Decizia nr. 1640/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1640/R/2012
Ședința din data de 9 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. R. I. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 6552 din 19 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați K. M. O.,
F. G., T. E., M. C. și M. E., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul societății recurente - avocat G. T. din cadrul Baroului C., lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 aprilie
2012 reclamantul intimat F. G. a înregistrat la dosar întâmpinare comunicându-i-se un exemplar al acesteia reprezentantului recurentei.
Reprezentantul societății arată că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară în vederea lecturării întâmpinării, nu are cereri de formulat în probațiune și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat scris cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți. A. în esență că reclamantele T. E. și M. C. au renunțat la judecată iar ceilalți reclamanți nu au desfășurat activitate atâta timp cât martorul audiat și propus tocmai de reclamanți a arătat că a văzut câteva persoane la sediul societății însă nu știe dacă acestea prestau activitate sau nu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6552 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții K. M. O., F. G., T. E. și M. C. în contradictoriu cu pârâta S. R. I. S. C.-N.
S-a stabilit că reclamanții au prestat muncă în favoarea societății pârâte în perioada (...) - (...).
A fost obligată pârâta să încheie reclamanților contracte individuale de muncă pentru perioada (...) - (...), cu luarea în considerare a următoarelor elemente esențiale:
1). Pentru reclamanta K. M. O. locul de muncă : L. B. B. C. felul muncii: manager; durata muncii: 8 ore/zi, 40 ore/săptămână; concediul de odihnă: 21 de zile lucrătoare, în raport de durata muncii; salariul lunar brut:
800 lei;
2). Pentru reclamantul F. G. locul de muncă: L. B. B. C. felul muncii: bucătar; durata muncii: 8 ore/zi, 40 ore/săptămână; concediul de odihnă: 21 de zile lucrătoare, în raport de durata muncii; salariul lunar brut: 800 lei;
3). Pentru reclamanta T. E. locul de muncă: L. B. B. C. felul muncii: bucătar; durata muncii: 8 ore/zi, 40 ore/săptămână; concediul de odihnă: 21 de zile lucrătoare, în raport de durata muncii; salariul lunar brut: 800 lei;
4). Pentru reclamanta M. C. locul de muncă: L. B. B. C. felul muncii: bucătar; durata muncii: 8 ore/zi, 40 ore/săptămână; concediul de odihnă: 21 de zile lucrătoare, în raport de durata muncii; salariul lunar brut: 756 lei,
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților salariile aferente perioadei (...) - (...), astfel cum cuantumul salariului a fost stabilit de instanță.
A fost obligată pârâta să completeze carnetele de muncă ale reclamanților și să efectueze plata taxelor și impozitelor către bugetul de stat, astfel cum aceste taxe și impozite sunt datorate raportat la contractele individuale de muncă la încheierea cărora a fost obligată, pentru perioada
(...) - (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din susținerile reclamanților, recunoașterea pârâtei și ale martorului audiat în cauză, (f.60) instanța reține că reclamanții au desfășurat activitate la societate.
Referitor la acest raport de muncă, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 16 din Codul muncii în vigoare la data derulării raportului de muncă, angajatorul are obligația de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, angajatorul având obligația legală de a nu primi la locul de muncă angajați fără contract individual de muncă. Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, în limba română, iar munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă.
Cu privire la contractele individuale de muncă, instanța a reținut că reclamanții nu au avut încheiate legal contracte individuale de muncă. Deși reclamantelor T. E. și M. C. pârâta susține că li s-au încheiat contracte individuale de muncă și chiar le-au depus la dosar (f.29-33), instanța reține că acestea nu au fost înregistrate legal la ITM C., fapt care reiese și din adresa ITM C. nr. 50983/(...) (f.22).
Potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 din Codul muncii amintit, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate, prin orice mijloc de probă.
Din declarația martorei O. Ana (f.60) reiese că în perioada martie - iunie aceasta frecventa des autoservirea unde lucrau reclamanții K. M. O. și
F. G., prima având calitatea de manager și aceasta rezultând din faptul că era persoana care se interesa mereu de părerile clienților privind calitatea serviciilor prestate, iar cel de-al doilea avea calitatea de bucătar, fiind demulte ori la linia de autoservire sau conversând cu clienții. De altfel, chiar pârâta a recunoscut în interogatoriul luat reclamantului F. G. (F.51) că acesta și-a încasat drepturile pentru perioada anterioară încheierii contractului individual de muncă (întrebarea nr. 4) și că în perioada în care a desfășurat activitate fără contract de muncă, reclamantul a avut activitate și la altă societate.
