Decizia civilă nr. 3372/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3372/R/2011
Ședința 03 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. C. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamantul S. L. CĂI F. C. pentru T. C. și de către pârâta S. C. DE V. L. DE C. "V. CFR" SA B. împotriva sentinței civile nr. 1005 din 14 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC V. L. DE C. "V. CFR" SA - PRIN R. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 iulie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă S. C. de V. legitimații de C. „ V. C. SA a răspuns la adresa solicitată de instanță la termenul anterior de judecată și a depus la dosar copia C.ui C. de M. la nivel de unitate pe anul 2007 - 2009, cu mențiunea că pentru anul 2009-2010 C. C. de M. la nivel de unitate îl au doar în forma electronica.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent S. L. „ Căi F."; C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1005 din (...) a T.ui Sălaj pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția prescripției.
A fost admisă în parte cererea reclamantului S. L. Căi F. C. în contradictoriu cu pârâtele S. V. L. de C. S. B., și S. V. L. de C. S. reprezentanța C., și în consecință au fost obligate pârâtele la plata salariului suplimentar pentru anii 2007-2009, echivalent cu un salariu de baza de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, conform C.ui colectiv de muncă, în favoarea reclamantei T. C.
Au fost respinse celelalte petite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2007, 2008 este nefondată întrucât obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut membra de sindicat în numele căreia este promovată acțiunea este angajata pârâtei de rândul 1.
În conformitate cu dispozițiile art.32 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007-2008 (f.47) pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii C.ui de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Prin noțiunea de „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății. Reclamantul nu se poate apăra, că nu a obținut , pentru că în urma activității ce a desfășurat-o a obținut venituri. În acest text din CCM, se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei, în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi avute în vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin contractele colective de muncă pe anii
2007-2009, contracte care dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat, deci inclusiv în sarcina pârâtei, care are obligația să asigure fondurile necesare pentru respectare tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Apărarea pârâtei că pe anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nu este menit să absolve pârâta de la plata drepturilor stabilite prin C. colectiv de muncă, care are forță obligatorie între părți și nu condiționează plata acestor drepturi de alocarea sumelor necesare plății acestora, însă de reținut este faptul că pe anul 2009 acest drept nu se cuvine pentru următoarele:
C. colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 prevede la art. 43 alin.3 că la nivel de unitate al 13-lea salar, care este același cu noțiunea de salar suplimentar așa cum rezultă din prevederile art. 43, lit. a din C. colectiv de muncă, se stabilesc în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia prioritară din unitatea respectivă.
Așadar, plata acestui drept este condiționată de posibilitățile pe care le are societatea și de asemenea de modalitatea aprobată prin regulament de o comisie paritară, ori dovada acestei posibilități a societății și existența regulamentului aprobat nu a fost dovedită de reclamant.
Plata acestor drepturi se cuvine așadar pe anii 2007-2008, însă fiind condiționată de neaplicarea vreunei sancțiuni salariatului așa cum rezultă din criteriile de condiționare. iar acest drept se acordă, conform criteriilor stabilite, doar angajaților pentru munca prestată ireproșabil în cursul anului calendaristic.
În ceea ce privește ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și C. aferente anului 2009 și premiul de Z. ceferistului pe anul 2009, aceste drepturi nu se cuvin reclamantei, având în vedere și procesul verbal încheiat la data de (...) (f. 113-114), unde se stipulează la art. 3 faptul ca pentru anul 20098 se suspenda acordarea „ajutoarelor materiale acordate angajaților cu ocazia P.lui și C.ului, precum și primei acordate pentru Z. F.";.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie
2009 instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din Legea 142/(...) salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului.
Ori din actele de al dosar nu rezultă că în buget au fost incluse asemenea cheltuieli de personal.
Acordarea tichetelor de masă nu se realizează necondiționat, ci numai în limita prevederilor bugetului.
Astfel, dreptul la acordarea tichetelor de masă nu este un drept pur și simplu reflectat de modalități, ci supusă condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării tichetelor de către beneficiari.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S. L. CĂI F. C.pentru T. C. și de pârâta S. C. DE V. L. DE C. „. C. S. B.
Prin recursul declarat de reclamantul pârâta S. C. DE V. L. DE C. „. C. S. B. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acordării salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anilor (...).
