Decizia civilă nr. 731/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 731/R/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC P. ȘI P. C. împotriva sentinței civile nr. 2914 din 20 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
1414/117Rj/2010, privind și pe reclamanta intimată H. O. M., având ca obiect contestație decizi de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 februarie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...) reclamanta H. O. M. a chemat în judecată pe pârâta D. J. DE P. ȘI O. C. solicitând în principal să se constate nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară nr. 93/(...), iar în subsidiar să constate netemeinicia acestei decizii și să oblige pârâta să-i restituie suma reținută cu titlu de sancțiune disciplinară.
Prin sentința civilă nr. 2622 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea reclamantei și s-a constatat nulitatea deciziei nr. 93/(...) emisă de către pârâtă, aceasta fiind obligată să restituie suma reținută pentru luna februarie 2009.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că decizia prin pârâta a dispus reducerea salariului de bază al reclamantei cu 10% pe luna februarie 2009, este nelegală deoarece nu cuprinde descrierea faptei în concret, iar redarea atribuțiilor de serviciu nu poate fi considerată descrierea faptei.
Prin decizia civilă nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. s-a admis recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2. a T. C., care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că fapta este explicit descrisă în cuprinsul decizie, concluzia instanței de fond fiind greșită, chiar dacă descrierea faptei apare la o altă rubrică, astfel că tribunalul nu a intrat în soluționare fondului.
Prin sentința civilă nr. 2914 din 20 septembrie 2010 pronunțată de T ribunalul Cluj în dosarul nr. (...), ca urmare a rejudecării, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea H. O. M. în contradictoriu cu pârâta D. J. de P. și O. C.
S-a constatat nulitatea deciziei nr. 93/(...) emisă de către pârâtă, aceasta fiind obligată să restituie reclamantei suma reținută în temeiul deciziei de sancționare.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin decizia nr. 9. s-a dispus în temeiul art. 263 alin. 1 și art. 264 alin. 1 lit. d din Codul muncii sancționarea contestatoarei cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, respectiv pe luna februarie 2009. S-a reținut întocmirea, verificarea și avizarea neconformă cu cerințele legale a actelor depuse în instanță, respectiv întocmirea deciziei de sancționare nr. 7. necorespunzător cu art. 268 alin. 2 și art. 264 alin. 1 din Codul Muncii, motiv pentru care decizia a fost respinsă de instanță.
Potrivit art. 267 din Codul muncii și art. 75 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, nicio sancțiune disciplinară nu poate fi aplicată „mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";, care trebuie realizată de către o comisie constituită de angajator.
Prin art. 39 din Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției
Județene de P. și O. C., adoptat prin HCJ nr. 2., s-a stabilit ca această comisie de cercetare prealabilă a faptelor ce constituie abatere disciplinară să fie formată din următorii membri: director adjunct (președinte), consilier juridic, instructor șef și șef birou personal salarizare. „În cazul în care unul dintre membrii comisiei se află în concediu de odihnă, concediu medical sau altele asemenea, acesta este înlocuit de persoana nominalizată de directorul unității";.
De asemenea, prin art. 9 din Codul de procedură disciplinară aprobat prin D. D. D. C. nr. 806/(...) (filele 30-37 din dosarul inițial) s-a nominalizat componența comisiei, după cum urmează: Peter V., director adjunct
(președinte), H. O., consilier juridic (membru), Tarcea V., inspector instructor
(membru) și Vandici I., șef birou personal (secretar). Din nou, s-a stipulat în mod expres că „în cazul în care unul dintre membrii comisiei se află în co/cb sau în alte asemenea situații, acesta este înlocuit de persoana nominalizată de directorul unității";.
Apoi, s-a emis D. D. D.J.P.O. C. nr. 901/(...) prin care s-a stabilit următoarea componență a comisiei: O. M., instructor șef al unității, H. O., consilier juridic, la care urma să se adauge șeful direct al persoanei cercetate.
În speță, nu s-au respectat toate aceste acte incidente, prin D. D. D. C. nr. 905/(...) fiind desemnat pentru efectuarea cercetării disciplinare a contestatoarei doar dl. Peter V., director adjunct.
