Decizia civilă nr. 461/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 461/R/2011
Ședința publică din data de 7 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 962 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL MARAMUREȘ având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierile
ședințelor publice din data de 1 respectiv 3 februarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 962 din 4 iunie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T. V. în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREȘ ca neîntemeiată și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei T. V., aceasta a fost angajată în cadrul
N.ui de S. J. M., în perioada 1969-1995, în calitate de dactilograf principal și ulterior secretar principal.
Din anul 1995 reclamanta a fost angajata J. S. M., în calitate de conducător de carte funciară, iar la data de (...) și-a încetat activitatea, în temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii (poziția 79 din carnetul de muncă).
În conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. 1 și 6 din Legea nr. 5., personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, benefi- ciază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de
80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. 1 numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești
și parchetelor de pe lângă acestea beneficiază la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație.
Prin urmare, perioada în care reclamanta a îndeplinit funcțiile de dactilograf și secretar la N. de S. și conducător de carte funciară la J. S. M., care constituie vechime în specialitate, ar fi putut fi valorificată pentru a beneficia de pensie de serviciu, în baza art. 68 alin. 1 - 6 din Legea nr. 5., dacă la data pensionării, respectiv (...), reclamanta ar fi avut calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea.
Potrivit art. 20 din H. nr. 2., răspunderea cu privire la stabilirea venitului brut realizat, pe baza căruia se stabilește, se actualizează sau se re- calculează pensia de serviciu, după caz, și a vechimii în specialitate revine ins- tituției care eliberează adeverințele prevăzute în anexele nr. 1 - 5.
Or, eliberarea adeverinței prevăzute în anexa 2 la N. de aplicare aprobate prin H. nr. 2. presupune tocmai îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 68 din Legea nr. 5. pentru acordarea pensiei de serviciu, așa cum rezultă din conținutul acesteia, pensia urmând a fi stabilită de casa teritorială de pensii în baza adeverinței.
În ceea ce privește vechimea în specialitate, necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, răspunderea revine instituției care eliberează adeverința, nefiind ulterior cenzurată de către casa teritorială de pensii.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei de serviciu, pârâtul nu putea să elibereze adeverința solicitată, prin care s-ar fi atestat chiar contrariul.
Tribunalul Maramureș a comunicat însă reclamantei răspunsul său în cuprinsul adresei nr. 29 din (...), aflată la fila 4 din dosarul judecătoriei.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca neîntemeiată, și, în consecință, în temeiul art. 68 din
Legea nr. 5. și art. 20 din H. nr. 2., a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. V. solicitândcasarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului în condițiile în care obiectul acțiunii formulate îl constituia obligația de a face, respectiv obligarea pârâtului a-i elibera adeverința pentru stabilirea pensiei de serviciu privind personalul auxiliar, iar în motivare instanța se referă la neîndeplinirea de către reclamantă a condițiilor pentru a beneficia de pensie de serviciu conform art.68 din Legea nr.5..
Astfel cum rezultă și din acțiunea formulată instanța era chemată să se pronunțe dacă pârâta are sau nu obligația de a emite adeverința respectivă, iar nu dacă reclamanta îndeplinește sau nu condițiile pentru a beneficia de pensia de serviciu, aspect pe care instanța nu l-a cercetat.
În motivarea sa, instanța a făcut o greșită interpretate a legii, astfel conform art. 68 alin. 13 din Legea nr. 5. cererile de pensionare formulate de personalul în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzută de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă, iar conform art. 12 din H .G. nr. 2. stabilirea, actualizarea, recalcularea și plata pensiilor de serviciu se efectuează de către casele teritoriale de pensii.
Or, din aceste dispoziții legale rezultă fără echivoc faptul că singura autoritate competentă în analiza îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei de serviciu, și adoptării unei hotărâri în consecință este casa teritorială de pensii competentă, iar nu ultima unitate angajatoare.
De altfel, chiar dispozițiile legale invocate în motivarea hotărârii conduc la aceeași concluzie, astfel din analiza dispozițiilor art. 20 din H. nr. 2. rezultă cu claritate că unitatea angajatoare nu are competența de a stabili pensia, cieste răspunzătoare de venitul brut pe care îl indică în adeverința pe care este obligată să o elibereze și pe baza căruia ulterior casa de pensii stabilește cuantumul pensiei.
Astfel cum rezultă din dispozițiile legale, art. 11 din H. 2. eliberarea adeverinței este o obligație a unității angajatoare, iar nu o facultate a acesteia, aceasta având menirea de a atesta funcția în care solicitantul a fost încadrat, vechimea în funcția respectivă și salariul brut pe baza căruia urmează a se stabili pensia conform dispozițiilor legale.
