Decizia civilă nr. 3736/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3736/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL P. DE L. D. D. D. T. împotriva sentinței civile nr. 1939 din (...) a Tribunalului Sălaj pronunțate în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. C. „. SA și S. N. DE T. F. DE M. C. „. SA - S. C., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se contată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...) intimata S. N. DE T. F. DE M. C. „. SA a transmis la dosar întâmpinare însoțită de practică judiciară.
Văzând că recurentul prin memoriul de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1939 din (...) a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. SA C. - S. T.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității cererii invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA B.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților Ț. V., C. T. S., M. N.-R., R. G. și T. I. privind obligarea pârâților la plata salariului suplimentar pe anii 2007 - 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă instanța a reținut că aceasta a fost neîntemeiată pentru următoarele:
D. contractul colectiv de muncă pe care își întemeiază reclamantul acțiunea rezultă că semnatar a acestuia este S. N. de T. F. de M. și ca urmare aceasta are obligația de a respecta și a duce la îndeplinire prevederile acestui contract colectiv de muncă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2007, 2008 pentru că am fi în prezența unui conflict de drepturi prescriptibil în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și nu a unei acțiuni în plata unor drepturi salariale este nefondată pentru următoarele:
Legea nr.168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia
„conflict de muncă";, după caz, „ de drepturi"; și „de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, dispozițiile art. 283 lit.c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art.155 Codul muncii se compune din salariul de bază., indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme, salariul suplimentar este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani prevăzute de art.283 lit.c din Codul muncii.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-a făcut procedura prealabilă de sesizare a comisiei mixte patronat - sindicate este nefondată, C. colectiv de muncă neprevăzând această procedură prealabilă pentru ca părțile să se poată adresa instanței.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut faptul că potrivit prevederilor art.30 din contractele colective de muncă încheiate pentru anii
2007-2008 (f.60) nu se instituie obligația pârâtelor să plătească salariaților, la expirarea anului calendaristic un salariu suplimentar, ci se prevede această posibilitate, în funcție de îndeplinirea unor condiții și cu respectarea unor criterii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. L. AL P. DE L. D. D.
D. T. solicitând modificarea sentinței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, să se rețină cauza spre rejudecare și pe fond să se admită acțiunea așa cum a fost formulata și motivată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că prin acțiunea introductiva a solicitat obligarea pârâtelor-intimate la plata pentru membrii de sindicat a salariului suplimentar pe anii 2007, 2008 și 2009.
1. Conform prevederilor art.304 pct.8 coroborate cu prevederile art.312 alin.3 C.proc.civ., constituie motiv de modificare a hotărârii atacate cazul când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În mod greșit, prima instanța respinge acțiunea ca neîntemeiata, motivând ca modul de redactare a art.30 impune concluzia ca acesta nu stabilește o obligație în sarcina angajatorului, ci doar o facultate a cărei materializare depinde de mai mulți factori, printre care și posibilitățile financiare ale angajatorului.
Acțiunea se bazează pe o prevedere a CCM pe anii (...) , iar soluția primei instanțe pe o interpretare rupta din context, fără să țină seama de legăturile sale cu alte dispoziții contractuale sau legale în materie.
A solicitat acordarea salariului suplimentar pentru anii (...) în baza prevederilor art. 30 din contractile colective de munca, conform cărora „Pentru munca ireproșabilă desfășurată în decursul unui an calendaristic, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Sintagma „poate primi"; este explicitata prin art. 31 din CCM, în sensul în care părțile au convenit ca aceasta vocație la salariul suplimentar se transforma într-un drept în măsura în care sunt îndeplinite criteriile cuprinse în anexa nr.6 la C.
Cu alte cuvinte, partenerii sociali nu au acordat o facultate angajatorului ci au negociat și stabilit un drept al angajatului care îndeplinește anumite criterii însumate prin expresia „. munca ireproșabilă";.
Potrivit prevederilor art. 236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Principalul argument în susținerea obligativității și nu a posibilității acordării salariului suplimentar îl constituie prevederile art. 30 (3) din CCM pe anii 2007-2008 în care se arata: „din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu SE CONSTITUIE lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Acest alineat nu trebuie interpretat în sensul ca prin noțiunea de „. se înțelege, profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății.
În acest text din CCM, se arată modalitatea constituirii fondului de plata a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului, nu rezulta ca aceasta plata este condiționata de existenta profitului.
Prin urmare, constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar nu este la latitudinea angajatorului (daca vrea sau nu vrea) ci reprezintă o obligație prevăzuta de C. C. DE M..
Singurele condiții pentru acordarea acestui salariu sunt, ca anul pentru care se solicita salariul sa fi expirat, iar salariatul sa fi desfășurat activitate în cursul acelui an calendaristic și sa nu fi fost sancționat disciplinar.
