Decizia civilă nr. 4827/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4827/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 668 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată A. DE D. R. N.-V., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 noiembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr.
7074/100/(...), contestatorul P. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata
A. DE D. R. N.-V., anularea deciziei de concediere nr.14 din (...) emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior, respectiv aceea de șef filială și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
Decizia de concediere nu cuprinde expres mențiunea prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) din Codul muncii, nu precizează funcția/locul de muncă desființat, nici durata preavizului.
De asemenea, se invocă că în mod greșit angajatorul a dispus încetarea retroactivă a contractului său de muncă, cu data de (...).
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a precizat că, practic, începând cu luna februarie 2010, intimata a început demersurile de înlăturare a sa din funcția de șef al F. M..
Astfel, s-a arătat că, prin decizia nr.5/(...), i se modifică unilateral funcția în cea de expert zone defavorizate, comunicându-i-se și faptul că noul post va fi desființat în proxima ședință a Consiliului pentru D. R. a Regiunii de D. N.-V. A. decizie a fost contestată și, în cursul procesului, angajatorul a anulat această decizie.
La data de (...), i s-a comunicat preavizul nr.7675/(...), prin care i s-a propus încheierea unui contract pe durată determinată de 6 luni, pentru funcția de inginer metalurgie neferoasă.
Contestatorul a mai arătat că a refuzat acest post, ce nici nu există în organigrama agenției și în aceste condiții, intimata a trecut la concedierea sa.
S-a arătat că, potrivit disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Contestatorul a susținut că, din informațiile pe care le deține, referitoare la organigrama instituției, postul de șef de filială nu s-a desființat efectiv, filiala în sine nefiind desființată, iar agenția nu a avut niciodată postul/funcția de inginer metalurgie neferoasă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 65, art. 76, art. 281-291 din
Legea nr. 53/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a arătat că, întrucât formularul de decizie pus în circulație de către I. C. nu conține mențiunea privind precizarea termenului de preaviz, directorul general al agenției a decis anularea deciziei nr.14/(...), emițând în acest sens decizia nr.17/(...).
S-a comunicat astfel telefonic contestatorului să se prezinte la sediul agenției, transmițând-se ulterior și avocatului acestuia adresele nr.10730/(...) și nr.10828/(...).
Intimata a mai arătat că abia în data de (...), contestatorul s-a prezentat la sediul agenției unde i s-a propus încheierea actului adițional cu privire funcția de inginer metalurgie neferoasă, pe durată determinată și întrucât acesta a refuzat să-și dea acordul în acest sens, s-a emis o nouă decizie de concediere, nr.20/(...), pe care acesta a refuzat să o primească, conform procesului-verbal întocmit.
Angajatorul a mai arătat că a comunicat ulterior această decizie și cu scrisoare recomandată.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...), contestatorul a solicitat și constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr.20 din (...), emisă de intimată, reintegrarea contestatorului în funcția de coordonare și monitorizare programe în cadrul Biroului Județean M. și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a contestației precizate, contestatorul a arătat că decizia de concediere nr. 20 din (...) nu i-a fost comunicată, în condițiile art. 74 din Codul muncii, a reiterat motivele arătate în contestația inițială, ce privesc problemele apărute în raporturile dintre părți începând cu luna februarie 2010, precum și cele vizând lipsa caracterului efectiv, a cauzei reale și serioase de desființare a locului său de muncă.
S-a mai adăugat faptul că, în organigrama instituției, pentru Biroul județean M. sunt două posturi, unul de coordonare și monitorizare programe
M. și unul de verificare proiecte M., ori conform notei de fundamentare la H. CDR nr.343/(...) și a organigramei, în cadrul acestui birou sunt două posturi și două persoane angajate, respectiv contestatorul și un verificator de proiecte, astfel încât se susține că postul nu a a fost desființat efectiv.
Contestatorul a mai arătat că a fost angajat la agenția intimată , pe funcția de șef de filială pe bază de concurs.
Părțile au depus la dosar înscrisuri, fiind administrată și proba cu interogatoriul contestatorului.
Intimata a invocat excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. 20 din (...).
