Decizia civilă nr. 4770/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4770/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, S. N. DE T. F. M. „. M. S. - S. T. împotriva sentinței civile nr. 1129 din 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 21 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. „ C.
M. SA a transmis prin fax, la dosar, concluzii scrise.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentant a reclamantului S. L. R. V. R. C. C., a lipsei calității procesuale active a reclamantului P. V., a prescripției dreptului material la acțiune și a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile,invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. S. prin întâmpinare.
S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. S. T., invocată de aceasta prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul S. L. R. V. R. C. C., în contradictoriu cu pârâții S. N. de T. F. M. „. M. S. și S. N. de T. F. M. „. M. S. - S. T.
Au fost obligați pârâții la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anii 2007,
2008 și 2009 - în favoarea membrilor de sindicat C. G., P. F. și P. G., respectiv pentru anul 2009 - în favoarea lui P. V., actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), ca urmare a declinăriicompetenței de către Tribunalul Cluj, prin hotărârea nr. 3., reclamantul S. L. R. V. R. C. C. i-a chemat în judecată pe pârâții: S. N. de T. F. M. „. M. S. și S. N. de T. F. M. „. M. S. - S. T., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anii 2007,
2008 și 2009 în favoarea membrilor de sindicat C. G., P. F. și P. G., respectiv pentru anul 2009 - în favoarea membrului de sindicat P. V., actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii formulate, reclamantul a arătat că membrii de sindicat reprezentanți în cauză nu au primit pentru anii 2007, 2008 și 2009, pentru munca desfășurată în cursul fiecărui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariul suplimentar egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a fiecărui an, prevăzut de art. 30 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008.
Pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, princare a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al organizației sindicale, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. V. și a inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că acordarea salariului suplimentar nu este obligatorie. Art. 30 alin. 3 din contractul colectiv de muncă prevede că sumele necesare pentru plata salariului suplimentar provin din veniturile realizate de societate.
În anul 2008, veniturile realizate de societate nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anul fiscal a fost încheiat în pierdere.
În drept, au fost invocate prevederile C.ui muncii, C.ui civil, L. nr. 5., L. nr.
1., L. nr. 1., contractului colectiv de muncă pe anii 2007-2009, C. de procedură civilă.
Pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. S. T. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu a încheiat niciun act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești către reclamanți.
În baza H.G. nr. 582/1998, a fost înființată S. N. de T. de M. „. M. S., societate pe acțiuni, cu personalitate juridică, care, în condițiile L. nr. 31/1990, a înființat sucursale regionale, fără personalitate juridică, printre care și pârâta S.
N. de T. F. M. „. M. S. S. T.
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 28 din Legea nr. 5., în vigoare la momentul introducerii acțiunii, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție, în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Membrii de sindicat reprezentați în cauză, C. G., P. F., P. G., P. V. nu s-au opus acțiunii formulate și nici nu au renunțat la judecată, mandatul de reprezentare al sindicatului izvorând din dispozițiile legale.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...), filele 21-24, reclamantul a arătat că nu mai înțelege să îl reprezinte în judecată pe numitul F. G., iar în ceea ce îl privește pe membrul de sindicat P. V. salariul suplimentar a fost solicitat numai pentru anul 2009.
T. a apreciat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, conform art. 283 lit. c) C. muncii, în redactarea în vigoare la momentul introducerii acțiunii.
Astfel, drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care, așa cum este definit de art. 155 din C. muncii, se compune din salariul de bază, indemnizațiile și sporurile, precum și alte adaosuri.
Fiind vorba despre drepturi salariale, chiar dacă își au sorgintea în contractul colectiv de muncă, regimul juridic al prescripției extinctive este reglementat de art. 166, coroborat cu art. 283 lit. c) din C. muncii.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul T. C. în aprilie 2010 și se solicită drepturi salariale aferente anilor 2007, 2008 și 2009, în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Procedura prealabilă reglementată de contractele colective de muncă la nivel de unitate și grup de unități din transportul feroviar, privind sesizarea comisiilor mixte patronat - sindicate la nivel de unitate, respectiv grup de unități feroviare sau ramură, nu constituie o condiție pentru a avea acces la instanță.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentant a reclamantului S. L. R. V. R. C. C., a lipsei calității procesuale active a reclamantului P. V., a prescripției dreptului material la acțiune și a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. S. prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. S. T., tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai acesteia, pârâta putând sta în judecată întrucât are organe proprii de conducere, conform art. 41 alin. 2 C.pr.civ. Prin semnarea contractelor individuale de muncă, în calitate de angajator direct, în sarcina pârâtei s-a născut obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c) din C. muncii de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Nu prezintă nicio relevanță în cauză împrejurarea că pârâta S. N. de T. F. M.
„. M. S. S. T. nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă invocat, care produce efecte pentru toți salariații angajatorului.
Așa fiind, instanța a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. S. T., invocată de aceasta prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, analizând s-a reținut că membrii de sindicat C. G., P. F.,
P. G. și P. V. sunt angajați ai pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. S. T.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității înregistrat sub nr. 1632 din (...), pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar.
Potrivit art. 31 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din A. nr. 6.
Rezultă, prin urmare, obligativitatea acordării salariului suplimentar în ipoteza îndeplinirii criteriilor reglementate de A. 6 la contractul colectiv de muncă, în conformitate cu care salariul suplimentar se acordă pentru munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic.
Cuantumul salariului suplimentar acordat o singură dată, integral, este echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Pct. 2 din A. 6 reglementează situațiile în care nu se acordă salariul suplimentar, respectiv retrogradarea în funcție sau categorie, în cadrul aceleiași profesii, pe o perioadă ce nu poate depăși 60 de zile, desfacerea disciplinară a contractului de muncă etc.