Societatea intimată susține că prin D. nr. 9. s-a modificat componența comisiei și se prevalează de prevederile art. 9 alin. 2 din Codul de procedură disciplinară, conform cărora „componența, atribuțiile și modul de lucru al comisiei se poate modifica numai prin decizie scrisă a directorului unității";.
Din terminologia folosită în toate actele aplicabile, obligatorii conform art. 30 alin.1 din L. nr. 130/1996 și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, reiese, însă, obligativitatea efectuării cercetării disciplinare de către o comisie, care, prin definiție, este organ colegial și implică participarea mai multor persoane. În acest context, art. 9 alin. 2 mai sus citat permite directorului unității să modifice doar componența nominală a comisiei, nu și să o înlăture în vederea desemnării unei singure persoane.
S-a mai reținut că argumentele intimatei nu conving, întrucât la stabilirea structurii comisiei (prin ultima dispoziție, cea din data de (...)) nu s-a făcut nicio distincție în funcție de calitatea sau de funcția deținută de persoana cercetată disciplinar. Astfel, aplicând organigrama depusă de intimată, urma ca directorul adjunct (șeful direct al persoanei cercetate) să fie desemnat în comisie în calitate de al treilea membru, iar contestatoarea să fie înlocuită cu o altă persoană, numită de directorul unității, în lipsa unor criterii prestabilite, această persoană putea să fie oricine altcineva din cadrul unității.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu s-a respectat procedura de cercetare disciplinară, sub aspectul organului care ar fi trebuit să o desfășoare, iar această neregularitate atrage nulitatea deciziei de sancționare conform art. 267 alin. 1 din Codul muncii, iar pe cale de consecință, nu s-a mai impus a se proceda la verificarea motivelor de temeinicie invocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P. ȘI P. C. SRL (fostă D. J. de P. și O. C.) solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin prevederile L. nr. 5. legiuitorul a admis ca cercetarea disciplinară prealabilă să poată fi realizată de către o persoană desemnată de către angajator.
Instanța a apreciat greșit nulitatea absolută a deciziei de sancționare, deși această sancțiune este prevăzută de art. 267 alin. l din Codul muncii, exclusiv pentru neefectuarea cercetării disciplinare prevăzută de acest act normativ. Sancțiunea nulității absolute prevăzute de L. nr. 5. pentru neefectuarea cercetării prealabile nu poate fi extinsă dincolo de dispozițiile ei, cercetarea prealabilă fiind îndeplinită, așa cu rezultă și din contestația formulată de reclamantă și din documentele anexate: adresa nr. 2086/(...) de convocare a reclamantei în vederea cercetării abaterii disciplinare săvârșite, precizându-se obiectul, data, locul și ora întrevederii; procesul verbal nr.
2159/(...) ce consemnează cercetarea prealabilă; referatul nr. 2164/(...) privind rezultatul cercetării prealabile.
Prin dispoziția nr. 905/(...) directorul unității l-a desemnat pe directorul adjunct al unității, pentru a efectua cercetarea preliminară a cauzelor de anulare a deciziei de sancționare nr. 74/(...) prin sentința civilă nr. 2. a T. C.
Având în vedere calitatea persoanei cercetate disciplinar - consilier juridic al unității - funcția fiind unică la nivelul instituției, poziția ierarhică
(subordonare doar directorului adjunct și directorului) și faptul că în cadrul unității nu existau alte persoane cu funcții superioare, angajatorul a considerat ca cercetarea disciplinară în acest caz să fie efectuată de către o singură persoană. Alte persoane din cadrul unității care ar fi putut fi nominalizate în cadrul comisiei de cercetare disciplinară, ar fi fost fie ierarhic inferioare funcției de consilier juridic, fie cu studii medii, iar angajatorul a apreciat poziția reclamantei în organigrama unității și a nominalizat o persoană ierarhic superioară, cu studii echivalente și care să poată exprima o opinie obiectivă.
