Decizia civilă nr. 3605/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3605/R/2011
Ședința octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1788 din 14 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. M., și pe pârâtul intimat C. J. S., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 10 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. J. S.
S-a respins excepția prescripției acțiunii invocata de paratul C. J. S.
S-a admis în parte acțiunea precizata formulata de reclamanta P. M., împotriva paratei D. G. de A. S. si P. C. S., si in consecință, a fost obligată parata DGASPC S. la plata sumei de 7.661 lei brut, reprezentând contravaloarea orelor lucrate de reclamanta in zilele de sâmbăta si duminica, precum si in zilele de sărbători legale in perioada (...)-(...).
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de munca.
A fost obligată parata DGASPC S. la plata către reclamanta a sumei de
1.303,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecata
S-a reținut că prin cererea înregistrată în data de (...) reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâții C. J. (C.J.) S. și D. G. de A. S. și P. C.
(D.G.A.S.P.C.) S., solicitând:
- Obligarea pârâtei D. G. de A. S. și P. C. Z. la plata sporului de 1. peorele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică și a sărbătorilor legale cât și a sporului în cuantum de 75% - 1. din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase începând din (...) și până la data modificării/abrogării contractului colectiv de muncă nr.5. din (...); obligarea pârâtului C. J. S. să aloce fondurile necesare acestor plăți; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că este angajată la pârâta, în calitate de asistentă medicală, prestând muncă în zilele de sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale.
Reclamanta invocă potrivit art. 112, 137 alin.1 și 2, art.132 din Codul
M. și art.90 alin.1 lit. a din C. C. de M. (C.C.M.) la nivelul unităților deasistență socială pe perioada 2007- 2010 nr.5. din (...) care prevede că pentru orele lucrat sâmbăta, duminica și de sărbători legale și în alte zile în care nu se lucrează se acordă un spor de 1. din salariul de bază. Reclamanta a subliniat existența riscurilor de afectare a stării de sănătate pentru persoanele care își desfășoară activitatea la locurile de muncă unde sunt îngrijite persoane cu handicap.
Pârâtul C. J. S., prin întâmpinare depusă la dosar solicită respingerea acțiunii, în principal pentru lipsa calității procesual pasive a C. J. S.,iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea apărărilor sale această pârâtă arată că excepția invocată este determinată de lipsa raporturilor juridice de muncă cu reclamanta și a inexistenței culpei pârâtei, raporturi de muncă existente între reclamantă și pârâta 2.
Pârâta 1 invocă prescripția extinctivă conform art.3 din Decretul nr.167/1958, raportată la data introducerii acțiunii.
Pe fond, pârâta invocă nelegalitatea pretențiilor reclamantei, conform art.112 Codul M. pentru că nu a solicitat pârâților negocierea individuală a timpului de muncă, că nu a dovedit neacordarea zilelor libere, se susține că reclamanta a eludat prevederile art.132 alin. 2 din Codul M. nefiind posibilă acordarea zilelor libere doar sâmbătă și duminică, se susține ca reclamanta nu a făcut dovada calității sale de membru de sindicat, n-a dovedit încheierea contractului individual de muncă și a C. C. de M. la nivel de unitate.
Pârâta 2, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că nu are calitate de patron, angajator cărora se aplică C. C. de M. nr.5. din (...), pentru că nu a luat parte și nici nu a mandatat pe cineva s-o reprezinte la negocierea în încheierea acestui contract.
Reclamanta fiind angajată în calitate de asistent medical, prestează muncă și în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru, arată pârâta 2.
Aceasta mai invocă și prevederile art.8 din H. nr.281/1993 din care rezultă că locurile de muncă categoriile de personal mărirea corectă a sporurilor și condițiile de acordare se stabilesc prin R. de Ministerul Sănătății și M. M., S. S. și F. A., conform acestui regulament, de sporurile solicitate nu beneficiază reclamanta.
