Decizia civilă nr. 3393/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3393/R/2011
Ședința publică din data de 3 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. S. împotriva sentinței civile nr. 941 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. DE C. I., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 27 septembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. 2374/117/(...), reclamantul M. S. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei C. DE C. I. la plata orelor suplimentare efectuate în perioadele (...) - (...) și (...) - (...), la plata concediului de odihnă aferent anului 2008 și la plata bonurilor de masă pe primul trimestru al anului 2008.
În cursul procesului, reclamantul și-a completat cererea, solicitând acordarea drepturilor salariale pentru perioada (...)-31.1., ca urmare a cursului de calificare susținut, respectiv reintegrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă.
Prin sentința civilă nr. 3299 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de
(...) s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. S.
Prin decizia civilă nr. 1056/R/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în același dosar s-a admis recursul declarat de reclamantul M. S. împotriva sentinței menționate, care a fost casată în tot și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceasta, instanța de recurs a reținut că tribunalul a omis să se pronunțe asupra unora din petitele cu care a fost învestit iar aspectele asupra cărora s-a pronunțat au fost analizate de o manieră superficială.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. (...).
Prin notele scrise depuse în data de (...), reclamantul M. S. a reiterat solicitarea de acordare a orelor suplimentare prestate, a diferenței de salariu pentru perioada (...) și până la data de (...), respectiv repunerea în drepturi până la zi, completându-și cererea și cu petitul de contestare a deciziei de desfacere a contractului său individual de muncă .
La data de (...), pârâta C. de C. I. a depus la solicitarea instanței note de ședință, prin care a arătat că în perioada (...)-(...) reclamantul a efectuatun număr de 497 ore suplimentare, care au fost compensate cu timp liber plătit în perioada (...)-(...); cele 74 ore suplimentare efectuate în lunile noiembrie, decembrie 2007 și ianuarie 2008 au fost plătite în ianuarie 2008. De asemenea, în februarie 2008 reclamantul a efectuat și s-au plătit 87 ore suplimentare iar în martie 2008 - 26 ore suplimentare. S-a mai arătat că reclamantului i s-a eliberat certificatul de calificare în meseria de fochist în data de (...) iar unitatea i-a modificat salariul și funcția începând cu data de (...). sporul de vechime inclus în salariu a fost de 14% pentru perioada (...)- (...) și de 25% pentru perioada (...)-(...), întrucât reclamantul era pensionar și nu era obligatorie acordarea sporului de vechime.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de (...), reclamantul M. S. a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtei la acordarea contravalorii a
4.411 ore suplimentare prestate în perioada (...)-(...), adică 146.008 lei, a sporului de vechime și unele drepturi salariale care i s-ar fi cuvenit pe perioada (...)-(...), respectiv 240 lei diferența pentru cursul de perfecționare și 290 lei diferența de spor de vechime, casarea deciziei de desfacere a contractului său de muncă, acordarea tuturor drepturilor salariale, bonuri de masă și concediu de odihnă pe toată perioada cât i-a fost desfăcut contractul de muncă.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 941/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. S., pârâta C. DE C. I. fiind obligată la plata în favoarea reclamantului a diferenței de spor de vechime de la 5% la 25% pentru perioada (...)-(...).
S-au respins capetele de cerere având ca obiect plata orelor suplimentare aferente perioadelor (...)-(...), (...)-(...) și respectiv aprilie 2008 și contestația împotriva Deciziei nr. 24/(...) de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
S-au respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 800lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta M. S., s-a reținut că aceasta este fondată, pentru următoarele motive: Prin cererea care a făcut obiectul dosarului nr. (...) (acvirat), reclamantul M. S. a contestat Decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 24/2008, emisă de pârâta C. de C. I. și a solicitat plata orelor suplimentare efectuate în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și respectiv în luna aprilie 2008, diferența de salariu pentru perioada (...)-(...) și acordarea indemnizației de concediu.
Prin sentința civilă nr. 2041 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de
(...), s-a respins acțiunea reclamantului.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 205/R/(...) a Curții de A. C., pronunțată în același dosar, prin care s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul M. S.
