficiul universității, aceasta are obligația de plată a salariului aferent conform art. 154 și 161 C. muncii, precum și obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în evidențele de personal și de contabilitate în sensul eliminării mențiunilor cu privire la absențele nemotivate ale reclamantei în zilele menționate.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat si va modifica sentința recurată conform celor dispuse prin dispozitiv.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., față de culpa procesuală a intimatei, o va obliga să plătească recurentei suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la fila 29.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta M. R. N. împotriva sentinței civile nr. 1074 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta U. DE M. ȘI F. „. H. să plătească reclamantei drepturile salariale aferente zilelor de 2, 5, 6, 10, 12 și 13 februarie 2009.
Obligă pârâta să efectueze operațiunile corespunzătoare în evidențele de personal și de contabilitate în sensul eliminării mențiunilor cu privire la absențele nemotivate ale reclamantei în zilele menționate.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă pe intimata U. de M. și F. „. H. să plătească recurentei suma de
400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...) Jud.fond:A.G.C.
GREFIER A. B.
| ← Decizia civilă nr. 4204/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3855/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