Cercetarea prealabilă s-a desfășurat la data de (...), fiind consemnată în procesul verbal nr. 2159/(...) și în referatul privind rezultatul cercetării prealabile nr. 2164/(...).
Reclamanta s-a prezentat în fața persoanei ce efectua cercetarea prealabilă și și-a exprimat opiniile verbal, acestea fiind consemnate în procesul verbal. Întreaga procedură de cercetare prealabilă a fost îndeplinită, conform cerințelor și prevederilor legale (convocare, ascultare, consemnare, probare vinovăție, etc.)
Intimata reclamanta H. O. M. prin întâmpinare (f.21-22) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
În ceea ce privește condițiile în care a fost emisă decizia de sancționare, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 267 alin. 1 din C.muncii, „sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile";.
Într-adevăr, așa cum reiese din cuprinsul art. 267 alin. 2 din C.muncii,
„în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea";, însă conform prevederilor art. 75 alin. 2 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, „. cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie";, așadar aceste dispoziții care sunt obligatorii potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din C.muncii, impun ca cercetarea disciplinară să fie efectuată de către un organ colegial.
De asemenea, la nivelul unității era în vigoare Regulamentul de ordine interioară, în cuprinsul căruia la art. 39 alin. 4 s-a stabilit că, „comisia de cercetare prealabilă a faptelor ce constituie abatere disciplinară este constituită din următorii membrii: director adjunct (președinte), consilier juridic, instructor șef și șef birou personal salarizare. În cazul în care unul dintre membrii comisiei se află în concediu de odihnă, concediu medical sau alte asemenea, acesta este înlocuit de persoana nominalizată de directorul unității";, prevederi identice fiind cuprinse și în Codul de procedură disciplinară adoptat de către recurentă.
În cauza de față, tribunalul, având în vedere aceste dispoziții legale imperative, în mod corect a statuat că în vederea cercetării disciplinare nu a fost constituită o comisie formată din 4 persoane, fiind nominalizată doar o singură persoană, respectiv directorul adjunct, împrejurare care a fost de natură să afecteze legalitatea cercetării disciplinare și a sancțiunii aplicate.
Este real că directorul societății recurente avea posibilitatea de a modifica componența acestei comisii, însă doar în ceea ce privește înlocuirea persoanelor care o compun nu și în privința reducerii numărului acestora.
Limitarea numărului de membri ai comisiei putea fi efectuată eventual doar prin modificarea actelor adoptate la nivelul societății, respectiv a R. de ordine interioară și a Codul de procedură disciplinară, anterior demarării procedurii disciplinare, lucru care însă nu s-a întâmplat.
În cauza de față, Curtea, apreciază că nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă, în sensul impus de C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 și de actele adoptate la nivelul unității: Regulamentul de ordine interioară și Codul de procedură disciplinară, sub aspectul participării tuturor membrilor din partea angajatorului, cerințe care au fost inserate, tocmai pentru a se realiza o cercetare disciplinară în condiții obiective și pentru a se evita sancționările abuzive.
Susținerile recurentei, cu privire la faptul că nu au putut fi nominalizate alte persoane în cadrul comisiei de cercetare disciplinară, deoarece ocupau funcții ierarhic inferioare funcției de consilier juridic pe care o avea reclamanta intimată sau aveau doar studii medii, sunt nefondate, recurenta apreciind în mod eronat că cercetarea disciplinară ar fi putut fi efectuată în condiții de deplină legalitate doar de către o singură persoană.
Dispozițiile legale în materia sancționării disciplinare a salariaților sunt imperative, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea nulității măsurii luate de către angajator, în cauză nefiind vorba de aplicarea unui formalism exagerat, în contextul în care, potrivit organigramei, în cadrul recurentei exista un număr suficient de persoane cu care puteau fi înlocuiți membri comisiei aflați în situație de incompatibilitate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului, prin care a fost anulată decizia de sancționare disciplinară a intimatei reclamantei cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. J. DE P. ȘI O. C. împotriva sentinței civile nr. 2914 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. G. L. T. S.-C. B.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond. B. FM; C. G.A.
| ← Decizia civilă nr. 5395/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3901/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
