Decizia civilă nr. 2101/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2101/R/2011
Ședința publică din data de 8 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 283 din 20 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată G. „. DE S. C.-N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 martie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate și judecarea în lipsă.
Constatând că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...), sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul S. L. a Î. P. C. a chemat în judecată pe pârâții G. „. de S. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N., solicitând în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat, obligarea pârâtului de rd. l, în calitate de angajator, la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite salariaților membrii de sindicat începând cu data de (...) actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plătii, obligarea pârâtului C. Local al municipiului C.-N., să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate în numele membrilor de sindicat, cadre didactice, din unitatea de învățământ aflată în raza de activitate a acestui pârât.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin L. nr. 2. a fost aprobată cu modificări O.G. nr. 15/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare și că pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
Pârâtul C. local al municipiului C.-N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului în ceea ce-l privește, întrucât nu are calitate procesuală pasivă, arătând că între reclamant și pârât nu există un raport juridic de muncă, calculul si plata drepturilor salariale pentru personalul didactic, didactic auxiliar si nedidactic fiind realizată de către unitățile școlare care au si calitatea de ordonatori de credite.
În altă ordine de idei, potrivit L. nr. 215/2001, printre atribuțiile primarului nu se regăsește nicio atribuție referitoare la plata cadrelor didactice care își desfășoară activitatea pe teritoriul unei anumite unități administrativ-teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 283/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P.
C.EAN, în numele membrilor de sindicat N. C., P. N. M., C. A., M. E., R. E., H. N., D. E., F. E., S. M., I. H. și P. L., în contradictoriu cu pârâții G. „. de S. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N. și în consecință:
A fost obligată pârâta de rândul 1 la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligată pârâta G. „. de S. să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru fiecare membru de sindicat reprezentat în prezentul litigiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat N. C., P. N. M., C. A., M. E., R. E., H. N., D. E., F. E., S. M., I. H. și P. L. care au calitatea de cadre didactice în unitatea de învățământ ce ființează pe raza municipiului C.-N.
Instanța a mai reținut că prin D. nr. 93/(...), Curtea Constituțională a României a constatat că L. nr. 2., privind aprobarea O.G. nr. 15/2008, este constituțională însă Guvernul României a emis O. nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin O. nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O. nr. 1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 136/2008 si a statuat căadoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 si art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
S-a remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O. nr. 31/2009 și art.2 din O. nr.
41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și
3 din O. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Instanța a ma reținut că obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 156 și art.163 Codul Muncii, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului.
Conform prevederilor art.169 alin.1 C. muncii, angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus, față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de către reclamant nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr.
15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în anii 2008 si
2009 personalului din învățământ erau în vigoare în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., până la apariția L. nr. 3., T. a admis cererea reclamantului, în conformitate cu prevederile art.283 și urm. C. muncii, coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.
1 C. muncii. Drept urmare, au fost obligați pârâții să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru fiecare membru de sindicat reprezentat din unitatea de învățământ anterior menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. Local almunicipiului C.-N., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensulrespingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul C. local al municipiului C.-N. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului recurentul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R.
Din coroborarea textelor legale menționate, rezulta ca, pentru ca recurentul sa poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume sa fi fost prevăzute in bugetul de stat pentru anul 2010 - aceasta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate si virate in contul bugetului local, C. local făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de altă parte, recurentul învederează faptul ca bugetul pe anul
2010 a fost aprobat prin HCL nr. 3., însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean si a primarului si cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul S. L. al Î. P. C. a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală
(f. 5-6).
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A.reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurent Curtea constată că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată. În concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
Astfel, dispozițiile art.167 alin. 1 din L. nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectuacalculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
În cauză, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. C.-N. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Deși repartizarea efectivă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru unitățile de învățământ se realizează, conform art. 5 alin. (6) din L. nr. 11/2010 a bugetului de stat pentru anul 2010, de către directorul direcției generale a finanțelor publice județene, Curtea reține că acesta repartizează sumele pe comune, orașe și municipii, astfel încât drepturile salariale solicitate se achită tot din bugetul local.
Instanța de fond a obligat recurentul la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...), iar salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, conform prevederilor art. 156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul pe anul 2010 a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă drepturilor de natură salarială ale reclamanților, care au caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-
N. împotriva sentinței civile nr. 283 din 20 ianuarie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 4370/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1670/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
