Decizia civilă nr. 3593/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3593/R/2011
Ședința din 17 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. M. D. împotriva sentinței civile nr. 2788 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. J. DE U. Z., având ca obiect obligație de a face - restituire sumă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente C. M. D., avocat M. C., lipsă fiind pârâta recurentă și reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. J. de U. Z. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării raportat la faptul că problema cauzei are chestiuni legate de drept și nu de fond. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2788 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul
(...), a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul S. J. de U. Z. împotriva pârâtei C. M. D. și în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1123 lei, încasată cu titlu de drepturi salariale, actualizată în funcție de rata inflației de la data primirii acestor drepturi și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta este angajata reclamantului S. J. de U. Z. din anul 1979, având funcția medic primar în cadrul secției Pediatrie.
În data de 1 august 2008, pârâta a încheiat cu același angajator, un contract individual de muncă pe perioadă determinată, cu timp parțial, în vederea acoperirii deficitului de personal. Î. s-a făcut prin cumul de funcții, pe postul de primar pediatrie cu competență în diabetul la copil, corespunzător pregătirii sale, beneficiind pentru munca prestată în baza acestui contract de salariu de încadrare brut, spor de vechime și sporurile specifice funcției.
Contractul individual cu timp parțial s-a încheiat în temeiul art. 19 alin.
2 din H.G. nr. 2. care prevede că posturile vacante din unitățile de asistenta socială sau de ocrotire a sănătății si din cultura, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate.
Art. 22 din OUG nr. 1., în vigoare la data încheierii contractului prevede, de asemenea prevedea că posturile vacante din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate.
Angajarea personalului prin cumul de funcții se face cu acordul conducerii unității la care persoana care cumulează are funcția de bază, iar cumulul de funcții se efectuează în afara programului de la norma de bază.
Acest ultim text de lege a fost abrogat prin L. nr. 3., insă guvernează raportul juridic dedus judecății în baza principiului regit tempus actum.
Cu privire la salarizare personalului angajat cu program normal de lucru, art. 8 din OUG nr. 1. (abrogat prin legea nr. 3.) prevede că personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe de urgență beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, procentul acordându-se proporțional cu vechimea în muncă.
Remunerarea personalului angajat prin cumul de funcții este prevăzută de art.19 din HG nr. 2. conform căruia, salarizarea acestuia se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute în statul de funcții.
Așadar, desfășurând activitate în baza contractului pe durată determinată, prin cumul de funcții, pârâta avea dreptul de a fi salarizată, pentru această muncă, doar la nivelul gradației 1 a funcției sale.
Instanța a apreciat că această prevedere este aplicabilă și, reclamantei, chiar dacă retribuția primită este pe servicii medicale pe o altă specialitate în condițiile în care angajarea prim cumul de funcții s-a făcut de aceeași unitate cu care s-a încheiat contractul de muncă pentru funcția de bază
În urma auditului extern financiar efectuat la S. J. de U. Z. în perioada
16.02-(...), Camera de C. S. a constatat că pentru 20 de persoane care ocupă posturi vacante prin cumul de funcții s-au acordat drepturi bănești cu depășirea cadrului legal enunțat, reprezentând diferențe în plus privind salariul de încadrare și spor de vechime aferent acestor posturi.
Prin decizia nr. 6/2009, organul de control a dispus recuperarea acestor sume de la persoanele care au beneficiat de aceste sume nedatorate.
Prin decizia civilă nr. 1., Curtea de A. C. a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2. a T. S. care a menținut decizia nr.
6/2009, apreciind că este legală.
S-a arătat în considerente că persoanele încadrate prin cumul de funcții beneficiază deja de un spor de vechime, calculat în baza activității desfășurateinițial, iar atâta timp cât norma specială nu prevede posibilitatea acordării acestui spor și în situația cumulului, acordarea lui este ilegală.
Această hotărâre judecătorească, ca orice act juridic în general, produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efectele de opozabilitate față de terți.
Ca element nou apărut în ordinea juridică și cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți pe motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. F. de acești însă, hotărârea se impune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv, de prezumție)
Prin urmare, pârâta, care are calitate de terț raportat la decizia C. de A. C., a avut posibilitatea, în prezenta cauză, prin administrare de probe, să răstoarne prezumția invocată de reclamant și care față de ea are doar valoare relativă (caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art. 1202 alin.2 C.Civil, doar în relațiile dintre părți)
Pârâta nu a dovedit contrariul celor reținute în hotărârea judecătorească amintită, și nu a contestat calcul sumei datorate în urma prestării activității prin cumul de funcții.
În baza acestor argumente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea reclamantului și a obliga pârâta la restituirea sumei de 873 lei încasată cu titlu de drepturi salariale.