Intimata a solicitat, de asemenea, respingerea ca fiind rămasă fără obiect a contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. 14 din
(...).
S-a arătat că reclamantul a refuzat să primească decizia nr. 20 din (...), fapt constatat prin procesul-verbal încheiat, motiv pentru care decizia s- a comunicat și prin scrisoare recomandată.
Prin sentința civilă nr. 668/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s- a admis excepția tardivității invocată de intimata A. de D. R. N.-V. și s-a respins ca tardivă contestația formulată de contestatorul P. D., împotriva deciziei nr. 20 din (...) de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimata A. de D. R. N.-V.
S-a respins ca fiind rămasă fără obiect contestația formulată de contestatorul P. D. împotriva deciziei nr. 14 din (...), emisă de intimata A. de D. R. N.-V.
A fost obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 1078,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 20 din data de (...), aflată în copie la fila 30 din dosar, intimata A. de D. R. N.-V. a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului P. D., înregistrat la I. T. de M. C. sub nr. 1876 din (...), în temeiul art. 65 din Codul muncii.
Potrivit procesului-verbal încheiat la data de (...), aflat în copie la fila
31 din dosar, contestatorul a refuzat să primească un exemplar al deciziei de concediere, solicitând a-i fi comunicat cu scrisoare recomandată.
S-a mai reținut că, la data de (...), intimata a comunicat contestatorului cu scrisoare recomandată decizia nr. 20 din (...), astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în copie la filele 32,33 din dosar și în original la fila 110 din dosar.
Contestația împotriva deciziei de concediere nr. 20 din (...) a fost înregistrată pe rolul T. M. la data de (...).
Potrivit art. 283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Decizia de concediere se comunică salariatului în scris, așa cum prevede art. 74 din Codul muncii și produce efecte de la data comunicării salariatului, conform art. 75 din Codul muncii.
În speță, s-a reținut de către prima instanță faptul că decizia nr.
20/(...) a fost comunicată contestatorului la data de (...), iar contestația a fost înregistrată la (...), cu depășirea termenului de 30 de zile reglementat de dispozițiile legale.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art. 137 alin.1
C.pr.civ., coroborat cu art. 283 alin.1 lit. a) Codul muncii, instanța a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă contestația formulată de contestatorul P. D. împotriva deciziei nr. 20 din (...) de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimata A. de D. R. N.-V.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr. 14 din (...), instanța a reținut că aceasta a fost anulată prindecizia nr. 17 din (...), emisă de intimata A. de D. R. N.-V., aflată la fila 13 din dosar.
S-a mai reținut că drepturile salariale aferente perioadei 1 septembrie-
24 decembrie 2010 au fost achitate contestatorului, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Așa fiind, instanța a respins ca fiind rămasă fără obiect contestația formulată de contestatorul P. D. împotriva deciziei nr.
14 din (...), emisă de intimata A. de D. R. N.-V.
În baza art. 274 alin.1 Cod.proc.civil[, reținând culpa procesuală a contestatorului, instanța de fond a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 1078, 56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuielile de deplasare efectuate de reprezentantul intimatei, dovedite cu documentele justificative depuse la dosar .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. D.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art.74 din Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină in mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin.
(2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Art. 75 din cod prevede că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Potrivit art.76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Art.77 din cod prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
De asemenea, se arată că, potrivit art. 78 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
S-a arătat de către recurent că intimata nici până la această dată nu poate face dovada faptului că decizia nr.20/2010 a fost comunicată salariatului în scris.
Față de susținerile intimatei cum că decizia i-ar fi fost expediată contestatorului prin scrisoare recomandată conform art. 298 alin. 4 din
Codul muncii, s-a arătat că respectivele prevederi se referă la sancțiunile disciplinare, ori, decizia nr. 20 nu se încadrează într-o astfel de categorie.
Referitor la transmiterea deciziei prin fax-ul avocatului, s-a arătat că, de asemenea, aceasta nu respectă rigorile impuse de art. 74 alin. 1 din Codul Muncii.
