Decizia civilă nr. 656/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 656/R/2011
Ședința din 21 februarie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. I. F. împotriva sentinței civile nr. 3170 din 04 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată SC V. I. G. S., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus din partea reclamantei intimate întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 18 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reprezentantul reclamantei intimate, avocat N. V.
D., a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei, la a doua sau ultima strigare, întrucât are calitatea de reprezentant în mai multe dosare cu termen de judecată la aceeași dată de 21 februarie 2011.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent M. I. F., avocat G. T. și reprezentantul reclamantei intimate SC V. I. G. S., avocat N. V. D., lipsă fiind pârâtul recurent.
I. comunică reprezentantului pârâtului recurent un exemplar al întâmpinării depusă la dosar de către reclamanta intimată.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată și nici lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe cale de consecință, rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată ca nefondată și netemeinică, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei intimat3e la platacheltuielilor de judecată, conform chitanței aflată la fila 67 în dosarul tribunalului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii ca temenică și legală a sentinței recurate, susținând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3170 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamanta S. V. I. G. S. în contradictoriu cu pârâtul M. I. F. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 361,50 euro reprezentând despăgubiri și la plata dobânzii legale calculate asupra acesteia pentru perioada (...) și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul M. I. F. a îndeplinit, în perioada (...)-(...), funcția de inginer în cadrul societății reclamante conform contractului individual de muncă înregistrat la I. C. sub nr. 6203/(...) (f.5-6).
Prin Decizia nr. 656/(...) pârâtului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 55 lit.b din Codul Muncii, începând cu data de (...) (f.7).
Conform fișei postului, pârâtul îndeplinea funcția mai sus arătată și printre alte atribuții era responsabil de respectarea regulilor privind activitatea în Serviciul service și răspundea de manipularea și utilizarea instalațiilor și aparatelor din dotare. De asemenea, trebuia să aducă la cunoștința conducerii verbal sau printr-un raport orice defecțiune apărată la aparatele sau instalațiile din dotare (f.8-9).
Prin N. explicativă luată pârâtului de către directorul societății reclamante cel dintâi, a recunoscut că a crăpat un braț de la aparatul de reglat direcție, dar l-a dus la sudat și a plătit pentru aceasta (f.10).
Potrivit celor declarate în interogatorul luat pârâtului acesta recunoaște că în luna iunie 2007 a distrus clema de prindere a senzorului pe roată la aparatul de reglat geometrie direcție (f.33). Mai mult din examinarea clemei aparatului de reglat geometrie direcție de către instanță la termenul din data de (...), din planșele foto depuse la dosarul cauzei și din Buletinele de verificare metrologică nr. 0037233/(...) și nr.0010577/(...) a rezultat că clema de prindere senzorului pe roată s-a crăpat datorită îndeplinirii în mod defectuos a sarcinilor de serviciu de către pârât, fiind necesară o nouă verificare metrologică pentru ca în final să se achiziționeze un subansamblu nou. (f.24-29, 35-44).
Din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâtul a recunoscut prejudiciul cauzat reclamantei și a fost de acord să-l repare.
Față de cele ce preced, având în vedere că pârâtul se face vinovat de prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, prejudiciu rezultat din încălcarea în mod culpabil a îndatoririlor de serviciu, prevăzute în fișa postului, pe care trebuia să le îndeplinească în calitate de inginer în cadrul Serviciului service, instanța, în temeiul art.271 alin.1 coroborat cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul Muncii, a admis acțiunea reclamantei.
Așa fiind, l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 361,50 euro reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită cu vinovăție R eclamanta a fost îndreptățită, în temeiul art.1073 Cod civil, și la dezdăunare reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a conduitei culpabile a pârâtului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin plata dobânzii legale asupra sumei datorate, în conformitate cu prevederile O.G.nr.9/2000, așa cum a fost completată și modificată ulterior, de la data formulării acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. I. F. solicitând întemeiul art. 304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea în totalitate a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată ca nefondată și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că instanța de fond enumeră condițiile în care se poate declanșa răspunderea contractuală în cazul relațiilor de muncă, dar omite să le analizeze în totalitate și în profunzime, mărginindu-se doar să analizeze nota explicativă dată de pârât și atât.