La cererea reclamantului, instanța, făcând aplicarea principiului restitutio in integrum a dispus actualizarea sumei conform indicelui de inflație, soluția contrară ducând la îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. M. D. solicitând întemeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii precizată și formulată de reclamanta S. de U. Z.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat în esență că în mod eronat a reținut instanța de fond încheierea contractului său individual de muncă în temeiul HG 2., întrucât salarizarea personalului sanitar era reglementată prin OUG 1., act normativ în temeiul căruia s-a și încheiat contractul individual de muncă.
HG 2. nu este incidentă în cauză și pentru că postul ocupat de pârâtă, respectiv medic cu competența în diabetul la copil, nu a fost scos la concurs și nu a fost comunicat D. de M. și P. S. S., așa cum prevede art. 19 alin. 2 din HG
2., angajarea pârâtei făcându-se cu acordul conducerii unității.
S-a mai arătat că în temeiul art. 969 cod civil trebuie respectat contractul încheiat de părți, contract care a fost încheiat de acestea în temeiul OUG 1., care nu prevede în mod expres interdicția aplicării sporului de vechime la venitul salarial realizat pe baza contractului individual de muncă pe durată determinată.
Recurenta a mai precizat că intimatul își invocă propria turpitudine întrucât i-a acordat drepturile salariale a căror restituire o solicită, respectiv că acesta era obligat ca în temeiul art. 40 alin. 2 lit.c) din Codul muncii să îi acorde drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă aplicabil.
Dacă reclamantul susține că sporul de vechime nu trebuie acordat întrucât remunerația personalului angajat prin cumul de funcții se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, atunci nu exisă temei nici pentru acordarea sporului de prevenție de 11 % sau a sporului de 5
% pentru solicitare psihică.
În opinia recurentei acordarea sporului de vechime este legală, Decizia nr. 6/2009 a C. de C. S. nu îi este opozabilă, iar Decizia civilă nr. 1. a C. de A. C. produce efecte numai cu privire la părțile din proces.
Intimatul S. J. de U. S. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Este adevărat că salarizarea personalului din unitățile sanitare era reglementată de OUG 1. în anii 2008 și 2009 pentru care se solicită restituirea sporului de vechime de către recurentă. Însă, acest act normativ care prevede posibilitatea cumulului de funcții (art. 22) nu reglementează modul de stabilire a salariului personalului care este angajat prin cumul de funcții.
În consecință, în condițiile în care art. 44 din OUG 1. abrogă numai dispozițiile legale contrare, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în lipsa unor dispoziții exprese în OUG 1. cu privire la salarizarea în cazul cumulului de funcții, în cauză este incident art. 19 alin. 1 din HG 2. cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare (act normativ care conform art. 1 este aplicabil și unităților sanitare), care reglementează acest aspect în sensul că salarizarea pentru funcțiile îndeplinite prin cumul se face la nivelul gradației 1 a funcției, gradului sau treptei profesionale, prevăzute in statul de funcții.
Faptul că în opinia recurentei nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de HG 2. pentru cumulul de funcții, nu are nicio relevanță cu privire la acțiunea dedusă judecății întrucât atât art. 22 alin.2 din OUG 1., cât și art. 19 alin. 2 din HG 2. prevăd în mod similar faptul că posturile vacante din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul și de către persoane din aceeași unitate (astfel încât dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de HG 2., nu sunt îndeplinite nici cele prevăzute de OUG 1.). În plus, indiferent de modul în care a fost ocupat prin cumul postul de către recurentă, aceasta este îndreptățită la plata salariul pentru munca prestată. De altfel, se constată că părțile au încheiat Contractul individual de muncă nr. 1492/(...) (fila 3 dosar fond) până la ocuparea postului vacant prin concurs.
Conform art. 162 alin. 3 din Codul muncii, dispoziție legală care exista și la data încheierii contractului individual de muncă al recurentei (art. 157 alin.
2 din Codul muncii anterior republicării) sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și funcțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Deși intimatul în calitate de angajator este obligat să acorde salariaților toate drepturile care decurg din contractul individual de muncă, acesta în calitate de instituție publică este obligat să respecte și dispozițiile legale care reglementează modul de stabilire a salariilor angajaților săi, salarii care se suportă din alocații bugetare.
Intimatul a acordat recurentei sporul de vechime pentru funcția îndeplinită cu cumul, dar aceasta nu înseamnă că nu poate recupera aceste drepturi salariale acordate în mod nelegal, prevalându-se de obligația de restituire a salariaților prevăzută de art. 256 (art. 272 anterior republicării) din Codul muncii, obligație întemeiată pe plata lucrului nedatorat.
Faptul că intimatul a acordat recurentei în baza aceluiași contract individual de muncă și alte sporuri, a căror restituire nu a fost solicitată, nu are ncio relevanță cu privire la legalitatea acordării sporului de vechime.
Este adevărat că recurenta nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1. a C. de A. C., însă hotărârea recurată nu s-a întemeiat exclusiv pe această decizie, tribunalul analizând judicios toate apărările invocate de reclamantă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat și urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. M. D. împotriva sentinței civile numărul 2788 din (...) a T. S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 3298/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4518/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