Prin prezenta cerere, după numeroasele precizări și completări formulate, reclamantul M. S. a solicitat - printre altele - plata orelor suplimentare prestate în perioadele (...)-(...) și (...)-(...), respectiv anularea Deciziei nr. 24/(...) de desfacere a contractului său individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1201 din Codul civil, „. lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate";, iar potrivit dispozițiilor art. 166 din Codul de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care poate fi invocată în orice fază a pricinii (fiind de ordine publică). Astfel, o cerere poate fi soluționată definitiv doar o singură dată, iar hotărârea judecătorească prin care se finalizează un proces civil este prezumată a exprima adevărul, soluția pe care o cuprinde neputând fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Instanța a apreciat că între petitele menționate din prezenta cauză și cererea care a făcut obiectul dosarului nr. (...) al T. C. există identitate de părți, fiind vorba despre cereri de chemare în judecată formulate de același reclamant M. S. în contradictoriu cu aceeași pârâtă - C. de C. I.
Între cauze există și identitate de obiect, reclamantul contestând pe de o parte decizia de desfacere a contractului de muncă și solicitând pe de altă parte plata orelor suplimentare efectuate în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și în luna aprilie 2008.
Apoi, ambele cereri sunt fundamentate pe dispozițiile incidente din legislația muncii iar reclamantul nu s-a prevalat de aspecte noi sau distinctive, între dosare existând, deci, și identitate de cauză.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că între capetele de cerere expuse din cauza de față și acțiunea soluționată irevocabil există tripla identitate de elemente cerută de prevederile art. 1201 din Codul civil.
În lumina celor reținute și în temeiul dispozițiilor legale incidente, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. de C. I. și a respins solicitările reclamantului de plată a orelor suplimentare aferente perioadelor (...) - (...), (...)-(...) și aprilie 2008 și respectiv contestația împotriva deciziei nr.24/2008 de desfacere a contractului său individual de muncă, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
S-a mai reținut că, deși în dosarul nr. (...) reclamantul a solicitat și acordarea de diferențe salariale pentru perioada (...)-(...) și a indemnizației de concediu, aceste petite nu au făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța omițând să se pronunțe asupra lor, motiv pentru care nici nu au intrat în autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Între pârâta C. de C. I. în calitate de angajator și reclamantul M. S. în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual de muncă nr. 59/(...), încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de (...), pentru meseria de fochist și salariul de bază lunar brut de
370 lei.
Prin actul adițional nr. 6/(...) părțile au convenit modificarea salariului de la 450 lei la 550 lei și a felului muncii din fochist în încărcător descărcător, începând cu data de (...)), iar prin actul adițional nr. 24/(...) cuantumul salariului a fost modificat de la 550 lei la 600 lei și felul muncii din încărcător descărcător în acela de fochist, începând cu data de (...). Apoi, actul adițional nr. 14/(...) a stipulat creșterea salariului de la 600 lei la 750 lei, începând cu data de (...). Reclamantul solicită în primul rând plata orelor suplimentare prestate în perioadele (...)-(...) și (...)-(...), estimate la un total de 4411 de ore și respectiv, la suma de 146.008 lei.
Ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat pentru unele perioade, instanța s-a considerat învestită doar cu soluționarea cererii privind orele suplimentare aferente perioadelor (...)-(...) și (...)-(...).
Potrivit art. 117 din Codul muncii, munca suplimentară este cea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal.
Prin poziția sa procesuală, pârâta C. de C. I. confirmă prestarea de către reclamant a 74 ore suplimentare în lunile noiembrie, decembrie 2007 și ianuarie 2008, a 87 ore suplimentare în luna februarie 2008 și respectiv a
26 ore suplimentare în cursul lunii martie 2008 și susține că s-a achitat contravaloarea lor. Aceste aspecte sunt dovedite prin documentele justificative anexate și sunt confirmate și de către reclamant, care a scăzut din totalul de 4.598 ore suplimentare calculate orele indicate de pârâtă.
Astfel, în condițiile în care angajatorul a făcut, conform art. 287 raportat la art.116 din Codul muncii, proba orelor suplimentare prestate de salariat, revenea acestuia sarcina de a-și dovedi susținerile cu privire la celelalte ore suplimentare pe care pretinde că le-ar fi lucrat. Reclamantul M. S. nu a propus, însă, niciun mijloc de probă.
Pe de altă parte, și din procesul verbal de control nr. 30383 întocmit de I. T. de M. C. la data de (...) reiese că orele suplimentare se prestau în cadrul pârâtei în perioada octombrie-aprilie și că erau plătite cu un spor de
1., fără a se depăși cele 48 de ore pe săptămână la o perioadă de referință de maxim 12 luni .
Având în vedere aceste aspecte și întrucât sarcina probei a fost răsturnată, instanța de fond a respins ca nefondată solicitarea de plată a orelor suplimentare.
Prin chiar cererea introductivă, reclamantul M. S. a solicitat plata zilelor de concediu de odihnă pe anul 2008 și a bonurilor de masă pe primul trimestru al anului 2008. C. dacă aceste petite nu au fost ulterior reluate prin precizările reclamantului, la dosar nu există nicio cerere de renunțare la judecarea lor, motiv pentru care trebuie analizate pe fond.