De asemenea, instanța a reținut în ceea ce privește vechimea în specialitate, necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, răspunderea revine instituției angajatoare, nefiind ulterior cenzurată de către casa teritorială de pensii.
Într-adevăr în ceea ce privește perioada de timp în care reclamanta a fost încadrată pe postul respectiv, aceasta nu poate fi cenzurată de către casa de pensii, în schimb competentă în a stabili dacă acea perioada reprezintă sau nu vechime în specialitate este casa de pensii, iar nu unitatea angajatoare.
Pe de altă parte, în mod greșit instanța a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensie de serviciu în condițiile L. nr. 5..
Reclamanta a fost angajată în perioada 1969-1995 în cadrul N.ui de S. al J. M., iar începând cu anul 1995 a fost reîncadrată la J. S.-M., prin transfer, în calitate de conducător de carte funciară.
Ulterior, urmare a L. nr. 499/2004 și a Ordinului nr. 456/ (...), a fost transferată la A., desfășurându-și activitatea în cadrul Oficiului de C. și P. I.
M., biroul S.-M..
Instanța în motivarea sa a arătat faptul că perioada în care aceasta a îndeplinit funcțiile de dactilograf, secretar la N. de S. și conducător de carte funciară constituie vechime în specialitate, dar că ar fi beneficiat de dispozițiile
L. nr. 5. dacă la data pensionării, respectiv (...), reclamanta ar fi avut calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea.
Or, conform dispozițiilor art. 68 alin. 6 din Legea nr. 5. persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. 1 numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea beneficiază la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație.
În alin. 3 al aceluiași articol este explicată noțiunea de vechime în funcție, iar în art. 93 alin. 1 este definită noțiunea de vechime în specialitate, noțiune care include pe lângă perioada în care persoana în cauză a îndeplinit una dintre funcțiile prevăzute la art. 3 din lege și alte funcții, printre care sunt amintite cele de secretar, dactilograf la N. de S. și conducător de carte funciară, funcții pe care așa cum a făcut dovada le-a deținut.
Pentru a elimina eventualele controverse în ceea ce privește aplicare acestei legii în art. 3 alin. 4 din H. 2. se arată că noțiune de „. în funcție"; și cea de „. în specialitate"; au același înțeles, astfel că având în vedere toate aceste dispoziții invocate reclamanta îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de prevederile L. nr. 5..
Practic motivarea instanței, în sensul că ar fi beneficiat de pensie de serviciu doar dacă ar fi avut calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești sau al parchetelor de pe lângă acestea la data ieșirii la pensie este contrazisă chiar de reglementările invocate.
De altfel, în practica judiciară chiar anterior modificării art. 93 alin. 1 din
Legea nr. 5. s-a arătat că pot beneficia de pensii de serviciu în condițiile acesteilegi și persoane care îndeplineau alte funcții decât cele enumerate în art. 3 din lege, arătându-se că acest articol nu cuprinde o enumerare exhaustivă de funcții.
În aceste condiții cu atât mai mult, în prezent, aceasta este interpretarea care trebuie dată acestor dispoziții legale.
Mai mult, s-a arătat în practica judiciară că atâta timp cât persoanele care au îndeplinit funcțiile de secretar dactilograf și dactilograf la N. de stat erau supuse acelorași factori de risc și de stres ca și notarii și contribuiau la buna desfășurarea a activității în cadrul notariatelor de stat, în condițiile în care se consideră ca fiind vechime în magistratură perioada în care magistrații au îndeplinit funcția de notar, se apreciază că și îndeplinirea funcțiilor amintite sunt asimilate unor perioade ce se constituie ca vechime în funcție în sensul dispozițiilor art. 68 din lege.
Nu s-a depus întâmpinare din partea intimatului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Două sunt în principal motivele de recurs: primul vizează lipsa abilitării legale a pârâtului de a analiza îndeplinirii condițiilor de acordare a pensiei de serviciu, și legat de acesta, nepronunțarea primei instanțe asupra a ceea ce s-a cerut, practic necercetarea fondului, iar al doilea vizează îndreptățirea reclamantei la acordarea pensiei de serviciu, raportat la prevederile L. nr. 5..
Ambele motive de recurs sunt nefondate.