Nu s-a dovedit în cauză împrejurarea că membrii de sindicat s-ar încadra în vreuna din aceste situații.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Pârâții nu au făcut dovada acordării drepturilor bănești solicitate, cu toate că sarcina probei le incumbă, conform art. 287 din C. muncii.
Potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat, iar prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru societate.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c), art. 241, art. 243 din C. muncii, art. 7 alin. 2, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 1., în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru anii 2007, 2008 și 2009 - în favoarea membrilor de sindicat C. G., P. F. și P. G., respectiv pentru anul 2009
- în favoarea lui P. V., actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâților care au căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acestora la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În termen legal, au declarat recurs pârâtele S. N. de T. F. de M. C. M. SA, S. N.de T. F. M. „. M. S. - S. T.
1.Prin recursul formulat, pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. - S. T. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepție lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, cu consecința respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că drepturile salariale solicitate de către reclamant sunt prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care a fost semnat de reprezentanții salariaților prin sindicate și de directorul general al S. N. de T. F. de M. „. M. SA, care este și Președintele Consiliului de A., și nu de S. T., care nu a încheiat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești de către salariații membrii de sindicat.
2. Prin propriul recurs, pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA a solicitat admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți prin S. L. R. V. R. C. C., ca nefondată.
S-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, precizându-se că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.e) din C. muncii și a asimilat plata salariului suplimentar cu un drept de natură salarială.
În susținerea motivului de recurs stabilit de prevederile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, subliniază recurenta că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale pentru cei patru petenți, în condițiile în care din tabelele depuse de către S. L. R. V. R. C. C., reiese că petenții sunt membri ai unui alt sindicat decât cel care a formulat acțiunea, lipsesc semnăturile acestora din care să reiasă că aceștia cunosc demersul judiciar ce a fost promovat în numele lor și nu se opun acestuia.
De asemenea, aceasta critică hotărârea instanței de fond, în limita aceluiași motiv de recurs, pentru respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de CCM la nivel de unitate valabil pentru anii 2007-
2009, respectiv sesizarea comisiei mixte patronat-sindicate.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că în CCM la nivel de unitate valabil pentru anii 2007-2009 nu este prevăzută obligativitatea acordării salariului suplimentar, posibilitatea acordării acestuia fiind determinată de posibilitățile financiare ale angajatorului, care nu au permis achitarea acestor drepturi.
Fiind o societate cu capital de stat aflată în subordinea M.ui T.ului, recurenta este agent economic monitorizat conform OUG 79/2008, revenindu-i obligația să se înscrie în bugetele de venituri și cheltuieli, aprobate prin hotărâri de guvern.
Prin întâmpinarea formulată (f. 18-23), reclamantul S. L. R. V. R. C. C., în numele membrilor de sindicat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli dejudecata.
În probațiune s-a depus practică judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A . reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de S. N. de T. F. M. „. M. S. - S. T. se reține că înconformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c C. muncii ( care deși în prezent a fost abrogat prin art. I pct.90 din Legea 40/2011, guvernează raporturile juridice dintre părți) , „clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. N. de T. F. de M. „. M. SA în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este în prezent S. T. Chiar dacă recurenta nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din C. muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA.
Delegarea de competență dată directorului Sucursalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. N. de T. F. de M. „. M. SA, deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect respinsă de instanță, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. T.
Referitor la recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea 5. (care deși a fost abrogată prin art. 224 din Legea 62/2011, era în vigoare la data formulării acțiunii) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fiintrodusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Din interpretarea acestei dispoziții legale, Curtea reține că sindicatul poate introduce o acțiune în justiție, fără a avea un mandat expres din partea membrilor de sindicat, însă nu poate renunța la judecată, acest act de dispoziție putându-se realiza numai de către membrii de sindicat.
Se asemenea, se constată că tabelele la care se raportează recurenta poartă antetul sindicatului care îi reprezintă membri de sindicat din prezenta cauză, astfel că nici criticile formulate în această privință nu pot fi admise (f. 6-10).
Referitor la al prescripția dreptului la acțiune, Curtea notează că aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond întrucât art. 283 alin.(1) din C. muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 1. prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din C. muncii.
Drept urmare, așa cum judicios a apreciat și instanța de fond, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din C. muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din C. muncii.
În mod corect a soluționat instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în fața comisiilor mixte patronat- sindicat. Și în opinia instanței de recurs această procedură nu este obligatorie,neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că în conformitate cuprevederile art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C. muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior „criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din A. nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei „poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin. (1)
și (3), 31 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de „. ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 1. potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Or, prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional înregistrat sub nr. 370/(...), la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că „salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
În plus, din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 30 alin.(3) din CCM rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se apreciază că dispozițiile invocate de către recurente pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În ceea ce privește OUG nr. 79/2001 și OUG nr. 79/2008, deși invocate în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din aceste acte normative.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 1. și art. 236 din C. muncii,
„contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform dispozițiilor art.155 din C. muncii) și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul acestei pârâte.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., ca părți căzute în pretenții, pârâtele vor fi obligate la plata sumei de 1000 de lei, cheltuieli de judecată suportate de reclamant, constând în onorariu de avocat (fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. și S. N. DE T. F. M. „. M. S. împotriva sentinței civile numărul
1129 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului S. L. R. V. R. C. C. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
L. D. D. G. S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 3953/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 607/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