Recurentul a mai arătat că nici afirmația conform căreia intimata ar fi depus la dosarul cauzei, la termenul din (...), odată cu completarea la întâmpinare, în anexa nr. 4, o copie a deciziei nr. 20 din data de (...), care ar fi trebuit sa-i fie comunicată contestatorului-recurent de către avocatul angajat in cauza din aceea perioada, nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu i-a fost comunicată salariatului, nici pe aceasta cale.
S-a mai arătat că acțiunea introdusă de contestator ar rămâne fără obiect în situația în care agenția îl repunea în situația anterioară modificărilor apărute la data de (...), nu în condițiile în care a primit spre semnare un act adițional la contractul individual de muncă pe un post care nu există în organigrama instanței și pe o perioadă determinată.
Se invocă prin motivele de recurs și aspecte ce țin de fondul cauzei, privind caracterul efectiv, cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă al contestatorului.
Referitor la obligarea contestatorului-recurent la plata cheltuielilor de judecată către intimată în valoare de 1 078,56 lei, s-a arătat că acestea reprezintă cheltuieli de deplasare și diurnă pentru termenele date în cauza ce formează obiectul dosarului pentru contestarea deciziei nr. 14 din data de (...), care ulterior, prin decizia nr. 17 din data de (...), însăși intimata și-a anulat-o, motiv pentru care se susține că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de deplasare.
Analizând recursul declarat de reclamantul P. D., în temeiul disp.art.304
1 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a soluționat prezenta cauză doar pe excepțiile invocate în cauză, lăsând astfel necercetat fondul cauzei, ce privește de fapt desființarea locului de muncă al contestatorului în cadrul agenției.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, contestatorul s-a adresat în termen legal, la data de (...), instanțelor de jurisdicție a muncii cu cenzurarea legalității și temeiniciei măsurii luate prin decizia de concediere nr. 14 din (...), arătând că desființarea locului său de muncă ocupat în cadrul agenției nu este una efectivă și că aceasta nu a avut o cauză reală și serioasă.
Prin notificarea de preaviz nr.7675/(...), ce a precedat această decizie, s-a arătat că desființarea postului recurentului este consecința măsurilor de reorganizare a unității dispuse prin H. nr.343/(...) a Consiliului pentru D. R. al Regiunii de D. N.-V.
Până la primul termen de judecată în cauză, intimata emite decizia nr.17/(...), prin care își „anulează"; propria decizie de concediere nr. 14 din (...), menționând prin aceasta că „. sunt repuse în situația anterioară";, iar prin întâmpinarea depusă la dosar, arată că a luat această măsură întrucât în cuprinsul deciziei nu era menționat termenul de preaviz, formularul I. C. necuprinzând o rubrică în acest sens.
Comunicând această decizie contestatorului, în cursul judecării cauzei, intimata îi propune acestuia, la prima întrevedere a părților în vederea reluării raporturilor de muncă, din data de (...), modificarea contractului său de muncă, atât în ceea ce privește funcția, oferindu-i în schimbul funcției de șef F. M., cea de inginer metalurgie neferoasă, cât și în ceea ce privește durata acestuia, din cea nedeterminată, în cea determinată, pe trei luni. În condițiile în care recurentul a refuzat semnarea actului adițional privind modificarea acestor elemente ale contractului său de muncă-fila nr.23 dosar de fond-, pregătit în acest sens de către angajator, intimata a intenționat să comunice acestuia noua decizie de concediere.
Prin decizia de concediere nr. 20 din (...), s-a dispus astfel din nou concedierea contestatorului, începând cu data de (...), menționându-se că aceasta a fost decisă în urma desființării locului său de muncă, de șef F. M., ca urmare a H. nr.343/(...) a Consiliului pentru D. R. al Regiunii de D. N.-V.,a analizei efectuate la nivelul agenției și a măsurilor de reorganizare care se impun. S-a mai precizat că durata previzului este de 20 de zile lucrătoare, de la data de (...) și până la data de (...).