Referitor la petitul de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat în cursul anului 2008, potrivit calculului realizat de către angajator și necontestat de reclamant, acesta avea dreptul la 9 zile de concediu de odihnă pentru perioada ianuarie-aprilie 2008. Apoi, statul de plată pentru luna aprilie 2008 atestă primirea de către reclamant a sumei de
318 lei aferente; acest stat de plată a fost și semnat de M. S., în conformitate cu art. 163 din Codul muncii.
Astfel, s-a reținut că pretenția reclamantului este neîntemeiată.
În ceea ce privește acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru primul trimestru al anului 2008, conform actului adițional la R. intern al
Cooperativei de C. I., în ședința Consiliului de administrație din data de (...) s-a decis acordarea tichetelor de masă în favoarea salariaților în funcție de posibilitățile financiare ale unității (fila 14 din dosarul inițial al T. C.).
De asemenea, pârâta a susținut că a acordat tichete de masă doar în luna iulie 2008, pentru semestrul II al anului. Din nou, reclamantul M. S. nu a făcut în vreun fel dovada inexactității datelor furnizate de angajator.
Ținând cont și de dispozițiile legale incidente - art. 1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, actualizată și art. 2 din H.G. nr. 5/1999, actualizată - conform cărora angajatorul este cel care decide dacă acordă alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, prima instanță a respins ca nefondat și acest petit.
O ultimă solicitare a reclamantului vizează plata diferenței de drepturi salariale cuvenite pentru perioada septembrie-decembrie 2007, constând în sporul de vechime neacordat și respectiv în diferența salarială cuvenită pentru absolvirea cursului de calificare ca fochist. C. dacă inițial perioadaindicată era (...)-(...), prin ultima precizare reclamantul a făcut referire strict la perioada (...)-(...), care va fi avută în vedere în analiza instanței.
Prin notele scrise depuse, pârâta C. de C. I. a arătat că în perioada
(...)-(...) a acordat reclamantului un spor de vechime de 14%, pe care l-a inclus în salariu; pârâta a justificat diminuarea sporului de la 25% la 14% prin calitatea de pensionar a reclamantului, care face ca acordarea sporului de vechime să nu fie obligatorie.
Din adresa nr. 17333/(...) emisă de I. T. de M. al județului C. reiese, însă, că reclamantul a beneficiat de un spor de vechime de doar 5% (fila 21 din dosarul nr. (...) al T. C.), iar pârâta nu a anexat niciun înscris prin care să facă dovada contrară.
Or, conform art. 41 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pentru anii 2007-2010, în salariul de bază al reclamantului trebuia inclus întregul spor de vechime de 25% la care avea dreptul reclamantul (vechimea în muncă a acestuia nu a fost contestată de angajator), iar dispozițiile legale nu fac nicio referire la facultatea angajatorului de acordare a acestui spor.
Având în vedere acestea, în temeiul art. art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii și art. 9, art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, se va dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a diferenței de spor de vechime de la 5% la 25% pentru perioada (...)-(...).
După cum reiese din certificatul de calificare profesională seria E nr.
0188890, reclamantul M. S. a participat în perioada (...)-(...) la programul de calificare ca fochist, promovând examenul de absolvire la data de (...).
Acest certificat a fost eliberat la data de (...), iar prin actul adițional nr.24/(...) s-a modificat în mod corespunzător atât cuantumul salariului reclamantului cât și felul muncii din încărcător-descărcător în fochist, începând cu data de (...).
Reclamantul pretinde că în temeiul cursului absolvit avea dreptul la acordarea unei diferențe de 60 lei pe lună pentru perioada septembrie- decembrie 2007.
În primul rând, s-a reținut de către prima instanță că statele de plată depuse la dosar confirmă acordarea salariului majorat începând cu luna noiembrie 2007.
Apoi, în măsura în care certificatul i-a fost eliberat reclamantului doar la sfârșitul lunii octombrie, în mod evident nu i se putea da eficiență în mod retroactiv, începând cu luna septembrie. De asemenea, convenția părților încheiată conform art. 8 și art. 37 din Codul muncii produce efecte doar începând cu data de (...), de când reclamantul și-a modificat felul muncii și, în mod corespunzător, a beneficiat de mărirea salarială.
