Decizia civilă nr. 893/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 893/R/2011
Ședința publică din data de 8 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent V. P. împotriva sentinței civile nr. 2854 din 16 septembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. C. SA, precum și pe pârâta intimată S. M. I. S., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 1 martie 2011 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2854 din 16 septembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul V. P. în contradictoriu cu pârâții S. C. S. și S.
M. I. S. G.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul
și-a desfășurat activitatea în cadrul S. S. în meseria de mezelar. Din copia
Contractului de muncă înregistrat sub nr. (...) în Registrul Camerei de M. din cadrul Direcției de M. și P. S. C., rezultă că reclamantul a îndeplinit funcția de măcelar în cadrul S. M. I. S. începând cu data de (...).
Conform Decretului-Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. M.M.P.S. nr.5., ce reglementa perioada (...)-(...).După această dată acordarea grupelor de muncă a fost reglementată prin prevederile O. M..
Punctul 6 din O. nr.5. prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia carnetului de muncă nu rezultă că reclamantului i s-a acordat grupa a II-a de muncă, în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...).
Intimata S. M. I. S., în mod justificat a refuzat recunoașterea perioadei după anul 1997 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă deoarece, atribuțiile pe care le-a avut reclamantul nu se încadrau în condiții specifice acestei grupe. Mai mult, pentru această perioadă nu s-a plătit contribuția de asigurări sociale aferente grupei a II-a de muncă și ca atare nu poate constitui vechime în această grupă.
Situația este diferită cu privire la pârâta S. C. S. care a recunoscut ca fiind lucrată grupa a II-a de muncă perioadele (...)-(...), (...)-(...) si, drept urmare, i-a eliberat acestuia adeverințele nr.674/(...), nr.2260/(...) și nr.
109/(...) pe care le va putea folosi în vederea recalculării drepturilor cu titlu de pensie.
Potrivit prevederilor Codului M., carnetul de muncă este documentul oficial în care sunt înscrise datele esențiale în baza cărora se stabilesc si se acordă drepturile cuvenite salariaților reglementate de legislația muncii. La încetarea raporturilor de muncă, carnetul de muncă se înmânează titularului, care la reîncadrare, îl va prezenta unității sau societății cu care stabilește raportul de muncă,urmând a fi luată în evidență.
In conformitate cu disp. art. 276 alin.l lit.b din Codul M. și art. 23 alin.2 lit.c din Decretul 92/1976, la încetarea contractului de muncă unitățile unde a lucrat reclamantul i-a eliberat acestuia carnetul de muncă, cu toate înscrierile la zi, fără nici o condiționare, câtă vreme aceasta a avut calitatea de salariat și și-a îndeplinit sarcinile prevăzute în contractul individual de muncă.
Sporurile și adaosurile la salariu formează partea variabilă a salariului întrucât se plătesc numai dacă salariatul prestează muncă în condiții deosebite sau speciale. Ele nu constituie drepturi fundamentale consacrate de C. si ca atare, pot fi modificate sau chiar anulate.
Sporul de vechime nu se mai acordă obligatoriu prin lege, așa cum era prevăzut în art. 88 din Legea nr. 10/(...) (fostul Cod al M.).
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu prevede modalitatea concretă de evidențiere a elementelor salariului în cadrul unității, acest fapt trebuind să fie reglementat fie prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității, fie prin regulamentul de ordine interioară. In aceste documente interne procentele privind sporul de vechime vor putea fi reglementate pentru fiecare salariat în parte sau pe categorii de vechime.
In conformitate cu disp. art. 241 alin.l lit.c din Codul M. și ale art. 11 alin.l lit.c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în muncă, în ramura de activitate pentru care s-a încheiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. P. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că pârâta SC C. SA i-a recunoscut doar pentru o perioadă încadrarea în grupa a II-a de muncă, deși întreaga activitate prestată de reclamant se încadra în grupa a II-a de muncă.
Pârâta este deținătoarea unui tabel cu persoanele care au beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă, tabel pe care se regăsește și reclamantul.
C. că nu se poate aplica un regim discriminatoriu din partea pârâtei prin înscrierea doar a unora din persoanele care au lucrat în grupa a II-a de muncă și a altora nu.
Cu toate că a lucrat în toată perioada menționată la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu temperaturi foarte scăzute cu substanțe toxice, de natură să-i afecteze sănătatea, nivelul noxelor de la locul de muncă depășind nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii, într-un loc demuncă unde a fost suprasolicitat atât fizic cât și psihic, iar activitatea a desfășurat-o 100% din programul de lucru în acest mediu, societatea la care a lucrat nu a recunoscut dreptul de a fi încadrat în grupa a II-a de muncă și nu a menționat această grupă în cartea de muncă a reclamantului.
