Decizia civilă nr. 2875/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2875/R/2011
Ședința publică din data de 7 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta C. V. și de către pârâta SC OMV P. SA împotriva sentinței civile nr. 1574 din 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. M. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 august
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la dosarul cauzei, prin reprezentant, întâmpinare și împuternicire avocațială.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâtul recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite la instanța de fond pentru motivele invocate în memoriul de recurs. Cu privire la recursul declarat de pârâta recurentă solicită respingerea acestuia și menținerea în parte a sentinței atacate pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1574 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S. B. și în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 13949 lei reprezentând sporul lunar de 25% prevăzut de anexa nr. 11 a C. aplicabil pentru perioada februarie - noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei, din anul 1992 având funcția de director economic, funcție asimilată cu cea de director program și a solicitat plata sumelor de bani cu titlu de spor lunar de 25% prevăzute în anexa nr. 11 din Contractul Colectiv de M. P.
Potrivit art. 155 din C. muncii salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Aceste alte adaosuri se regăsesc fieîn legislație fie în Contractele Colective de M. încheiate de părți și vizează acele sume de bani datorate de angajator angajatului ca urmare a desfășurării activității și stimulării acestuia și care urmează același regim de plată al salariului, în final totalizând ceea ce se numește drepturi salariale.
Indemnizația de conducere reprezintă suma de bani plătită salariatului, cu scopul de a compensa cheltuielile pe care acesta este nevoit a le efectua pentru îndeplinirea atribuțiilor de conducere. În sistemul privat, modalitatea de acordare a îndemnizației de conducere se stabilește prin negociere între salariat și angajator, negociere care trebuie să pornească de la drepturile minime stabilite prin lege și prin { H. "http://www.codulmuncii.eu/?cs=3." o "C. M." "_." | colectiv de munc}ă aplicabil.
Potrivit prevederilor anexei nr. 11 din C. la nivel P. (f.7), pentru exercitarea unei funcții de conducere respectiv pentru personalul din conducerea direcțiilor P. S., se acordă o indemnizație de conducere (% din salariul de bază) care este de până la 25% pentru directorii de program. Cum funcția de director economic pe care o deținea reclamanta, este asimilată cu cea de director program, reclamantei i se cuvine o indemnizație de conducere (% din salariul de bază) care este de până la 25%.
Pârâta nu a făcut dovada susținerilor sale potrivit cărora începând cu anul 1998 aceste sporuri și, mai ales, indemnizațiile cuprinse în anexa nr. 11, au fost efectiv introduse în salariul de bază la nivelul anului 2006.
Aceste drepturi erau datorate de angajator angajatei, astfel că instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. V. solicitândadmiterea acestuia în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate și doveditela instanța de fiind.
În motivare reclamanta arată că a depus la dosarul cauzei chitanța nr.
257/(...) (f.96) reprezentând onorariul de avocat. T. instanța prin sentința pe care a pronunțat-o, în practicaua, arată că: „Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată";. Cu toate acestea, prin hotărârea prin care s-a admis acțiunea, asupra acestor cheltuieli nu s-a pronunțat.
Cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la solicitarea părții interesate, solicitare ce poate fi făcută și mai târziu, cu prilejul dezbaterii cauzei în fond.
Reclamanta consideră că a îndeplinit aceste condiții și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta S. OMV P. S.solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Astfel, prevederile CCM la nivelul P. au fost, încă din anul 1998, în sensul introducerii mai multor sporuri - printre care și cel solicitat de reclamantă - în salariul de bază, devenind sporuri cu caracter permanent.
Reclamanta a solicitat obligarea societății la plata unui spor de 25% din salariu de bază, pentru folosirea în activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea a două facultăți sau dobândirea titlului de doctor, însă potrivit prevederilor CCM la nivelul P., acest spor a devenit permanent și a fost introdus în salariul de bază, fără a afecta venitul brut.
Dispozițiile privind condițiile acordării sporului de până la 25%, în litigiu - art. 134 alin.2 din CCM la nivelul P. din anul 1998 prevăd următoarele: „Pentru lucru în condițiile enumerate mai jos, pentru care s-au acordat sporuri în cuantumurile menționate: (…) d) utilizarea în activitatea curentă a cunoștințelordobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor - până la 25% (…), suma aferentă se va introduce în salariul de bază, fără a afecta venitul brut";.
În condițiile în care acest spor a fost inclus în salariul de bază și a devenit spor permanent, nu mai era necesară înscrierea sa separată în carnetul de muncă, așa cum pretinde reclamanta prin prezenta acțiune.
Introducerea unor categorii de sporuri în salariul de bază - printre care și cel prevăzut pentru utilizarea în activitatea curentă a cunoștințelor dobândite din absolvirea unei a doua facultăți - a fost menținută și în anii următori, reglementarea art.135 din contractele colective de muncă în vigoare în perioada în litigiu - anii 2006 - 2007 fiind în același sens.