Din aceste aspecte instanța a reținut că pârâta nu a respectat prevederile exprese ale art. 16 din Codul munci aplicabil, referitoare la obligativitatea încheierii contractului individual de muncă anterior începerii activității, acceptând derularea raporturilor de muncă cu reclamanții fără încheierea de contracte individuale de muncă.
Nu se poate reține nici susținerea pârâtei cu privire la faptul că reclamanții nu au prezentat actele necesare încheierii contractelor individuale de muncă, având în vedere că și celorlalți reclamanți care au prezentat actele li s-au întocmit contracte dar acestea nu au fost înregistrate legal la ITM C., iar reclamantul a depus la dosar aceste acte(f.61,62).
Cu privire la drepturile salariale restante, instanța a reținut că salariul, alături de prestarea muncii, este un element esențial al contractului individual de muncă, potrivit art. 10 din Codul muncii. Pârâta nu a făcut dovada plății către reclamanți a drepturilor salariale pentru munca pe care aceștia au prestat-o în beneficiul pârâtei în perioada cât au lucrat la aceasta. S. de plată depuse la dosar (f.35.36) nu dovedesc plata sumelor cuvenite, acestea nefiind semnate de reclamante, iar alți reclamanți nefiind trecuți pe aceste state.
Instanța a mai reținut că potrivit prevederilor art.6 din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 (actualizată) - privind sistemul unitar de pensii publice, în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: I. a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldații și gradații voluntari;
Potrivit art. 7 din același act normativ, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, denumite în continuare angajatori, instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. III, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V sunt obligate să întocmească și să depună declarația nominală de asigurare. (2) În situația în care se constată erori în cuprinsul declarațiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să întocmească și să depună o declarație nominală de asigurare rectificativă. (3) Termenele și modalitățile de depunere a declarațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că neplata drepturilor salariale și a contribuției de asigurări sociale aferente acestor drepturi, la termenele prevăzute de lege generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv, iar în cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege, angajații neputând fi prejudiciați datorită neplății contribuției.
Instanța a luat act de renunțarea la judecarea petitului 3 din acțiune a reclamanților K. M. O. și F. G. și a respins petitele 3 și 4 ale celorlalțireclamanți, aceștia nedepunând la dosar dovezi din care să reiasă cuantumul prejudiciilor suferite de aceștia și a cheltuielilor de judecată efectuate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. R. I. S. C.-N.,solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea în totalitate a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, cu respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, cu cheltuieli de judecată în valoare de 400 lei conform chitanței atașate la dosar.
În motivarea recursului pârâta a arătat că doar o parte din intimați au avut calitatea de salariat ai acesteia, și anume, M. C. și T. E., dar și aceștia pentru o perioadă foarte scurtă de timp, adică pentru o perioadă de patru zile începând cu (...) până la (...).
În cauză s-au administrat probe cu acte și probe eu martori, iar susținerile intimaților nu au fost dovedite.
În pronunțarea hotărârii instanța de fond nici măcar nu a ținut cont de actele de la dosar, de unde rezultă clar că doi dintre intimați au avut calitatea de salariat și li s-au achitat drepturile salariale și contribuțiile către bugetul statului.
Din nici un act de la dosar nu rezultă că ceilalți intimați au desfășurat activitatea la pârâtă decât câteva zile și datorită faptului că nu au adus actele necesare angajării li s-a interzis accesul în societate.
Mai mult decât atât, intimatul F. G., avea contract de muncă în aceiași perioadă la o altă societate. care avea același program de lucru ca și pârâta, și este foarte clar că acesta nu putea să-și desfășoare activitatea pentru o perioadă mai lungă de timp la două societăți simultan, cu același program de lucru. A. intimat a fost prezent câteva zile la punctul de lucru al pârâtei, dar datorită faptului că nu a prezentat actele necesare angajării și în mod special pentru pretențiile exagerate legate de drepturile salariale nu s-a încheiat contractul de muncă cu acesta.
Obligarea pârâtei la încheierea contractelor de muncă cu intimații și plata drepturilor salariale și a contribuțiilor către Bugetul Statului este total nelegală, atâta timp cât nu s-a adus nici o dovadă de către intimați că au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, iar acest fapt nici nu se putea întâmpla deoarece intimații, așa cum a precizat și în întâmpinare, au fost prezenți la punctul de lucru doar câteva zile, pentru care li s-au achitat drepturile salariale la fiecare de aproximativ 50 lei/persoană la muncitori și aproximativ 100 lei la persoanele care candidau pentru posturile de conducere (Bucătar șef și Șef de sală).
Instanța își bazează hotărârea de declarația unui singur martor și aceia interpretată greșit.
