Decizia civilă nr. 815/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 815/R/2011
Ședința publică din data de 2 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte: G.-L. T.
Judecători : S.-C. B.
I.-R. M. Grefier: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 4899 din (...) pronunțată de T. B. -. în dosarul nr. (...) privind reclamantul S. G. și pârâtul G. Ș. H. C. B., având ca obiect calcul drepturi salariale - L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului și pârâtului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
La data de 1 martie 2011, U. J. a S. L. din Î. B. în numele membrului de sindicat S. G. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Deliberând, instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării întrucât prin aceasta nu se invocă nici un aspect nou.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și în baza actelor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4899 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL AL O. B. și P. O. B.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. G. C., prin U. J.
A S. L. DIN Î. B.-N., G. Ș. "H. C." B. C. LOCAL AL O. B. și P. O. B., ca fiind întemeiată și în consecință: a fost obligat pârâtul G. Ș. "H. C." B. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr. 2., pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele la data plății efective; au fost obligați pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. să aloce pârâtului G. Ș. "H. C." B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate. A fost obligat pârâtul G. Ș. "H. C." B. să plătească reclamantei suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul face parte dinrândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie
2008 - 31 decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie
2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la 291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la
31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Asa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-
2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile-salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008- personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile-salariale-ce-se-vor-acorda-anul-
2008-personalului-invatamant-%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterilesalariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
În ciuda statuărilor C. C., alte ordonanțe de urgență succesive au fost adoptate de către guvern, în scopul de a înlătura prevederile OUG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. 2., respectiv OUG nr. 1. și OUG nr. 1., ambele declarate ca fiind neconstituționale.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și 41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiindneconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr. 31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr. 1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie 2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că le-a admis, respectiv începând cu data de 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. Chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. COMUNEI O. B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamantul a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare excepția lipsei calității procesuale invocată de acești pârâți a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
Cum C. LOCAL AL O. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. O. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei/.
În baza art.274 C.pr.civ. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentândonorariu avocațial, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în copie în dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, C. LOCAL AL O. B. ȘI P.
ORAȘULLUI B. solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate, arătând în motivare în esență că în mod greșit instanța a obligat recurenții la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, întrucât sumele solicitate nu pot fi atribuite din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, fiindfonduri provenite de la bugetul de stat, fapt pentru care consideră că Ministerul
Finanțelor Publice și C. Județean B.-N., ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante.
Se arată de către recurenți că se află în imposibilitate de a-și onora obligațiile atât timp cât sumele necesare nu au fost primite de la bugetul de stat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Instanța de fond a obligat recurenții la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente perioadei (...)-(...). Drept urmare, criticile formulate de recurenți împotriva hotărârii instanței de fond sunt în mod evident nefondate.
Salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Neprevederea în bugetul local a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opusă dreptului de natură salarială al reclamantei care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pe de altă parte, recurenții au calitatea de ordonatori de credite și, cum de altfel ei înșiși recunosc prin motivele de recurs, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca atare nu pot fi primite criticile recurenților privind necesitatea introducerii în cauză a altor instituții care să fie obligate la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează, ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 c.pr.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. B. și P. O. B. împotriva Sentinței civile nr. 4899 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S.-D. G.
GREFIER R ed.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:I. S. și C. I.
| ← Decizia civilă nr. 230/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5359/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
