Decizia nr. 1393/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1393/R/2012
Ședința publică din data de 20 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. C. DE C. „. B. M. - C. DE C. S. împotriva sentinței civile nr. 1872 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 13 martie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1872 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii părților sociale și s-a dispus transpunerea acestuia la Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a T.ui M..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâta S. C. de C. F. B. M., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.615,31 lei, reprezentând garanțiile depuse și dobânzile aferente, actualizate în raport de indicele de inflație până la data de (...), sumă ce urmează a fi actualizată în continuare până la achitarea integrală a debitului.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta M. M. a avut calitatea de angajat al C. de consum S., începând cu data de (...), în calitate de vânzătoare, iar, ulterior, din (...), în calitate de gestionar, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Prin încheierea nr. 6933 din (...), aflată în copie la dosar, s-a dispus radierea din registrul comerțului a C.coop S., ca urmare a fuziunii prin absorbție cu S. C. de C. F. B. M., în temeiul Legii nr. 1/2005.
Raporturile de muncă dintre reclamanta M. M. și pârâta S. C. de C. F. B. M. au încetat la data de (...), astfel cum rezultă din mențiunea înscrisă la poziția 59 din carnetul de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 și 12 din L. nr. 22/1969, gestionarul avea obligația de a constitui o garanție în numerar, de minimum un salariu și de maximum trei salarii tarifare lunare ale gestionarului.
Potrivit modificării aduse prin L. nr.5., art. 15, garanția în numerar putea fi depusă de către agenții economici la C. de E. și C. sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, fiind înscrisă într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului.
Pentru garanția depusă în condițiile alin.1 se acordă o dobândă anuală, stabilită de depozitarul garanției, care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termen pe un an.
Potrivit art. 16 din L. nr. 22/1969, garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanția, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
În calitatea sa de gestionar, reclamanta a avut obligația constituirii garanției, conform Legii nr. 22/1969.
Din chitanțele depuse în copie la dosar a rezultat că suma depusă de reclamantă cu titlu de garanție s-a ridicat la nivelul de 3100 lei, în anul
1983, asupra căreia s-a calculat dobânda aferentă de către unitatea CEC până la data de (...), când garanția și dobânda au fost depuse la B. SA B. M.
Potrivit convenției pentru depunerea de garanții gestionare, încheiată la 19 ianuarie 1995, între Banca de C. C. „. SA-S. B. M. și pârâta S. C. de C. F. B. M., aflată la fila 99 din dosar, dobânda acordată de bancă la aceste depozite începând cu data de (...) a fost de 61% pe an.
La data încetării activității reclamantei, respectiv la (...), garanția și dobânda aferentă erau în sumă de 1298,81 lei, astfel cum rezultă din concluziile lucrării de expertiză efectuate în cauză.
În mod corect pentru perioada 2008-2010, expertul a calculat dobânda la suma datorată, care a fost și actualizată în raport de indicele de inflație, pârâta fiind în culpă pentru nerestituirea garanției, rezultând suma datorată de 3.615,31 lei, la (...).
Fuziunea prin absorbție constă în înglobarea de către o societate a uneia sau mai multor societăți, care își încetează existența, având ca principal efect dizolvarea, fără lichidare, a societății care își încetează existența și transmiterea universală a patrimoniului său către societatea beneficiară.
Operând o transmisiune universală, societatea absorbantă, în speță pârâta S. C. de C. F. B. M., dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societății absorbite, inclusiv cea privind restituirea garanției și a dobânzii aferente.
Sub acest aspect nu prezintă relevanță în cauză susținerile privind falimentul Băncii de C. C. „., care, de altfel, nu au fost dovedite.
Raportul de muncă a existat între reclamanta M. M. și pârâta S. C. de C. F. B. M., care astfel are obligația restituirii sumelor depuse cu titlu de garanție și a dobânzii aferente, în situația în care gestionarul nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
În speță, nu s-a dovedit producerea vreunei pagube de către reclamantă, astfel încât, în temeiul art. 16 din L. nr. 22/1969, modificată prin L. nr. 5., instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.615,31 lei, reprezentând garanțiile depuse și dobânzile aferente, actualizate în raport de indicele de inflație până la data de (...), sumă ce urmează a fi actualizată în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. DE C. F. B. M. solicitând admiterea recursului și, rejudecând cauza, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul exonerării pârâtei de la plata sumelor acordate intimatei.
În motivarea recursului consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în speță.
S-a dovedit în fața instanței de fond faptul că, sumele achitate cu titlu de garanție de către reclamantă, au fost depuse în baza unor prevederi legale imperative la CEC și apoi la B. SA B. M.
De asemenea, instanța de judecată a reținut că, în urma modificării aduse prin L. 5. art. 15, garanția în numerar putea fi depusă de către agenții economici la C. de E. și C. sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, fiind înscrisă într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului, iar potrivit art. 16 din L. 22/1969, garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă.
Față de aceste dispoziții imperative, la încetarea raportului de muncă, societatea avea doar obligația în situația în care gestionarul nu a produs nici o pagubă, să-i dea o comunicare (adresă) către depozitarul garanției să elibereze suma consemnată pe numele gestionarului, care era titularul acestei depuneri și nicidecum angajatorul.
În această situație și riscul pierderii acestor sume, ca urmare a falimentului B., urma să o suporte titularul depunerii și nicidecum angajatorul, care nu a avut nici o culpă, deoarece a acționat în baza unor prevederi legale.