În primul rând, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că eliberarea unei adeverințe de felul celei solicitate de reclamantă de la fostul angajator nu se face doar pentru atestarea funcției deținute în cadrul acestuia și a salariilor obținute, ci antrenează răspunderea acestei instituții cu privire la stabilirea acestei perioade, cât angajatul a funcționat în cadrul instituției, ca vechime în specialitate, deci de natură a atrage sau nu acordarea pensiei de serviciu: „. cu privire la stabilirea venitului brut, pe baza căruia se stabilește, se actualizează sau se recalculează pensia de serviciu, după caz, și a vechimii
în specialitate revi ne instituției care eliberează adeveri nțele prevăzute în anexele 1-5"; (art. 20 din H. nr. 29072005).
În plus, se remarcă faptul că în anexa 2 la H. nr. 2. privind aprobarea
Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 5. privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, anexă ce cuprinde modelul adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu a personalului auxiliar, conform L. nr. 5., se stipulează, în partea introductivă a adeverinței: „ Se adeverește prin prezenta că domnul/doamna (cu datele personale), având Decizia de pensie nr. ... din ..., îndeplin ește condițiile prevăzute la 68 alin. (4) din Legea nr. 5., pentru acordarea pensiei de serviciu";.
Trebuie menționat că la data emiterii H. nr. 2., varianta în vigoare atunci a L. nr. 5. nu stipula, în cuprinsul art. 68, dreptul la pensia de serviciu a personalului auxiliar care anterior cererii de pensionare a trecut în altă ocupație, fiind astfel explicabil faptul că nu există o anexă specială pentru acest caz, aplicându-se prin asimilare anexa 2.
Reiese deci din prevederile anexei 2 la H. nr. 2., încă o dată, faptul că unitatea angajatoare dezleagă dacă persoana solicitantă îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu, fiind de altfel legitim să fie așa, întrucât partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public se suportă din bugetul de stat, respectiv din cel alocat ministerului de resort, astfel încât legiuitorul a prevăzut ca tranșarea îndreptățirii la plata pensiei deserviciu că fie făcută de angajatorii care funcționează în cadrul acestui minister.
Nu se poate deci afirma că prima instanță nu ar fi cercetat fondul pricinii.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, se remarcă faptul că reclamanta își fundamentează cererea pe activitatea desfășurată în cadrul N.ui de S. J. M., în perioada 1969-1995, în calitate de dactilograf principal și ulterior secretar principal, iar în perioada 1995 - (...), ca angajată a J. S. M., în calitate de conducător de carte funciară.
Așa cum corect a reținut prima instanță, la data formulării cererii adresate de reclamantă pârâtului, adică la (...), Legea nr. 5. stipula, în cuprinsul art. 68 alin. 6, că „persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al
instanțelor judecătoreșt i și parchetelor de pe lângă acestea beneficiază laîmplinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu chiar dacă la data
pensionării au avut sau au o altă ocupație ";. Este textul de lege aplicabil însituația reclamantei.
Prin urmare, lărgirea sferei de acordare a pensiei de serviciu, agreată în cazul personalului auxiliar de specialitate care se pensionează de pe această funcție, și prin cuprinderea perioadelor de vechime în specialitate (art. 68 alin.
1 din Legea nr. 5.: „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate , beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării";) nu poate fi aplicată prin asimilare și reclamantei, care nu se regăsește în această situație, necerând pensionarea din funcția de personal auxiliar de specialitate al instanței. Textul de lege aplicabil în situația sa face o limitare expresă la vechimea „. în funcție";, situație în care nu se admite aplicarea prin asimilare a dispozițiilor legale ce reglementează situația altor angajați din sistemul judiciar. Or, excepțiile sunt de strictă interpretare, astfel încât nu se va putea da curs solicitării reclamantei de a i se aplica dispozițiile comune, ea aflându- se într-o situație specială, de excepție, expres reglementată de lege.
Or, există în mod cert diferențe între sintagma „. în specialitate"; (art. 93 alin. 1 din lege: „constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcțiile prevăzute la art. 3, precum și perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale și fostelor notariate de stat, funcția de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, șef de cabinet, funcționar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician";) și sintagma „. în funcția de personal auxiliar de specialitate al
instanțelor judecătorești și parchete "; (art. 3 alin. 1 din lege: „personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști,grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT";), neputându-se agrea aplicarea uneia în locul alteia, date fiind efectele juridice diferite pe care cele două le atrag.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Resping ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 962 din 4 iunie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 7 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. I. T.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex/(...)
Jud.fond.D.M.H. și M.C.
| ← Decizia civilă nr. 1002/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 685/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