Activitatea desfășurată de reclamant în grupa a II-a de muncă se încadrează la art.4 din scrisoarea nr. 5527/(...) a Ministrului M. și protecției S. care completează O. M.ui M. și Ocrotirilor S. nr. 5. unde în anexele nr.1 și 2 se arată personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute beneficiază de grupa I și Ii de muncă.
Cu toate că s-a adresat pârâtelor cu solicitarea de a înscrie grupa a II-a de muncă în cartea de muncă a reclamantului aceasta a refuzat să facă acest lucru.
Pârâta SC C. SA C.-N. prin întâmpinare (f.11-13) a arătat că este de acord cu recursul reclamantului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În acest sens, se reține faptul că reclamantul a lucrat ca muncitor necalificat în perioada (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...), desfășurând activitatea de preparator produse carne și apoi de mezelar.
Pârâta SC C. SA a recunoscut acestuia recunoscut grupa a II-a de muncă aferent perioadei (...)-(...), (...)-(...), eliberându-i acestuia adeverințele nr.674/(...), nr.2260/(...) și nr. 109/(...) , conform scrisorii 5527/1991 care completează O. nr. 5. pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării. Se observă deci că recunoașterea grupei de muncă nu s-a făcut pentru perioada (...) - (...).
Conform dispozițiilor art. 12 din O. nr. 5., încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de (...) se face cu respectarea prevederilor Instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a nr. 2.. Se constată deci că pentru perioada în care a muncit reclamanta, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut în baza O. nr. 5..
Or, în mod evident, reclamanta a lucrat în aceleași condiții și în perioada litigioasă, așa cum afirmă aceasta, fără ca partea adversă să conteste acest lucru, mai precis, a lucrat într-un mediu cu tempereturi foarte scăzute cu substanțe toxice. Conform punctului 123 din anexa II la O. nr. 5., se încadrează în grupa a II-a de muncă lucrările de manipulare și stivuire în sălile de congelare și camerele frigorifice cu temperaturi sub minus 10 grade C.
În plus, se constată că reclamanta indică în cuprinsul tabelului, de asemenea, necontestat de pârâtă, depus la fila 38 dosar recurs, colegii săi de muncă, grupați pe perioadele în care reclamanta a exercitat meserii diferite, cărora li s-a recunoscut grupa de muncă, situație în care tratamentul aplicat reclamantului apare ca discriminator, prin nerecunoașterea grupei a II-a de muncă.
Acești colegi se regăsesc în decizia. nr. 3981/(...), prin care s-a hotărât încadrarea în grupa a II-a de muncă a unor angajați ai societății pârâte, în baza O. nr. 5. - punctele 107, 110, 123, 125 a O. nr. 125/(...), a adresei nr.
5527/(...) și a adresei nr. 228/(...) a M.M.P.S.
De altfel, singurul motiv pentru care pârâta a arătat că nu poate răspunde pozitiv solicitării reclamantului de a i se elibera o adeverință cu privire la grupa de muncă în care a lucrat este acela că până în anul 1992 nuexistă în arhivă actele care stabilesc locurile de muncă și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Raportat la indicarea clară din partea reclamantei că a desfășurat activitate similară cu și alături de colegii cărora le este recunoscută această grupă, necontestată de intimata pârâtă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, considerând probată desfășurarea activității reclamantei, în întreaga perioadă (...) - (...), în grupa a II-a de muncă, raportat la aceleași temeiuri juridice cu cele indicate în decizia nr. 3981/(...) emisă de intimată (O. nr. 5. - punctele 107, 110, 123, 125 a O. nr. 125/(...), a adresei nr. 5527/(...) și a adresei nr. 228/(...) a M.M.P.S.)
În ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte SC
M. I. S., curtea reține că, potrivit datelor furnizate de societate, în cadrul acesteia nu au fost identificate categorii de personal în grupele I și II de muncă, aspecte necontestate de reclamant. Mai mult, reclamantul nu s-a adresat niciodată unității cu o cerere în acest sens, pentru a se putea urma procedura indicată de O. 5.. Astfel, punctul 6 din O. 5. prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau Ii de muncă se va face de către conducerea unității, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate. Or, reclamantul nu a indicat în nici un fel în ce ar consta condițiile concrete de muncă ce justifică încadrarea în grupa II, condiții contestate de angajator, și nici culpa societății în declanșarea procedurii prevăzute de ordinul amintit.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, față prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva sentinței civile nr.
2854 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul V. P. împotriva sentinței civile nr. 2854 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta SC C. SA la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că activitatea desfășurată de reclamant în perioada (...) - (...) se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimata SC C. SA să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 8 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia civilă nr. 4129/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2414/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
