Decizia civilă nr. 4436/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4436/R/2011
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. A Î. F. R. A. - S. T. T. S. împotriva sentinței civile nr. 2059 din 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a formulat și înregistrat întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate prin întâmpinarea formulată.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamanta C. V. a chemat în judecată pârâta A. N. a Î. F. RA - S. T. T. S., C.-N., solicitând instanței obligarea acesteia la plata ajutorului de înmormântare în cuantum de 5.835 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că este angajată a pârâtei, iar la data de (...) mama sa a decedat. În conformitate cu prevederile art.59 lit. b din C. colectiv de muncă la nivelul A. RA pe anii 2009 - 2010, trebuia să primească un ajutor de deces egal cu 3 salarii medii conform bugetului aprobat la data producerii evenimentului, dar nu a primit nici până în prezent acest ajutor.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, deoarece suma alocată prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru plata ajutoarelor sociale a fost epuizată și nu mai dispune la această dată de suma de bani pentru plata ajutorului solicitat de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 2059/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a admis cererea formulata de reclamanta C. V., încontradictoriu cu parata A. N. a Î. F. RA, S. T. T. S. și, în consecință, a fost obligată parata sa plătească reclamantei suma de 5.835 lei brut, reprezentând ajutor de înmormântare.
A fost obligată parata sa plătească reclamantei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată a pârâtei în funcția de secretară, iar la data de (...) mama acesteia a decedat.
Conform prevederilor art.59 lit. b din C. colectiv de muncă la nivelul A.
RA pe anii 2009 - 2010 - „. de ajutoarele sociale la care au dreptul potrivit legii, salariații A. RA beneficiază și următoarele ajutoare constituite în conformitate cu prevederile legale și acordate cu avizul sindicatelor. b) La decesul soțului (soției), a copiilor, părinților, socrilor, fraților salariatul va beneficia de un ajutor de deces egale cu 3 salarii medii conform bugetului aprobat la data producerii evenimentului. În cazul în care mai mulți membri ai aceleiași familii sunt angajați în cadrul A. RA, va beneficia de ajutorul de deces un singur membru de familie";.
Potrivit prevederilor art.7 alin.2 din L. nr.130/1996 aceste prevederi constituie legea părților, iar pârâta s-a obligat la încheierea contractului individual de muncă cu reclamanta să-i acorde acesteia toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă.
Aspectul invocat de angajator în sensul că la sfârșitul anului 2010 nu mai dispunea de fondurile necesare plății acestor drepturi nu este un motiv pentru a nu fi onorată o obligație legale asumată, neputând fi invocată propria culpă (proasta gestionare a fondurilor bănești sau nesolicitarea suplimentării bugetului) pentru a nu fi plătite drepturile bănești datorate.
A plăti ajutoarele bănești datorate doar angajaților cărora le-au survenit evenimente deosebite doar până la sfârșitul anului 2010 și a nu fi plătite altor salariați aceste drepturi creează de asemenea și o situație de discriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. A Î. F. R. A. - S. T. T. S., solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului recurenta a arătat că este în imposibilitate financiară de a plăti ajutorul solicitat de reclamantă având în vedere prevederile art. 3 lit. e din L. nr.5. privind Codul Fiscal, conform căruia cheltuielile sociale au deductibilitate numai în limita unei cote de până la 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului.
Prin adresa nr.2580/(...) A. RA a transmis referatul nr.7935/(...) privitor la modul de acordare până la sfârșitul anului a cheltuielilor sociale de 2% pe anul 2010, propunând sistarea acordării acestor ajutoare până la sfârșitul anului respectiv pe măsură ce unitățile administrative își consumă suma alocată din buget.
Hotărârile Consiliului de A. sunt obligatorii și executorii pentru sucursalele teritoriale.
L. bugetului de stat pe 2010 nr. 1. art.26 și H.G. nr. 255/2010, prin care s-a aprobat BVC pe anul 2010 la A., prevede la art.2 alin.2 acordarea cheltuielilor sociale de 2% numai în limita sumei aprobate.
Ținând seama de prevederile L. nr.5. privind Codul Fiscal art.8 pct.1 și cap. VI art.59 lit.b din contractul colectiv de muncă, ale L. 1., a HG.255/2010, a dispozițiilor date de A., întrucât suma alocată la capitolulcheltuieli sociale a fost epuizată, arată că nu poate acorda suma pretinsă, iar acordarea acesteia în afara legii constituie abuz, care se sancționează de A.
Conform execuției bugetare din (...) prevede cheltuielile sociale prevăzute de L. 5. ca fiind executate în totalitate, plata ajutoarelor sociale, plata altor sume fiind imposibilă de făcut fără încălcarea dispozițiilor legale.
În drept recurenta a invocat prevederile art.304 și următoarele c.p.civ.
Intimata reclamantă C. V. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, princare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Astfel, cum corect a reținut și prima instanță, prin C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 s-a prevăzut acordarea în favoarea salariaților A. RA, pentru situația decesului soțului
(soției), a copiilor, părinților, socrilor, fraților, a unui ajutor de deces egal cu
3 salarii medii conform bugetului aprobat la data producerii evenimentului.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. a din Codul muncii în vigoare la data pronunțării sentinței și ale art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr.
130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii în vigoare la aceeași dată, „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, iar conform alin. 2 „neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii al contractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din L. nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata drepturilor prevăzute de art. 59 lit. b din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind angajată a respectivei unități.
În ceea ce privește motivul invocat de recurentă în sensul că sumele pretinse de reclamantă nu au fost acordate întrucât suma alocată la capitolul cheltuieli sociale a fost epuizată, Curtea apreciază că acest aspect nu poate exonera pârâta de îndeplinirea obligației asumate prin contractul colectiv de muncă și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamantei.
În acest sens, Curtea observă că dificultățile financiare, precum și impedimentele cu caracter fiscal instituite de lege, invocate de pârâta- recurentă au putut fi avute în vedere la încheierea actului adițional nr.3 la CCM înregistrat la D. B. la data de (...) (f.14), prin care partenerii de dialog social au prelungit valabilitatea contractului colectiv până la (...).
Cum pârâta a fost de acord, cunoscând dispozițiile legale invocate în recurs, precum și situația sa economică, cu prelungirea efectelor contractului colectiv de muncă, fără a negocia condiționarea acordării drepturilor de existența resurselor financiare sau de încadrarea într-unregim fiscal, este datoare să respecte caracterul obligatoriu al convenției dintre părți, conform art. 236 alin.4 Codul muncii.
Din cuprinsul prevederilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, reiese că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele lui pot fi modificate doar când părțile semnatare convin acest lucru, or, față de aceste prevederi, se constată că măsura sistării acordării unor asemenea drepturi adoptată în mod unilateral de către pârâtă, prin dispozițiile invocate în cererea de recurs, nu poate produce efecte juridice în privința executării clauzelor contractuale.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. N. A Î. F. R. A. - S. T. T. S. împotriva sentinței civile nr. 2059 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.B.
| ← Decizia civilă nr. 5406/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3035/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
