Decizia civilă nr. 5013/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5013/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3796 din 15 septembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați P. E., R. G.,
B. N. D., M. S. A., G. E., I. E. F., P. V., I. A. și pe pârâtul intimat L. T. „. E. C.- N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3796 din 15 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul C. LOCAL AL M. C. N.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții P. E., R. G., B. N. D., M. S. A., I. E. F., G. E., P. V. și I. A., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. E., C.-N. și C. LOCAL AL M. C.- N.
Pârâtul L. T. „. E. în calitate de angajator pentru reclamanți a fost obligat la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâtul de rând 2 a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru reclamanți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au promovat prezenta acțiune în calitate de cadre didactice în unitatea de învățământ ce ființează pe raza municipiului C.-N.
Cu privire la acțiunea reclamanților, anterior Curtea Constituțională a R. prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost ridicată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1,2 și 4 din OUG 136/2008 și prevederile art.I pct.2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr.989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că disp.art. I pct.2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G.nr. 136/2008 si a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai in scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin.4, art. 61 alin.l și art.115 alin.4 din legea fundamentală si este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin.7 din Constituția Românei.
Trebuie remarcat că atât prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.1/2009 cât și prin dispozițiile art.2 și art.3 din O.U.G.nr.31/2009 și art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.1. ce au fost declarate neconstituționale.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
In cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art.156 și art.163 din Codul Muncii în vigoare la data nașterii drepturilor solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte neplata de către angajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere,în plus față de achitareasalariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea reclamanților, în conformitate cu prevederile art.283 și următoarele din Codul Muncii coroborate cu prevederile art.155, art.157 alin.2 și art.169 alin.1 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N.solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a acestei instituții, raportat la prevederile legale în vigoare aceasta nu are legitimare procesuală pasivă, deoarece pentru ca aceste plăți să poată fi efectuate trebuiau să fie prevăzute în bugetul de stat, să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale acestora.
Bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr.2 din 25 ian.2011, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr.
273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I.
Potrivit Legii nr.1 din 5 ian.2011 prin art.104 alin.2 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată următoarele:
Prin motivele de recurs invocate de pârât, acesta a înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde:finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că
„Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la calculul sau plata salariilor direct către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...).
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul
2011.
Se mai reține că L. educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
Pentru aceste considerente se apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmând ca în temeiuldispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.pr.civ să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză și să mențină hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3796 din 15 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . R. M. G. L. T. S. C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: E. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2749/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3010/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