În primul rând, Curtea reține faptul că, prin contestația formulată inițial împotriva deciziei nr.14/(...), acesta a criticat acest act unilateral, pe lângă nerespectarea condițiilor de conținut, pentru lipsa caracterului efectiv al desființării locului său de muncă și a unei cauze reale și serioase care să fi condus la luarea acestei măsuri
Potrivit disp.art.65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Se mai reține că noua decizie de concediere emisă a corectat doar erori de conținut ale primei decizii, decizia de desființare a locului de muncă al recurentului fiind dispusă însă în temeiul aceleiași Hotărâri nr.343/(...) a Consiliului pentru D. R. al Regiunii de D. N.-V., în baza celor decise în acest sens la nivelul agenției anterior emiterii primei decizii, fără a interveni niciun alt element de noutate în data de (...).
Prin urmare, Curtea constată că instanța era deja investită cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii desființării locului de muncă al contestatorului, ce a stat la baza emiterii ambelor decizii.
Se mai reține că prima instanță a constatat faptul că, în cauză, contestația inițială împotriva deciziei de concediere nr.14/2010, anularea acestui act unilateral, a rămas fără obiect, în urma emiterii deciziei nr.17/2010 de către angajator în cursul judecării cauzei.
În mod greșit prima instanță nu a cercetat însă dacă în urma emiterii acestei din urmă decizii, care este de fapt una de revocare, recurentul a fost vreodată repus în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr.14/2010, în ceea ce privește toate elementele esențiale ale contractului său de muncă, analizând doar cele privind drepturile salariale la care acesta a fost îndreptățit începând cu data concedierii.
Se reține astfel că, prin decizia nr.17/(...), prin care își „anulează"; propria decizie de concediere nr. 14 din (...), intimata menționează, preluând tot un formular al I. C., că prin aceasta „. sunt repuse în situația anterioară";, angajatorul respectând prin mențiunile acestui act unilateral, scriptic, dispozițiile legale în vigoare privind reintegrarea contestatorului, însă, ceea ce nu a cercetat prima instanță analizând probatoriul administrat în cauză, a fost modalitatea în care angajatorul a înțeles să pună în practică, să execute dispozițiile deciziei nr.17/2010, chiar în cursul judecării cauzei, respectiv să repună recurentul în toate drepturile pe care acesta le-a avut în calitate de salariat până la data emiterii deciziei de concediere.
În fapt, astfel cum rezultă chiar din susținerile intimatei formulate prin întâmpinarea din data de (...), aceasta, la data de (...), la prima întâlnire a părților după comunicarea deciziei de revocare, nu repune contestatorul în funcția deținută anterior, cea de șef F. M., ci îi prezintă acestuia actul adițional din data de (...), depus la dosar, privind modificarea contractului său de muncă, atât în ceea ce privește funcția, oferindu-i funcției de inginer metalurgie neferoasă, cât și privind durata acestuia, din cea nedeterminată, în cea determinată, pe trei luni. În continuare, angajatorul mai arată că: „ Domnul P. D. a refuzat încheierea actului adițional și a semnat pe acestarefuzul, reținând un exemplar (anexa nr.5). I s-a explicat salariatului că nu există altă variantă legală în cazul neacceptării încheierii unui act adițional decât emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului individual de muncă. Acesta a răspuns că aceasta este opțiunea sa și nu poate fi convins să și-o schimbe. A refuzat să primească un exemplar din decizia de desfacere a contractului individual de muncă (anexa nr.6) (decizie care s-a întocmit în prezența sa , comunicându-i-se totodată și termenul de preaviz), cerând ca decizia să i se trimită cu recomandată. Din acest motiv s-a întocmit procesul-verbal pe care îl atașăm prezentei (anexa nr.7)…….";
Din cuprinsul acestui proces-verbal, fila nr.31 dosar de fond, la întocmirea căruia a participat un număr mare de persoane din cadrul agenției, astfel cum rezultă din cuprinsul său, respectiv: consilierul juridic, directorul executiv, trei contabili, doi experți resurse umane și un expert AT, rezultă cu certitudine faptul că angajatorul, la data de (...), nu a intenționat niciun moment să pună în practică, în integralitatea sa, propria decizie nr.17/2010, respectiv dispoziția din această decizie conform căreia: „. sunt repuse în situația anterioară";.
