Decizia civilă nr. 4576/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4576/R/2011
Ședința publică din data de 8 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL R. precum și recursul declarat de pârâtul P. C. R. împotriva sentinței civile nr.
1215 pronunțate de Tribunalul Maramureș la data de 17 iunie 2011 în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I - V. R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare la data de 3 noiembrie 2011, fiind înregistrată întâmpinare și din partea intimatului Ministerul Finanțelor
Publice, la data de 4 octombrie 2011.
Având în vedere că atât recurenții, prin memoriile de recurs, cât și reclamantul și intimatul, prin întâmpinările formulate, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.3343/100 din data de (...), reclamantul S. L. D. I. M., în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții: Ș. CU C. I - V. R., P. C. R., C. LOCAL R. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., solicitând obligarea unităților școlare pârâte, in calitate de angajatori, la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariaților membrii de sindicat, începând cu data de (...), actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că Guvernul României a aprobat, la data de (...), O. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Potrivit alin.l lit.b) din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu (...), față de nivelul din (...).
Conform art. 1 alin. l lit. c) din aceeași ordonanță, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi :
- 01.01-(...) 259.593 lei;
- 01.04-(...) 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 01.10-(...) 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.;
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantului, O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin L. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, însă pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală față de susținerile reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1215 din 17 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. L. din Î. M., în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate cererii, în contradictoriu cu pârâții: Ș. CU C. I - V. R., P. C. R., C. LOCAL R. și în consecință, unitatea școlară pârâtă, în calitate de angajator a fost obligată la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., respectiv diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, iar P. C. R., C. Local R., la asigurarea sumelor necesare efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Curtea Constituțională a R., prin decizia nr. 93/(...), a constatat că L.
2. privind aprobarea O. nr. 1. este constituțională, însă Guvernul României a emis O. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin O. nr. 1., ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...), Curtea Constituțională a constatat că disp. art. I pct. 2 si 3 din O. nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ și ale art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l si art. 115 alin. 4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin. 7 din Constituția
Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr.
1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 31/2009 și art. 2 din
O. nr. 41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Prima instanță a mai reținut că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 169 alin. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat,în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale,să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții reprezentați de către sindicat nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior enunțate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., prima instanță a constatat ca fiind fondată cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin. 1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs P. comunei R. și C.local R., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarelemotive:
Recurentul susține că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligați la alocarea drepturilor salariale pretinse de cătrereclamant, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Recurentul invocă în acest sens disp.art. 167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din L. nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din L. nr.128/1997.
Se mai invocă faptul că sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația de plată a salariului, obligație ce ar reveni recurenților, întrucât între părți nu există raporturi de muncă.
Recurentul mai susține plata retroactivă a drepturilor salariale, astfel cum au fost solicitate de către reclamant, nu se poate realiza, întrucât în bugetul comunei pe anii 2008 și 2009 nu au fost alocate sume în acest sens și nu au fost elaborate norme metodologice sau precizări privind plata acestor drepturi de către M..
Prin urmare, se consideră că, potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, consiliul local nedispunând de alte sume pentru plata retroactivă a drepturilor solicitate prin acțiune.
Analizând recursul formulat de pârâții P. comunei R. și C. local R., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2194/2004, finanțarea unităților de
învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin b ugetele locale ale unităților administrativ -teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii P otrivit disp.art.33 din H.G. nr.2194/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilorpe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
De asemenea, conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Curtea mai constată faptul că recurenții nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și pârâții-recurenți.
Aceștia au fost obligați doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...)
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemenicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1
Cod.proc.civ., urmează să se respingă recursul formulat de P. comunei R. și C.local R. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. R. și C. LOCAL R. împotriva sentinței civile nr. 1215 din 17 iunie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 noiembrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. G.
G., N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:- H. D. M..
| ← Decizia civilă nr. 776/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4254/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