Se susține că pârâtul a recunoscut producerea prejudiciului, ori acest fapt este total neadevârat. Acesta recunoscut că a scăpat din mână o clemă care a crăpat și pe care a dus-o la sudat, iar ulterior a folosit această clemă în activitatea curentă, fără a avea reclamații în acest sens din partea clienților și din partea unității. La data când a părăsit unitatea intimatei, aceasta nu a avut nici un prejudiciu și nici în prezent nu are acest prejudiciu. Faptul că s-au depus la dosar acte din care rezultă că la circa două luni după plecarea pârâtului din unitate, intimata a efectuat control metrologic la o instalație similară nu duce la concluzia că pârâtul a produs un prejudiciu intimatei.
I. de fond a greșit total când a reținut că pârâtul a recunoscut producerea prejudiciului către intimată, ori acesta nu putea să recunoască și nici nu a recunoscut decât ceea ce s-a întâmplat, iar intimata trebuia să facă dovada prejudiciului, așa cum a și arătat instanța de fond în hotărâre, că sarcina probei îi revine unității.
Mai mult decât atât, elementul de bază al răspunderii contractuale este fapta ilicită, ori în speță nu s-a făcut nici o referire la acest element, care a fost fapta ilicită prin care pârâtul a produs prejudiciul (care de altfel nici nu există). I. de fond nu a analizat în nici un fel acest aspect, cum nu a analizat și existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, două elemete care nu există cu desăvârșire în această speță.
O ultimă analiză care trebuia să o facă instanța de fond în această speță, era aceea de a verifica dacă exista în cauză vinovăție, adică pârâtul cu bună știință și intenționat a dorit să producă un prejudiciu intimatei. I. de fond arată doar că prejudiciul produs patrimoniului reclamantei rezultă din încălcarea în mod culpabil a îndatoririlor de serviciu, fără să facă vreo referire clar la ce îndatoriri sau atribuții au fost încălcate.
S-a mai susținut în cauză că intimata a suferit prejudicii mari și că ulterior a avut reclamații referitor la reglajele de direcții efectuate de pârât, iar când a solicitat să facă dovada acestor reclamații, s-a comunicat că acestea nu există.
Susținerea este total nereală, aparatul de reglat direcție, este în sinea sa un calculator cu o memorie foarte mare, iar din această memorie poți să verifici
și să listezi lucrări efectuate și în urmă cu 4-5 ani. Dacă un autoturism a fost de mai multe ori la reglajul de direcție, se poate vedea fiecare operațiune de reglaj de direcție în parte cu datele inițiale și datele după reglaj.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, care de altfel se contrazic între ele, cu date și nu coduri de produse, înlocuirea clemelor a avut loc la aproximativ două luni după plecarea pârâtului din unitate, ori de unde să știe eu ce sa întâmplat în unitate în această perioadă. Dacă situațiaera așa cum susține intimata, clemele trebuiau înlocuite imediat după plecarea pârâtului, iar cererea de despăgubire să fie depusă în instanță imediat și nu după doi ani și jumătate de la plecarea acestuia.
În cauză nu s-a întâmplat cel mai simplu și important fapt, sarcina probei îi revenea intimatei, iar aceasta nu a adus nici o dovadă clară în susținerea poziției sale ci doar a profitat de o conjunctură, existența notei explicative, care nu aduce nici o lămurire în această cauză.
Este evident că intimata nu a suferit nici un prejudiciu și că doar dorește să se răzbune pe pârât și colegul de serviciu cu care și-a desfășurat activitatea la intimată o perioadă lungă de timp.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 februarie 2011 reclamanta S.
V. I. G. S. C.-N. a solicitat respingerea ca netemeinic și nelegal a recursuluiformulat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Conform art. 270 alin. (1) din Codul muncii „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";. Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Din aceste condiții în cauză sunt contestate fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea constată că recurentul- reclamant a recunoscut în răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu (fila 33) că în iunie 2007 a distrus o clemă de prindere a senzorului pe roată la aparatul de reglat geometrie direcție a societății intimate, așa cum rezultă și din N. explicativă nr. 374/(...) (fila 10 dosar fond).