În motivarea recursului pârâta a arătat în esență că în conformitate cu prevederile art.32 alin.1 și 3 din Contractele C.e de M. aplicabile pe anii 2007-
2008 la nivelul CFR C. salariul suplimentar pentru muncă ireproșabilă se acordă față de criteriile menționate în anexa nr.5 la contracte, sub condiția că societatea să fi avut în anii 2007-2008 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Pârâta precizează faptul că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate nu a putu fi îndeplinită, motivat de faptul că S. „. C. S. fiind o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui Transporturilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr.79/2001 și prevederile O.U.G. nr.79/2008 avea obligația respectării prevederilor din aceste acte normative
Precizează că în bugetele de venituri și cheltuieli din această perioadă nu au putut fi prevăzute fondurile necesare acordării salariului suplimentar, întrucât conform prevederile legale mai sus menționate, fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut și care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Totodată, cu privire la veniturile realizate, un alt factor care a condus la neconstituirea fondului pentru acordarea salariului suplimentar a fost nerealizarea de profit pe anii 2007 și 2008, 2009, pârâta înregistrând pierderi.
Mai mult, aplicarea prevederilor art.32 din C. colectiv de muncă nivel
CFR C. aplicabil si la S. "V. CFR" SA valabil pe anii 2007, 2008, se poate face sub condiția ca organul decizional al pârâtei, respectiv C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor să aprobe salariul suplimentar.
În subsidiar, fată de dispozițiile anexei nr. 6 din contractele colective de muncă valabila 2006-2008, care condiționează acordarea salariului suplimentar de nesancționarea disciplinară a salariatului.
Referitor la anul 2009, pârâta a precizat că în perioada (...) - (...), nu a avut contract colectiv de muncă la nivelul societății.
C. colectiv de muncă, în temeiul căruia reclamanta solicită acordarea ajutorului material pentru paște pentru anul 2009, respectiv pentru ziua de
(...), a fost prelungit prin actul adițional, înregistrat la D. de M. a M. B. cu nr.437/(...) și a produs efecte juridice până la data de (...), iar contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 - 2010, acesta a intrat în vigoare la data de (...), (data înregistrării la D.), iar conform dispozițiilor art. 69 lit. a) acordarea ajutorului material de P. este prevăzută doar pentru anul 2010.
În procesul verbal, din data de (...), cu ocazia negocierilor purtate între conducerea M.ui Transporturilor și Infrastructurii alături de reprezentanții societăților feroviare și reprezentanții federațiilor sindicale au hotărât "înghețarea salariilor de baza brute aferente claselor de salarizare prevăzute în grilele de salarizare, pentru anul 2009 si suspendarea acordării pe anul 2009 a următoarelor drepturi: ajutoarele materiale acordate salariaților cu ocazia P.lui și C.ului și primei acordate pentru Z. F.
Menționează că odată cu finalizarea negocierilor și semnării de către părți, C. C. de M. pe anul 2009-2010, a fost înregistrat, în data de (...), cu nr.1/24S0/(...) la D. de munca și I. S. a M. B.
Cu aceasta ocazie, C. C. de M. a suportat anumite modificări în sensul celor discutate în procesul verbal menționat mai sus, respectiv suspendarea acordării pe anul 2009 a ajutoarelor materiale de P. și de C., Z. feroviarului și înghețarea salariilor pe anul 2009, modificări cu care federațiile sindicale feroviare semnatare a CCM au fost de acord.
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. CĂI F. C. s-a solicitatmodificarea sentinței atacate, în sensul obligării la plată a pârâtelor S. C. de
V. L. de C. „. C. S. B. și C. de V. L. de C. „. C. S.- R. C. și pentru sporurile salariale privind „Z. F."; și P. precum și acordarea contravalorii bonurilor de masă neeliberate începând cu luna aprilie 2009.
În motivare, s-a arătat că tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate numai că, în speță, negocierile privind drepturile salariale au avut la baza tocmai limitele bugetului de venituri și cheltuieli. Astfel, pârâtele ar fi contestat negocierile și nu ar fi semnat contractul cu aceste drepturi salariale. De altfel, cu drepturile salariale, se deschide capitolul cheltuielilor din bugetul societății.
În altă ordine de idei omisiunea cuprinderii drepturilor salariale
(tichetelor de masă) în bugetele de venituri și cheltuieli le este imputabilă pârâtelor care s-au obligat prin contractul colectiv de muncă la acordarea tichetelor de masă.