În data de (...) reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei 2 la plata sporului de 1. pentru orele de muncă prestate sâmbătă, duminică și în sărbători legale și de sporul 75% - 1. din salariul de bază, pentru condiții periculoase, începând cu (...) și până la data modificării/abrogării C. C. de M. nr. 5. din (...).
Asupra cauzei de față tribunalul a reținut următoarele:
În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei 1 C. J. S., s-a reținut că, într-adevăr și-a încheiat contractul individual de muncă cu pârâta 2. Or, angajatorului revine obligația plății drepturilor salariale, conform art.155 și urm. Codul M., astfel că a fost admisă excepția invocată de pârâta 1, respingând acțiunea față de aceasta.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei s-a reținut că potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c din Codul M., cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
A., acțiunea fiind introdusă la data de (...) așa cum s-a menționat în (f.1), astfel că pretențiile se încadrează în perioada prescripției de 3 ani, motiv pentru care a fost respinsă această prescripție.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că din pontajele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a lucrat în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale.
Pârâta 2 nu a dovedit că orele de muncă prestate în aceste zile au fost compensate cu timp liber, conform art.119 din Codul M. sau că ar fi fost plătite prin adăugarea unui spor de până la 75% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.120 din aceeași lege.
Nu au fost respectate nici prevederile art.135-137 din legea menționată, care prevede că în unitățile sanitare unde activitate nu poate fi întreruptă, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale, se acordă timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau va fi achitat un spor de angajator de 1. din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Conform prevederilor contractului individual de muncă a reclamantei de la litera H, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână, iar repartizarea programului de lucru se face conform planificări lunare.
În notele de ședință din data de 20 septembrie 2010, reclamantul a precizat că pretențiile sale se referă la perioada (...) - (...) data intrării în vigoarea a C. de M. nr.5. din (...) și pentru perioada ulterioară datei de (...), prima perioadă referind-se la sporul pentru compensarea muncii prestate în zilele de sâmbătă și duminica,conform art.120 alin.2 C. M., solicitând un spor de 1..
Pentru a doua perioadă menționată se arată că sunt incidente potrivit art.90 alin.1 din Codul M..
De asemenea, instanța a constatat că art.41 alin.3 din C. C. de M. U. la N. N. pentru anii 2007 - 2010 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrată la M. M., S. S. și F. cu nr.
2895/21/(...), publicată în Monitorul Oficial parte a V a, nr. 5 din 29 ianuarie 2007 prevede printre sporurile minime ce se acordă pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale ce nu a fost compensate corespunzător cu orele libere plătite se acordă un spor de 1. din salariul de bază.
La cererea reclamantei instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Din raportul depus de expert la dosarul cauzei rezultă că angajatorul pârât nu a compensat cu timp liber corespunzător, timpul de lucru prestat de reclamantă în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbători legale, nerespectând prevederile art.135 și art.137 alin.2 din Codul M., respectiv potrivit art.41 alin.3 din C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007 - 2010,stabilind că nu a fost plătite aceste ore cu un spor de 1., așa cum prevede art.137 alin.1 din Codul M..
Suma datorată de angajatorul - pârât pentru perioada (...) - (...), data intrării în vigoare a C. C. de M. menționat, așa cum a solicitat și reclamanta este de 7.661 lei, conform situației la raportul de expertiză.
În privința capătului de cerere referitor la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă, instanța a reținut că în contractul individual de muncă al reclamantei, la litera G pct.1 se prevede că activitatea se desfășoară în condiții grele, vătămătoare sau periculoase, potrivi Legii nr.31/1991.
Rezultă că pârâtele, respectiv angajatorul și salariatul, au convenit chiar la data încheierii contractului individual de muncă asupra faptului că activitatea reclamantei se va desfășura în condiții grele, vătămătoare sau periculoase stabilind sporurile prevăzute la lit. J din contractul național.
Acordarea acestor sporuri a fost reglementată de H. nr.281/1993 care la art. 8 prevede categoriile de sporuri care pot fi acordate.