În ceea ce privește condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale contestate în cauză, se reține că stabilirea caracterului ilicit al faptei se realizează în raport cu obligațiile de serviciu prevăzute în contractul individual de muncă. Așa cum a reținut și instanța de fond, conform pct. 2.2 din Fișa postului (fila 8 dosar fond), intimatul-reclamant răspundea de manipularea și utilizarea instalațiilor și aparatelor din dotare. Drept urmare, fapta ilicită a fost dovedită.
Prejudiciul, ca element a răspunderii patrimoniale a angajaților, constă nu numai în diminuarea activului angajatorului, ci și în creșterea pasivului acestuia. Prejudiciul trebuie să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat.
Examinând îndeplinirea în cauză a acestor elemente pe care trebuie să le îndeplinească prejudiciul se reține că în mod evident ca urmare a faptei ilicite a recurentului s-au deteriorat clema de prindere a senzorului pe roată la aparatul de reglat geometrie direcție, iar societatea a înlocuit această piesă.
Recurentul susține că a reparat piesa astfel încât nu mai există prejudiciu. Din depoziția martorului P. S. (fila 57 dosar fond) rezultă însă „că la scurt timp după ce aparatul de reglat direcția a fost reparat, au apărut fisuri din ce în ce mai mari pe lângă zona sudată";, iar „după ce a plecat pârâtul din societate s-au înlocuit clemele care erau sudate";. Această depoziție se coroborează cu înscrisurile de la filele 25 și 26 dosar fond, respectiv N. de recepție și constatare diferențe nr. 10262 și Bon de consum colectiv, conform cărora intimata a recepționat cele două cleme furnizate cu documentul nr.
10310/(...), pe care martorul P. S. le-a preluat în gestiune în data de (...), laaproximativ 2 luni după ce contractul individual de muncă al recurentul a încetat prin acordul părților, conform Deciziei nr. 656/(...) (fila 7 dosar fond).
În consecință, Curtea constată că la scurt timp după săvârșirea faptei ilicite de către recurent, societatea intimată a început și finalizat demersurile pentru înlocuirea clemei deteriorate de către angajat, astfel încât faptul că o scurtă perioadă de timp a fost folosită clema sudată nu poate conduce la concluzia că prejudiciul societății a fost reparat integral. În plus, nu se poate pretinde societății să folosească piese recondiționate la aparatul de reglat geometrie direcție, care este un aparat de măsură și control.
Apărările recurentului în sensul că la data plecării din societate aceasta nu a avut niciun prejudiciu, urmează să fie înlăturate în condițiile în care contractul individual de muncă al acestuia a încetat în data de (...), în aceeași lună în care a fost deteriorată clema.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ pentru ca prejudiciul cauzat de recurent intimatei să fie de natura a antrena răspunderea patrimonială. Astfel, prejudiciul este real și cert, atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii, este cauzat direct angajatorului, este material și nu a fost reparat.
Contrar celor invocate în recurs, Curtea reține din probele administrate în cauză că există raport de cauzalitate între fapta ilicită a recurentului care a deteriorat o piesă a aparatului de reglat geometrie direcție și prejudiciul cauzat societății.
Referitor la vinovăția angajatului, se reține că, spre deosebire de dreptul comun, din coroborarea dispozițiilor art. 270 din Codul muncii (conform cărora salariații răspund patrimonial pentru pagubele produse din vina lor) și art. 287 din Codul muncii (conform cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului) rezultă că în sarcina angajatului nu operează o prezumție de culpă, revenind angajatorului obligația probării ei. Ca și în dreptul civil, întrucât Codul muncii nu face nicio distincție, răspunderea patrimonială este angajată pentru toate formele vinovăției (intenție sau culpă).
Din ansamblul probelor administrate în cauză, având drept criteriu comportamentul unui model uman abstract cu luarea în considerare și a condițiilor și circumstanțelor externe în care s-a comis fapta, se apreciază că recurentul a săvârșit fapta din neglijență, respectiv nu a prevăzut urmările conduitei sale deși trebuia și putea să le prevadă.
În consecință, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a recurentului, instanța de fond interpretând corect dispozițiile art. 270 din Codul muncii, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. I. F. împotriva sentinței civile nr. 3170 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond:E.B. și I.P.
| ← Decizia civilă nr. 1756/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5316/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