Art. 135 alin.1 din CCM pe anul 2005 prevede următoarele: „Salariații care își desfășoară activitatea în condiții enumerate mai jos, pentru care s-au acordat sporuri în următoarele cuantumuri: (…) d) utilizarea în activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor - până la 2. „au beneficiat de creșterea salariului de bază cu suma cuvenită ca spor, fără afectarea venitului brut anterior introducerii sporurilor în salariu de bază";.
Această reglementare se regăsește și în CCM la nivelul P. pe anii 2006 și
2007, după cum rezultă din extrasele din CCM aflate la dosarul instanței de fond.
Având în vedere considerentele arătate, rezultă fără echivoc faptul că sporul de până la 25% (și nu de 25% cum a solicitat reclamanta prin acțiune), cuvenit salariaților care îndeplineau condițiile pentru a beneficia de acesta, a fost inclus în salariul de bază încă din anul 1998.
În acest sens trebuie interpretate și formulările art.135 din CCM pe anul
2005 („s-au acordat";), respectiv art.134 din redactarea CCM pe anul 1998 care, anterior introducerii acestor sporuri în salariu de bază, prevedea că suma aferentă sporurilor enumerate „se va introduce în salariul de bază";, operațiunea fiind confirmată de redactarea art.135 din CCM în anii următori.
De altfel, acesta a fost sensul reglementării modului de acordare a unor categorii de sporuri - între care și cel pretins de reclamantă - și anume de a confirma faptul că sporurile cuprinse în enumerarea art.135 alin.1 lit. a-f s-au acordat ca parte a salariului de bază, fiind incluse în acesta și de aici, nemaijustificându-se înscrierea lor separată în carnetele de muncă.
Pentru toate aceste considerente, pârâta a solicitat admiterea prezentului recurs cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin demersul judiciar dedus judecății, reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru exercitarea funcției de conducere, pentru perioada februarie-noiembrie 2006, potrivit anexei 11 a CCM la nivel de P.
Este adevărat că motivele de recurs ale pârâtei fac referire la pct. d din anexa 11 care se referă la sporul pentru utilizarea în activitatea curentă a cunoștințelor dobândite prin absolvirea unei a doua facultăți sau dobândirea titlului de doctor - până la 25%, spor care nu face obiectul cauzei, reclamanta solicitând acordarea unui spor specific personalului din conducerea direcțiilor P., însă se constată că, per ansamblu, criticile aduse hotărârii atacate vizează aplicabilitatea anexei 11 în integralitatea ei.
Potrivit prevederilor anexei nr. 11 din C. la nivel P., pentru exercitarea unei funcții de conducere, respectiv pentru personalul din conducerea direcțiilor
P. S., se acordă o indemnizație de conducere (% din salariul de bază) care este depână la 25% pentru directorii de program, funcția de director economic pe care o deținea reclamanta fiind asimilată cu cea de director program.
Cu toate acestea interpretarea anexei 11 nu poate fi privită izolat de conținutul C. la nivel P. pe care de altfel îl detaliază, fiind necesar a se analiza dacă, prin prisma dispozițiilor contractului colectiv de muncă, acordarea sporului solicitat își găsește justificarea legală.
Astfel, potrivit art. 135 alin. 1 din CCM pe anul 2006 „. care își desfășoară activitatea în condiții enumerate mai jos, pentru care s-au acordat sporuri în următoarele cuantumuri: (…) f) în exercitarea unei funcții cu atribuții de conducere , minim 5%, conform anexei nr. 11, au beneficiat de creșterea salariului de bază cu suma cuvenită ca spor, fără afectarea venitului brut anterior introducerii sporurilor în salariu de bază";.
Analizând conținutul art. 135 alin. 1 din CCM pe anul 2006, Curtea constată că acesta nu conferă un drept în favoarea reclamantei salariate materializat prin acordarea unui spor distinct de salariul de bază, dimpotrivă menționează expres faptul că acest spor a fost inclus anterior în salariul de bază.
Prin urmare, se constată că prima instanță în mod greșit a stabilit că reclamanta este îndreptățită la acordarea sporului solicitat, fără a ține seama de prevederile exprese ale art. art. 135 alin. 1 din CCM pe anul 2006.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., recursul pârâtei va fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Dată fiind soluția pe fondul cauzei, adoptată în prezentul recurs, se constată a fi nefondate criticile aduse hotărârii atacate prin recursul declarat de reclamantă, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul reclamantei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC OMV P. SA împotriva Sentinței civile nr. 1574 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâta S. OMV P. S., având ca obiect drepturi salariale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. V. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:M. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 4545/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4243/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