2. Conform prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila:
Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Deși a arătat ca drepturile solicitate ne sunt conferite și de prevederile art.30 din C. colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungita valabilitatea prin actul adițional înregistrat sub nr.370/(...) pentru 48 luni, prima instanța n-a ținut cont de ele.
Dacă s-ar aprecia ca prevederile art.30 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pârâta pe anii 2006-2008 prevăd doar posibilitatea salariaților de a beneficia de salariul suplimentar, în cauza s-ar aplica prevederile art. 30 (1) din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, care statuează ca „. munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu
SE CONSTITUIE LUNAR în cadrul fondului de salarii, în procent de până la
10% din fondul de salarii realizat lunar.
Conform dispozițiile art.11 (1) lit.b din Legea nr.130/1996: „Clauzele CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel";.
Conform prevederilor arte 238 alin 1 Codul Muncii: „Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturile la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior";.
Prin urmare , fata de aceste dispoziții legale imperative, CCM la N. de G. de U. fiind încheiat la nivel superior față de CCM al S. C. M.- SA, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.
C. colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungita valabilitatea prin act adițional pentru 48 luni, produce efecte juridice obligatorii fata de parata datorita dispozițiilor imperative ale art.41 alin.5 din Constituție și art. 236 alin.4 din Codul muncii raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr.130/1996 și art.241 alin. 1 lit.b) din Codul muncii, dispoziții imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voința a părților.
Așadar, clauzele acestui contract colectiv de munca sunt aplicabile în cauza prin prisma prevederilor art.11 alin.1 lit. b) din Legea nr.130/1996 și art.241 alin. 1 lit. b) din Codul muncii.
Obligativitatea acordării salariului suplimentar rezulta și din prevederile art.243 din Codul muncii, art.7 alin. 2 din Legea nr.130/1996, de care prima instanța n-a ținut cont.
Prima instanța avea obligația de-a face o corecta calificare juridica a litigiului dedus judecății, inclusiv a dispozițiilor legale aplicabile.
În concluzie, față de aspectele prezentate și probele administrate, solicită instanței de recurs: admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.1939/(...), să se rețină cauza spre rejudecare și pe fond să se admită cererea așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 octombrie 2011 pârâtul S. N.
DE T. F. DE M. „.-M. SA a solicitat respingerea recursului declarat de S. L. I. al P. de L. din D. D. T. ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare pârâtul a arătat că în mod corect instanța a respins cererea reclamanților prin reprezentant S. L. I. al P. de L. din D. D. T., făcând o corectă aplicare a legii.
După cum rezultă din redactarea art.30 CCM, convenția dintre părți a prevăzut posibilitatea acordării unui salariu suplimentar, alin.1, alin. 3 specificându-se una dintre condițiile în care posibilitatea primirii salariului suplimentar devine drept efectiv, respectiv, obținerea unor venituri și constituirea din acestea a unui procent de până la 10% din fondul de salarii realizate lunar.
D. examinarea folosită de părți rezultă fără dubiu că acestea (părțile) nu au înțeles să stabilească în termeni preciși, lipsiți de orice echivoc, dreptul la acordarea celui de al 13-lea salariu, indiferent de circumstanțe, ci au reglementat cadrul în care s-ar putea achita astfel de drepturi, făcându-se trimitere la posibilitatea primirii salariului suplimentar și la sursa fondurilor din care s-ar putea plăti.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 a fost înregistrat la D. de M., S. S. și F. B. sub nr. 1625/(...) (fila 39 fond), fiind valabil potrivit mențiunii de la art. 2 alin. 2 pe o perioadă de un an de la data înregistrării.
Prin A. adițional înregistrat sub nr. 1753 din (...) valabilitatea contractului s-a prelungit până la data de (...), iar prin A. adițional înregistrat sub nr. 437 din (...) s-a menționat că prevederile acestui din urmă act adițional se aplică începând cu luna ianuarie 2009 până la data de (...).
Conform dispozițiilor art. 32 alin. 1 din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2007 - 2008 „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Așadar, o interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Curtea conchide așadar că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile aplicabile, având obligația de a verifica fondul susținerilor reclamanților, respectiv dacă aceștia îndeplinesc condiția unei purtări ireproșabile, singura cerută de textul legal pentru a beneficia de dreptul pretins.
Prin urmare, în contextul expus, Curtea apreciază că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, astfel că în baza art. 312 al. 1,5 Cod de procedură civilă va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se ține seama de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul S. L. AL P. DE L. D. D. D. T. împotriva sentinței civile nr.1939 din (...) a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 25 octombrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECATORI, I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER, N. N.
Red.DCG./S.M.
2 ex.
Jud.fond. K. M.
| ← Decizia civilă nr. 3035/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2600/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