M. M., S. S. și F., prin avizul nr. 1157/(...) și Ministerul Sănătății prin avizul nr. 2281/(...), a completat R.ul privind sporurile din speță.
În aceste acte normative nu s-a prevăzut însă posibilitatea acordării sporului solicitat de personalul din centrele îngrijire și asistență pentru persoanele cu handicap, cum este unitatea pârâtă angajatoare.
Pentru aceste considerente, capătul de cerere privind sporul pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare de muncă a fost respins.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. a fost obligată la plata sumei de 1.303,40 lei, respectiv cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. G. de A. S. și P. C. S. a declarat recurs prin care a solicitat în modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației sale de plată a sumei de 7661 lei.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta în calitate de asistent medical în cadrul Complexului de S. S. pentru Persoane Adulte cu Handicap C., în prezent Centrul de Î. și A. pentru Persoane Adulte cu Handicap C. dat fiind specificul unității, în perioada (...)-(...), a prestat munca în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbători legale, în cadrul programului normal de lucru.
Repartizarea programului de lucru se face conform planificării, lunare, respectiv 40 de ore pe săptămână în ture de câte 12 ore (tura de zi de la ora
7,00 la ora 19,00 și tura de noapte de la ora 19,00 la ora 7,00 dimineața).
Potrivit prevederilor art.132 alin.2 și 2 din Codul muncii repausul săptămânal se acordă în 2 zile consecutiv, de regulă sâmbăta și duminica, iar în situația în care, repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia desfășurarea normală a activității, repausul poate fi acordat și în alte zile.
Din planificările depuse la dosarul cauzei reiese că aceasta a beneficiat de zilele libere corespunzătoare prevăzute de lege.
În ceea ce privește zilele de sărbătoare se asigură compensarea cu timp liber corespunzător numai în cazul în care din motive justificate, nu se acordă zile libere salariații beneficiază de un spor la salariul de bază de 1..
Or, și pentru munca prestată în aceste zile, reclamanta a beneficiat de zile libere, conform planificărilor menționate mai sus.
Reclamanta P. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. varespinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Deși pârâta recurentă a susținut că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.132 alin.2 și art.137 Codul muncii și a acordat reclamantei repausul săptămânal în alte zile respectiv, compensând cu timp liber zilele de sărbătoare legale în care reclamanta a prestat activitate, Curtea constată că nu a dovedit această apărare contrar prevederilor art.287 Codul muncii, care impun angajatorului sarcina probei în conflictele de muncă.
În acest sens, Curtea notează că recurenta pârâtă a depus la fondul cauzei extrase din foile colective de prezență (pontaj), însă, în absențaindicării concrete și punctuale a momentului când reclamantei i-a fost acordat repausul săptămânal sau i s-a compensat cu timp liber sărbătorile legale în care a prestat activitate, nu este posibilă verificarea acestor apărări.
O atare apărare, formulată în termeni generali, fără referiri concrete la starea de fapt dedusă judecății pune instanța în imposibilitatea de a realiza controlul judiciar al hotărârii atacate ceea ce, în cele din urmă sancționează chiar conduita pârâtei obligată să își probeze criticile, atât ca angajator, cât și ca recurentă.
Cum nu s-a dovedit respectarea obligațiilor stabilite de art.132 alin.2 și art.137 alin.1 Codul muncii, în mod just a făcut prima instanță aplicarea art.132 alin.3 și art.137 alin.2 Codul muncii, dispoziții ce recunosc salariaților acordarea de compensații pentru neefectuarea repausului săptămânal și a sărbătorilor legale.
Ținând seama de considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, care în baza art.274 C.pr.civ., va fi obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1364 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.17).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. împotriva sentinței civile numărul 1788 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei P. M. suma de 1364 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER L . D. D. G.
S. D.
C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.B.
| ← Decizia civilă nr. 5344/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2658/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