Dată fiind modalitatea de soluționare a petitului având ca obiect contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului și caracterul subsecvent al cererilor de reîncadrare pe postul deținut anterior și de acordare de despăgubiri egale cu salariile și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului său de muncă și până la reintegrare, în temeiul art.78 din Codul muncii, instanța de fond a reținut că se impune respingerea ca nefondate și a acestor capete de cerere.
În temeiul art. 291 din Codul muncii, raportat la art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, reclamantul căzut în pretenții a fost obligat la plata în favoarea pârâtei C. de C. I. a sumei de 800 lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces, constând în onorariul avocațial atestat cu chitanțele atașate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul M. S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins capătul de cerere privind plata orelor suplimentare, deși pârâta nu a dovedit nici faptul că ar fi ținut corect evidența timpului lucrat de către reclamant, nici compensarea orelor lucrate suplimentar cu ore libere.
Recurentul susține că ar fi prestat, în perioada (...)-(...), fiind perioada de iarnă, muncă suplimentară, neputându-se reține că ar fi lucrat doar 497 de ore.
De asemenea, se arată că în mod greșit angajatorul nu a schimbat grila de salarizare începând cu data de (...), deși a terminat cursul de calificare din data de (...).
Se invocă astfel că în mod greșit prima instanță nu a obligat pârâta la plata salariului ce i se cuvenea pe funcția de fochist, începând cu această dată.
În acest sens, se arată că nu sunt reale afirmațiile intimatei în sensul că reclamantul ar fi lucrat și în calitate de încărcător-descărcător.
Recurentul mai solicită să fie avut în vedere în totalitate procesul- verbal întocmit de către I. de M. al J. C., în urma controlului efectuat la angajator.
De asemenea, se solicită și judecarea capătului de cerere privind desfacerea contractului de muncă și repunerea sa în situația anterioară încetării raporturilor de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, C. DE C. I. a solicitat respingerearecursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul declarat de reclamantul M. S., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză în mod corect a fost invocată de către intimată excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză, nemaifiind astfel posibilă reluarea judecății capetelor de cerere privind desfacerea contractului de muncă al reclamantului și repunerea sa în situația anterioară încetării raporturilor de muncă, precum și a celor privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate în perioada (...)-(...) și a diferenței de salariu pentru perioada 15.09-(...).
Astfel, prin sentința civilă nr.2041/(...) a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia nr.205/R/(...) a Curții de A. C., s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul M. S., având ca obiect anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.24/(...), obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare pentru perioadele (...)-(...) și (...)-(...), a diferenței de salariu pentru perioada 15.09-(...), a indemnizației de concediu și a orelor lucrate în luna aprilie 2008.
Se mai reține că aceleași considerente care au fost reținute cu autoritate de lucru judecat în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata diferenței de salariu pentru perioada 15.09-(...), ca urmare a absolvirii cursului de calificare ca fochist, trebuie reținute și în ceea ce privește îndreptățirea recurentului la plata diferențelor de drepturi bănești pentru perioada 01.09-(...), având în vedere că acesta a absolvit cursul de calificare profesională, conform certificatului seria E nr.0188890, la data de (...) și a obținut certificatul la data de (...), angajatorul neavând obligația să majoreze salariul reclamantului anterior obținerii acestui act.
În ceea ce privește orele suplimentare pretins a fi efectuate și neplătite de către angajator în perioadele (...)-(...) și (...)-(...), se reține că angajatorul a probat cu pontajele depuse la dosar că a ținut în mod regulat evidența timpului lucrat de către salariați, iar din statele de plată depuse la dosar rezultă că au fost plătite recurentului orele suplimentare astfel evidențiate.
Astfel cum a reținut și prima instanță, revenea reclamantului sarcina de a dovedi că a efectuat mai multe ore suplimentare, însă acesta nu a reușit cu probele administrate în cauză să probeze susținerile sale.
În acest sens sunt și constatările procesului-verbal de control nr.30383/(...) a I.T.M. C. din care rezultă că angajatorul respectă prevederile art.114 și 116 din Codul muncii, prezentând în acest sens evidența orelor de muncă prestate peste programul de lucru adus la cunoștința salariaților.
S-a mai reținut prin același proces-verbal că, din verificarea pontajelor rezultă că orele suplimentare se efectuează într-un anumit sector de activitate - centrala termică pe lemne - în perioada octombrie-aprilie, aceste ore fiind plătite cu un spor de 1. conform R.ui intern, fără a se depăși cele 48 de ore/ săptămână la o perioadă de referință de maxim 12 luni.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge recursul declarat de reclamantul M. S. și se vamenține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. S. împotriva sentinței civile nr. 941 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER N. N.
Red./Tehnored.C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 866/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3979/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