Martora declarând că a frecventat localul și a văzut două din persoanele intimate la punctul de lucru, dar nu-și amintea de câte ori ia văzut și nici perioada exactă în care i-a văzut, ci doar a declarat că o perioadă mai lungă de timp a luat masa de mai multe ori la localul aparținând pârâtei.
Pârâta a recunoscut și nu a negat niciodată că intimații nu ar fi prestat activitate, dar între a recunoaște o perioadă de câteva zile și a fi obligată la încheierea de contracte de muncă pentru o perioadă de peste două luni, este o mare diferență.
Concluzionând, apreciază că hotărârea instanței de fond nu are nici un temei legal, bazându-se doar pe simple afirmații ale intimaților și neluându- se în considerarea apărările formulate de pârâtă, prin care a arătat că intimații nu au putut fi angajați pentru că nu au prezentat actele necesare, fapt rezultat din răspunsul la interogator sau mai bine zis prin refuzul de a răspunde la interogator, iar intimatul F. G. chiar a recunoscut că nu aprezentat nici un act societății pentru angajare decât buletinul de identitate. A. le solicita în fiecare zi în care se prezentau la muncă să prezinte actele necesare încheierii contractelor de muncă, iar aceștia s-au prezentat la sediul acesteia de fiecare dată fără a prezenta vreun act în acest sens și întrucât activitatea se desfășura în centru municipiului și într-un local de alimentație publică, a fost nevoită să le interzică accesul al muncă după câteva zile de prestare de activitate, activitate care l-a fost achitată intimaților.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 aprilie 2012 reclamantul F.
G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, contractul individual de muncă este un contract consensual conform art. 16 din Codul muncii (în forma anterioară modificării prin art. I pct. 2 din Legea 40/2011).
Conform art. 16 alin. (2) din Codul muncii în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Așa cum judicios a reținut prima instanță, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au desfășurat activitate în calitate de angajați ai pârâtei în perioada (...)-(...). Astfel, contrar celor susținute în memoriul de recurs, în interogatoriul luat pârâtei (filele 24-26 dosar fond) aceasta a recunoscut că toți reclamanții au desfășurat activitate în cadrul societății (răspunsul la întrebarea nr. 1), respectiv că pentru reclamantele T. E. și M. C. s-au încheiat contracte individuale de muncă, pentru ceilalți reclamanți neputându-se încheia contracte individuale de muncă întrucât aceștia nu au prezentat actele necesare în vederea angajării (răspunsul la întrebarea nr. 2). De altfel și prin întrebările pe care pârâta le-a formulat în cadrul interogatoriilor reclamanților pârâta a recunoscut implicit că toți reclamanții au desfășurat activitate în cadrul societății (filele 51-55). De asemenea, recunoașterile pârâtei se coroborează cu depoziția martorei O. Ana (fila 60 dosar fond), astfel încât susținerile recurentei în sensul că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe declarația unui singur martor urmează să fie înlăturate de instanța de recurs.
Chiar dacă ar fi reale susținerile recurentei în sensul că reclamanții F. G. și K. M. O. nu au prezentat actele necesare în vederea angajării (ceea ce în cauză însă nu s-a dovedit), recurenta în calitate de angajator avea obligația de a nu primi la muncă (chiar pentru o scurtă perioadă de timp) persoane fără a le încheia contracte individuale de muncă.
Faptul că reclamantul F. G. avea încheiat în aceeași perioadă contract individual de muncă cu o altă societate nu poate determina concluzia că acesta nu a prestat activitate în cadrul pârâtei în condițiile în care Codul muncii (art. 35 în forma în vigoare a Codului muncii la data desfășurării raporturilor de muncă dintre părți) permite cumulul de funcții.
Art. 163 alin. 1 din Codul muncii prevede că „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
În condițiile în care legea prevede în mod expres doar două modalități prin care se poate proba plata salariului, respectiv semnarea statelor de plată sau documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, în lipsa unor astfel de probe care să dovedească plata salariului către reclamanți, în mod legal instanța de fond a obligat pârâta laplata salariilor către reclamanți și a contribuțiilor aferente la bugetul de stat consolidat.
De asemenea, contrar celor invocate cu ocazia dezbaterilor fondului recursului de către recurentă, analizând încheierea de ședință din 31 ianuarie 2011 (fila 39 dosar fond) Curtea constată că reclamantele T. E. și M. C. au renunțat la judecata petitului 3 din acțiune (având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri corespunzătoare prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligației de plată a salariului) și nu la acțiune în întregime.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de A. apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. R. I. S. C. N. împotriva sentinței civile nr. 6552 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
N. N.
GREFIER,
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: M.-F. B.
| ← Decizia nr. 1153/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 991/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