În ceea ce privește acordarea premiilor pentru Z. F., instanța a reținut că această clauză a fost suspendată la data de (...) așa cum rezultă din P.-verbal depus la filele 113-114. față de aceste aspecte instanța de fond a omis faptul că
Z. F. și premierea cu ocazia Zilei de P. se acordă la data de (...) și respectiv (...).
Așa cum procesul-verbal a fost întocmit după data la care trebuiau plătite drepturile salariale stabilite prin C. C. de M. și pe principiul că actele juridice nu retroactivează, pârâta solicită să se observe că premierea pentru Z. F. și P. trebuiau acordate în luna a IV-a și nu în luna a V-a așa cum reține instanța de fond.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar pentru anii 2007 și 2008, pentru anul
2009 salariata nefiind îndreptățită deoarece a avut sancțiuni disciplinare, a ajutorului material pentru P. 2009 , a premiului anual pentru Z. F. 2009 și a tichetelor de masă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de de pârâta S. C. DE V. L. DE C. „. C. S. B. se constată că în conformitate cu prevederile art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei „poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin. (1) și (3), 31 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de „. ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, ori prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...), la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că
„salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
În plus, din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 alin.(3) din CCM rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, se apreciază că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale.
În plus, pârâta avea obligația să respecte contractele colective de muncă și nu poate să își invoce propria culpă pentru a se exonera de obligațiile care îi incumbă din executarea acestui contract. Recurenta avea posibilitatea să negocieze și să încheie acte adiționale ale contractului colectiv de muncă în scopul de a înlătura obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, dacă constata că se află în imposibilitate obiectivă de a le achita.
De altfel, chiar condiționarea pe care o invocă cu privire la încadrarea în bugetele de venituri și cheltuieli este de natură a evidenția culpa recurentei, deoarece acesta putea anticipa necesitățile pe care le avea în raport de toate drepturile salariale negociate și trebuia să își stabilească bugetul de venituri și cheltuieli, astfel încât să își execute toate obligațiile.
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009,
Curtea reține că, așa cum au arătat ambele părți prin motivele de recurs, salariata T. C. nu îndeplinește condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă pentru acordarea acestui venit suplimentar întrucât a fost sancționată disciplinar, hotărârea instanței de fond fiind netemeinică sub acest aspect.
Referitor la recursul declarat de reclamantul S. L. CĂI F. C. pentru T. C. se constată că primul motiv de recurs este nefondat. Astfel, conform art. 1 alin. (2) din Legea 142/1998 „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivitlegii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă „nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Drept urmare, întrucât în bugetul de venituri și cheltuieli al CFR pe anul
2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă numai pentru lunile ianuarie-martie, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2010 (aprobat prin HG 3.) nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat. Așa cum corect a arătat reclamantul suspendarea prin P. verbal din (...) a acordării unor drepturi nu poate avea efect retroactiv, ajutorul material acordat cu ocazia P.lui 2009 și a primei pentru Z. F. din 2009 trebuind să fie acordate anterior, respectiv în (...) și (...).
Susținerile recurentei-pârâte în sensul că în perioada (...)-(...) nu a existat contract colectiv de muncă la nivelul societății sunt corecte. Astfel, C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr.1625/(...) (fila 9) , fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării. Prin A. adițional înregistrat sub nr. 1753 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...) , iar prin A. adițional înregistrat sub nr. 437 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...) C. colectiv de muncă la nivel deunitate pe anii 2009-2010 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr.2572/(...) (fiind valabil conform art. 2 alin. (2) pe o perioadă de un an de la data înregistrării).
Însă fiind prevăzute și de art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar aplicabil pârâtelor, înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 2836/(...)( modificat inclusiv cu privire la perioada de aplicare prin A. adițional înregistrat la D. de M., S. S. și F. a M. B. sub nr. 370/(...)), aceste drepturi trebuiau să fie acordate în temeiul acestui contract colectiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se vor admite în parte recursurile declarate de reclamantul S. L. CĂI F. C. pentru T. C. și de pârâta S. C. DE V. L. DE C. „. C. S. B. împotriva sentinței civile numărul 1005 din (...) a T.ui Sălaj pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va înlătura obligația pârâtelor de acordare a salariului suplimentar pentru anul 2009 și se vor obliga pârâtele să plătească reclamantei premiul ocazionat de Z. F. pentru anul 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2009.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursurile declarate de reclamantul S. L. CĂI F. C. pentru T. C. și de pârâta S. C. DE V. L. DE C. „. C. S. B. împotriva sentinței civile numărul 1005 din (...) a T.ui Sălaj pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtelor de acordare a salariului suplimentar pentru anul 2009 și obligă pârâtele să plătească reclamantei premiul ocazionat de Z. F. pentru anul 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2009.
Menține celelalte dispoziții.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. C. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...) Jud.fond:A. Balasz
| ← Decizia civilă nr. 4516/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2626/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