În subsidiar și determinarea sumei acordate prin acordarea de dobânzi și actualizare nu are temei legal în considerarea următoarelor aspecte: instanța a reținut că, la data încetării activității (...) garanția și dobânda aferentă erau în sumă de 1.298,81 lei. Apoi, pentru perioada 2008
- 2010 a acordat conform calculului expertizei dobândă la suma datorată, care a fost și actualizată în raport de indicele de inflație, rezultând suma de
3.615,31 lei la data de (...), fără a indica sau exista vreun temei legal pentru un astfel de calcul.
Deși, cu privire la aceste aspecte a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de judecată nu a dispus completarea expertizei.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Principale critică formulată de recurentă vizează riscul suportării pieirii bunului, în cazul falimentului băncii la care au fost depuși banii cu titlu de garanție. A., recurenta susține că, atâta vreme cât titularul sumei era gestionarul, acesta trebuie să suporte și riscul falimentului băncii, neputând fi reținută vreo culpă în sarcina angajatorului.
În lămurirea acestei probleme, Curtea urmează a porni de la analiza textelor legale incidente, pentru a putea stabili dacă se poate reține vreo culpă în conduita vreuneia din părți, de natură a conduce implicit la obligația de reparare a prejudiciului. Abia în cazul în care este exclusă culpa, se poate trece la analizarea riscului pieirii fortuite a bunului, situație ce exclude comportamentul culpabil al vreuneia dintre părți.
Potrivit art. 15 din L. 22/1969, astfel cum aceasta a fost modificată prin L. 5., garanția in numerar va fi depusa de către agenții economici, autoritățile si instituțiile publice la C. de E. si C. sau la bănci, intr-un cont special al agentului economic, al autoritarii ori al instituției publicerespective. G. in numerar depuse la C. de E. si C. sau la bănci se înscriu intr-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi păstrat in casieria agentului economic, autorității sau instituției publice in favoarea căreia s-a constituit garanția.
Potrivit art. 16 din aceiași lege, garanția in numerar si dobânda aferenta pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de munca sau la trecerea intr-o funcție pentru care nu se cere garanție, in situația in care nu a cauzat o paguba sau când paguba a fost acoperita in întregime. Agentul economic, autoritatea sau instituția publica sunt obligate, in aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, in termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreuna cu o comunicare către C. de E. si C. în care sa se arate ca titularul are dreptul sa ridice garanția.
Analiza acestor texte legale permite următoarele concluzii: gestionarul are obligația de a depune garanția în cuantumul fixat de lege; alegerea băncii în care urmează a fi depuși bani se face exclusiv de către angajator, fără acordul sau consultarea angajatului; titularul contului este angajatorul, nu salariatul; salariatul poate intra în posesia banilor abia în condițiile art. 16, cu acordul și concursul angajatorului.
Concluziile de mai sus sunt de altfel firești, daca pornim de la rolul pe care depunerea acestei sume îl are, acela de garanta plata eventualelor prejudicii cauzate de gestionar. Ca atare, pe întreaga desfășurarea a raporturilor de muncă, suma respectivă este indisponibilizată și salariatul nu mai are nici un fel de control asupra ei.
Revenind la cauza de față și, implicit, la problema stabilirii culpei, Curtea notează că suma depusă nu a fost restituită reclamantei ca urmare a falimentului B.. Recurenta pârâtă nu a depus însă nici o dovadă în cauză care să permită circumstanțele și consecințele acestui fapt - a falimentului băncii, a perioadei în care s-a întâmplat, și, mai ales, a conduitei cooperativei în acest context. Curtea notează că acest din urmă element era cu deosebire important pentru a exclude orice conduită culpabilă a acesteia și a putea asimila falimentul băncii unui caz de piere fortuită a garanției.
Așa cum rezultă din concluziile expuse mai sus, în calitate de titular al contului, doar recurenta avea raporturi contractuale cu banca și era așadar singura în măsura să acționeze ca un creditor responsabil în momentul începerii procedurii falimentului. Or, din datele de la dosar nu rezultă că aceasta ar fi făcut un minim demers pentru recuperarea sumei respective, ceea ce, în acord și cu prevederile art. 287 Codul muncii, conduce la concluzia unei pasivități culpabile a societății pârâte ce a avut ca efect imposibilitatea restituirii garanției către reclamantă, fapt ce contravine imperativelor fixate de art. 16 din L. 22/1969, mai sus citate.
Ca atare, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a reținut obligația societății pârâte de restituire a garanției către reclamantă.
În ceea ce privește însă suma datorată, curtea reține ca fiind fondate criticile formulate prin recurs. A., conform expertizei depuse la fond, la data încetării raporturilor de muncă, respectiv la data de (...) garanța și dobânda aferentă erau în sumă de 1.298, 81 lei. Aceasta este data până la care curgea dobânda prevăzută de art. 15 alin. 2 din L. 22/1969, dată după care intimata reclamanta trebuia și putea cere restituirea garanției. Curtea notează că, în lipsa unei dispoziții legală care să permită punerea de drept în întârziere a debitorului, în speță recurenta, dobânda legală va putea fiacordată de la data punerii în întârziere a recurentei pârâte prin introducerea cererii de chemare în judecată, respectiv de la data de (...).
În consecință, având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 C.pr.civilă raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta SC S. C. DE C. F. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1872 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta SC S. C. DE C. F. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1872 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta C. DE C. F. B. M. și în consecință obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.298,81 lei reprezentând garanție și dobândă aferentă până la data de (...) precum și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de (...) și până la data plății efective.
Respinge celelalte pretenții.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. I. T. D. C. G.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 2758/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2292/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