Astfel, în acest proces-verbal se consemnează următoarele: „Cu ocazia prezenței la sediul ADR N. V. a domnului P. D. i s-a prezentat acestuia actul adițional nr.1/(...) la contractul sau individual de munca si solicitarea de a relua activitatea în cadrul agenției în condițiile prezentate in acesta……";
De asemenea, s-a mai reținut că: „Avand in vedere refuzul de a accepta actul aditional i s-a prezentat acestuia faptul ca nu se poate derula contractul individual de munca in forma existenta si ca nu exista o alta varianta in acest caz decat emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului individual de munca……";.
Practic, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, ci repunerea în situația anterioară, ca și cum reportul de muncă nu ar fi fost nici un moment întrerupt; aceasta implică, necondiționat, reintegrarea pe postul deținut anterior începând cu data concedierii și acordarea salariului de care salariatul beneficia anterior.
În speță, angajatorul, nerespectând propria sa decizie de repunere a intimatului în situația anterioară emiterii actului de concediere și încălcând flagrant dispozițiile art. 41 din Codul muncii, care prevăd cazurile și condițiile în care poate interveni modificarea unilaterală a contractului de muncă, a condiționat practic reintegrarea intimatului pe postul deținut anterior concedierii de acceptarea de către acesta a unei alte funcții și a modificării duratei contractului, din durata nedeterminată, în cea pe durată determinată, de 3 luni, menționate în așa-zisul actul adițional nr. 1/(...).
Este cunoscut din acest punct de vedere că una dintreprincipalele caracteristici ale contractului individual de muncă este că acesta nu poate fi afectat de modalități, respectiv de condiții, astfel încât reclamantul nu putea fi repus în drepturile sale desalariat sub condiția acceptării unor modificări esențiale aleelementelor contractului său de muncă, care să conducă oricum, pestetrei luni, la încetarea de drept al contractului său.
Prima instanță trebuia în aceste sens să analizeze modalitatea în care angajatorul a înțeles să pună în practică dispoziția sa din decizianr.17/2010, cu respectarea principiului bunei-credințe și a consensualismului ce guvernează raporturile de muncă.
În al doilea rând, prima instanță, nu a analizat din aceastăperspectivă, în raport de aceste probatorii aflate la dosar, ce conduc la concluzia că recurentul nu a fost repus la data de (...) în funcția deținută anterior primei concedieri, ce de șef F. M., conduita recurentului, de a nu primi noua decizie de concediere emisă în aceeași dată, (...), anterior respectării de către angajator a propriei decizii și a obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, de a-l repune mai întâi, efectiv, pe funcția deținută anterior, cu contract pe durată nedeterminată.
Se mai reține și faptul că, din cuprinsul facturii și chitanței din (...), pentru AR 49953181276, nu rezultă care este actul care s-a comunicat recurentului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, deși se susține că a fost comunicată decizia de concediere nr.20/(...).
De asemenea, nu s-a probat că recurentul ar fi primit această scrisoare recomandată.
Pentru toate aceste considerente, în mod greșit prima instanță a reținut ca fiind fondată excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea deciziei de concediere nr.20/(...), în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, art.268 alin.1 lit.a) din Codul muncii republicat.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul P. D., se va modifica în parte sentința primei instanțe, se va trimite aceleiași instanțe spre rejudecare contestația formulată de contestatorul P. D. împotriva deciziei de concediere nr. 20/(...) emisă de A. DE D. R. N.-V., precum și cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
În rejudecare se vor cerceta în fond toate motivele de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de concediere, invocate atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, având în vedere și dezlegările instanței de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței civile nr. 668 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge excepția tardivității invocate de A. DE D. R. N.-V.
Trimite aceleiași instanțe spre rejudecare contestația formulată de contestatorul P. D. împotriva deciziei de concediere, prin desființarea locului de muncă, nr. 20/(...) emisă de A. DE D. R. N.-V., precum și cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
G.
N. N.
Red.: C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
3 ex./(...); Jud.fond: M.D.H..
| ← Decizia civilă nr. 1640/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2822/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
