Decizia nr. 134/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 134/R/2012
Ședința din 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. O. V. DE S.
și M. F. P. - D. G. A F. P. M., precum și recursul declarat de chematul în garanție M. E., C. T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 1708 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați L. T. "B. V." V. DE S., G. S. V. DE S., S. CU C. I-V. N. 1 L., S. DE A. SI M. N. 1 R., C. LOCAL V. DE S., C. LOCAL L., P. C. L., C. LOCAL R., P. C. R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs atât pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. cât și chematul în garanție recurent M. E., C., T. și S. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 20 decembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Totodată, se constată că la data de 12 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent P. orașului V. de S. a transmis prin fax la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1708 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții P. O. V. de S., C. Local al O. V. de S. și de chematul în garanție M. E., C., T. și S. prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. V. V. de S., G. Ș. V. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 1 L., Ș. de A. și M. nr.1 R.,, C. local V. de S. și P. O. V. de S., C. Local L. și P. comunei L., ambii cu sediul în localitatea L., C. Local R. și P. comunei R., Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M. E., C., T. și S., formulată de pârâtul P. O. V. de S.
Au fost obligați pârâții L. T. „. V. V. de S., G. Ș. V. de S., Ș. cu clasele I-V. nr.1 L. și Ș. de A. și M. nr. 1 R. să plătească membrilor de sindicat P. I. D., H. Ana, T. A. M., Z. G., B. S., P. I. V., H. V., B. V., N. C., O. P. E., O. E. L., T. M., A. I. I., I. R. S., C. G., P. M., D. M., P. I. S., Rad M., M. I., S. M. C., B. M., C. I., H. N., A. M., A. M., C. I., T. F., D. S., B. M., M. M., T. M., G. A., S. I., O. M., M. A., C. M., R. B., A. F. O., B. V., G. D., B. N., K. E., B. V., C. G., A. M., A. I., G. I., J. I., S. G., B. M., T. I., G. I., N. D., P. D., S. G. G., T. C., H. E. V., G. M. M., A. D., F. M., F. D., B. S., C. G., H. M., H. I., A. O., T. Ana M., S. L., F. C., Rad D., Rad C., C. D., V. O., T. A., T. D., M. M., H. I. N., H. I., H. M., N. M., O. S. I., B. I., P. D., A. Ana, A. V. A., B. A. V., B. C. L., C. F., G. I., L. T. A., Muj G. C., P. A., P. M., R. A., S. V., S. I., S. P. M., S. V., T. I., T. Ion, A. I. prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, pentru perioada (...)-(...), actualizată în raport de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local V. de S., P. orașului V. de S., C. Local
L., P. comunei L., C. Local R., P. comunei R., Ministerul Finanțelor Publice și pe chematul în garanție M. E., C., T. și S. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut referitor la excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâților P. orașului V. de S. și C. local al orașului V. de S., că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 538/2001, „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Potrivit art. 167 alin.3 din Legea nr. 84/1995, „finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 alin.4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar, potrivit art. 23 alin.1 din aceeași lege, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Pârâtul C. local al orașului V. de S. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității lui de finanțator al instituției de învățământ, iar P., în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții menționați.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S., instanța a reținut că acesta are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și a resurselor umane din sfera educației, coordonează și controlează sistemul național de învățământ, controlează modul de respectare a normelor financiar contabile, de execuție bugetară și de administrare a patrimoniului din sistemul național de învățământ de stat.
Așa fiind, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție M. E., C., T. și S..
Trecând la soluționarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art.11 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național";, iar, potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. la data de (...) și a fost în vigoare până la data de (...).
Reclamantul a dovedit prin adeverințele depuse în probațiune că membrii de sindicat sunt încadrați la unitățile școlare pârâte și nu au beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
T. a apreciat că după data de (...), când nu s-a mai aplicat contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, nu mai există temei legal pentru acordarea primei de vacanță membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 37 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic lanivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâții L. T. „. V. V. de S., G. Ș. V. de S., Ș. cu clasele I- V. nr.1 L. și Ș. de A. și M. nr.1 R. la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, pentru perioada (...)-(...), actualizată în raport de indicele de inflație la data efectivă a plății .
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice, chematul în garanție M. E., C. T. și S. și pârâtul P. orașului
V.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de decizia nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin recursul declarat de chematul în garanție M. E., C., T. și S. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție împotriva sa.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că M. E., C., T. și S. nu are calitate de angajator al cadrelor didactice.
M. E., C., T. și S. nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat.
Ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local.
Finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul M. E., C., T. și S. ci prin consiliile locale.
Dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale, constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente solicită la Ministerul Finanțelor Publice suplimentarea de fonduri.
M. E., C., T. și S. nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat.
Prin urmare M. E., C., T. și S. nu poate plăti drepturi salariale personalului didactic nefiind angajatorul acestora și neavând calitate de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar astfel că nu are calitate procesual pasivă în această cauză și nici nu poate fi chemat în garanție în cauzele ce au ca obiect plata unor drepturi salariale.
Prin recursul declarat de pârâtul P. orașului V. de S. s-a invocatexcepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar obligarea sa la plata sumelor necesare în momentul repartizării lor de la bugetul de stat.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că primarul orașului V. de
S. nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu în calitate de primar, astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitatea procesuală pasivă. Bugetul local aparține orașului iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în instanță.
Potrivit art.3 din HGR nr.1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 se prevede modul în care se finanțează unitățile de învățământ inclusiv în ceea ce privește sumele ce fac obiectul acțiunii reclamantului. A. unitățile de învățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către D. G. a F. P. județene situația elevilor, în funcție de care se vor repartiza sumeledefalcate din taxa pe valoare adăugată, prin decizie a directorului D. G. a F. P. județene . acest articol coroborat cu art.4/2 din HGR nr.1618/2009 potrivit căreia în cazuri excepționale, când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unitățile de învățământ, se pot efectua, redistribuirii ale sumelor defalcate pe orașe prin intermediul D. G. a F. P. J., conduce spre concluzia că această singură în măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești în discuție.
Potrivit HGR nr.2192/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat art.40 după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistența direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar vor repartiza unităților administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și după caz fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. A. sumele se asigură de către consiliul județean cu asistența direcției generale a finanțelor publice iar nu de către primarul orașului și nu prin dispozițiile acestuia.
Potrivit Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori în situația acestora resursele financiare pentru plata sumelor prevăzute în acțiunea reclamantului se realizează de către consiliul județean cu asistența direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată nu din bugetul local al orașului, cu atât mai puțin nu din bugetul primarului orașului V. de S. care nici nu are buget propriu din care să fie finanțate asemenea drepturi bănești așa cum s-a precizat mai sus bugetul aparține orașului, iar nu primarului.
Prin OUG nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare se arată că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art.16 din HGR nr.2192/20004 potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate și de la bugetul de stat și din alte surse, respectiv, venituri proprii. A., unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură nu din bugetul primarului ci prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul D. G. a F. P. J. M. și nu de către primarul orașului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A.constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat.
A., prin decizia nr. 10/(...) în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea dechemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
În acest sens, instanța supremă a reținut că:
„În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările
și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rolcare se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr.
2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.";
În egală măsură, Curtea observă și că reclamantul a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.
F. P. la plata primei de vacanță.
Solicitarea de plată a primei de vacanță se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fieobligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Având în vedere atât acest aspect, cât și caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept conform art.3307 alin.3 C.pr.civ. Curtea de A. va admite recursul în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive Recursul declarat de chematul în garanție M. E., C., T. și S. esteîntemeiat. Dispozițiile art.167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, aplicabile perioadei în discuție, statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din „sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";. Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță veniturile din care se constituie sumele necesare pentru această plată. Neavând calitatea de gestionar al bugetului de stat și neavând atribuții legate de finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat, M. E., C., T. și S. nu poate fi chemat în garanție pentru îndeplinirea unei obligații care nu subzistă în sarcina sa. Având în vedere acest aspect, Curtea de A. va admite recursul în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de P. orașului V. de S. împotriva M. E., C., T. și S.. Recursul declarat de pârâtul P. orașului V. de S. este nefondat. Conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";. P. este ordonator principal de credite al bugetului unității administrativ teritoriale conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în această calitate art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. În consecință, Curtea constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), aceasta din urmă justificând legitimarea sa procesuală în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezintă obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator. În fine, solicitarea sa de asigurare a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamanți după virarea lor de la bugetul de stat nu poate fi primită, având în vedere că tinde să supună o hotărâre executorie prin efectul legii unui termen suspensiv. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. orașului V. de S. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de chematul în garanție M. E., C. T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 1708 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P. O. V. DE S. în contradictoriu cu M. E., C. T. ȘI S.. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. O. V. de S. împotriva aceleiași hotărâri. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘED.TE JUDECĂTORI S. D. L. D. D. G. G. C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex /(...). Jud.fond. H. D.
| ← Decizia nr. 136/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4652/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
