Decizia nr. 1774/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 1774/R/2012
Ședința publică din data de 24 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 2180 din 9 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții Ș. G. PENTRU C. CU D. S. M. și alții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimatul M. F. P. prin D. M. a înregistrat întâmpinare, la data de 20 martie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea de judecată în lipsă formulată de recurent prin memoriul de recurs și de pârâtul intimat MFP, prin întâmpinare, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2180 din 9 decembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Maramureș s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul M. F. P. și, în consecință, s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M., în contradictoriu cu pârâții Ș. G. pentru Copii cu D. S. M., Ș. cu clasele I-V. Crăciunești, Ș. de A. și M. S., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 S. Marma- ției, Școala cu clasele I-V. „D. I. M. de A., Ș. cu clasele I-V. nr. 1 Sighetu M., C. Local S. M. și P. municipiului Sighetu M., C. Local B. M. și I. Primarului comunei B. M., Consiliul Local S. și I. P. comunei S.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că pin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie
2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică u- nele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2. 2008, reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în
M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, pu- blicată în M.Of. - Partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în
M.Of. - Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 9. iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr.
1/ 2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările a- duse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr. 1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 2. și în anul 2010, tri- bunalul reține următoarele:
Începând cu data de (...) L. 2. a fost abrogată, în consecință aceasta nu mai poate fi aplicată.
Într-adevăr în art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 se face mențiunea că:
„(2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar la art. 12 alin. 3 din același act normativ se precizează că:
„(3) În anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. nr. 330/2009 prevede că:
„(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indem- nizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara sa- lariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Potrivit dispozițiilor legale enunțate, se constată că, membrii de sin- dicat, reprezentați sunt îndreptățiți începând cu data de (...), la calcularea salariului potrivit Legii 330/2009, fără însă a se putea aplica dispozițiile Le- gii 2. abrogată la această dată, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se intro- duc în noua lege.
D. adeverința depusă la dosar la fila 14, rezultă că începând cu data de (...), membrii de sindicat - cadre didactice nu au beneficiat de calcularea drepturilor salariale în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.
330/2009 coroborate cu prevederile Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1., ori așa cum s-a evidențiat deja, începând cu data de (...) L. nr. 2. nu poate produce efecte, nefiind în vigoare.
Pentru considerentele reținute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale a membrilor de sindicat pentru perioada 01.01-(...), respectiv L. 2. de aprobare cu modificări a O.G. nr. 1., instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. din Î. M.în numele membrilor de sindicat, solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice și admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Reclamantul critică modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, apreciind că în cauză s-a reținut în mod eronat incidența deciziei nr. 10/(...) a ÎCCJ privind recursul în interesul legii, în condițiile în care decizie evocată privește doar cererile de chemare în garanție formulate în contradictoriu cu acest pârât, iar nu și cererile în care acesta are calitate procesuală de pârât.
Consideră că, chemarea în judecată a acestui pârât este justificată de necesitatea finanțării, în măsura în care acțiunea de fond ar fi admisă.
Referitor la fondul cauzei, învederează reclamantul că în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului
1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient trebuie utilizat si în prezent, în raport de dispozițiile art. 7 al. 2, art. 12 al. 3 și art. 30 al. 5 din L. nr.
330/2009, act normativ care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.
Utilizarea valorii de 400,00 se perpetuează așadar în anul 2010, în temeiul dispozițiilor legale, care nu pot fi ignorate de către pârâți.
Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2010 - data intrării în vigoare a legii unitare - în salariul brut al fiecărei persoane căreia i se aplică prevederile acestei legi, trebuie să se regăsească majorările salariale recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a legii unice de salarizare prin hotărâri judecătorești. Astfel, aceste drepturi de natură salarială trebuie să se regăsească în continuare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în salariul brut al fiecărui cadru didactic din învățământul preuniversitar.
De asemenea, menționează că potrivit art. 7 al. 2 din legea nr.
284/2010 coroborat cu art. 1 al. 1 din L. nr. 285/2010, și în anul 2011, respectiv până la data de (...), data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, calculul salariilor personalului didactic și didactic auxiliar din sistemul de învățământ trebuia să se facă la valoarea majorată conform prevederilor Legii nr. 2..
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin
D. G. a F. P. M., a solicitat menținerea sentinței atacate în ceea ce priveșteexcepția lipsei calității procesuale pasive proprii.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul es te p arț ial f ondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP este fondată.
Astfel, potrivit obiectului acțiunii și având în vedere motivația, în fapt
și în drept, pe care aceasta se fundamentează, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către ordonatorii secundari, sau după caz, terțiari de credite a fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate. Prin urmare, partea reclamantă are în vedere raporturile care subzistă între pârâții - unitățile de învățământ, ca ordonatori finali de credite și M. F., ca ordonator principal de credite.
Însă aceste raport nu are caracterul unui raport obligațional, respectiv, calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P. nu presupune existența obligației implicite a acestuia de a aloca fondurile necesare către ordonatorii secundari/terțiari de credite, în sarcina cărora s- au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazulneexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor legale.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activitățiididactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 330 7 din Codul de procedură civilă decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea opinează că efectele acesteia pot fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității similare pe care o au cele două tipuri de cereri. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că prin D. nr. 3 din (...),
151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată
și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II
Cod procedură civilă.
În raport de recursul în interesul legii, referitor la salarizareapersonalului din învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr. 877/(...) publicată în Monitorul Oficial nr. 706/(...) că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de (...) se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la (...), stabilit în conformitate cu L. nr. 2..
Reținând și dispozițiile art. 7 al. 2 și art. 30 al. 5 din legea nr.
330/2009, precum și prevederile evocate, Curtea apreciază că pentru anul
2010, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți săbeneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009,stabilit în conformitate cu L. nr. 2.. Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea apreciază că prin demersul dedus judecății reclamantul nu a urmărit aplicarea unui act normativ abrogat, în speță L. nr. 2. (abrogată începând cu 1 ianuarie 2010, conform art. 48 din legea nr. 330/2009 ), ci acesta a dorit să valorifice majorările salariale care au fost acordate prin această lege, în condițiile în care salarizarea în anul 2010 a fost stabilită prin prisma drepturilor salariale din luna decembrie 2009, când L. nr. 2.2009 producea încă efecte. Prin intrarea în vigoare la data de (...) a Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, L. nr. 330/2009 a fost abrogată. Conform art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, a fost majorat cu 15%. Începând cu data de (...) a intrat în vigoare L. nr. 63/2011, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ. Prin urmare, în intervalul (...) - (...) salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ trebuia să se facă în raport de veniturile cu acest titlu din octombrie 2010, lună în care, așa cum s-a arătat anterior, majorarea salarială stabilită prin L. nr. 2. producea efecte. Ținând seama de considerentele expuse și având în vedere perioada în care membrii de sindicat reprezentați în cauză și-au exercitat activitatea în cadrul unităților școlare pârâte, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului. Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. municipiului B. M. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul S. L. din Î. M. în numele membrilor de sindicat A. Ana, A. L. E., A. B., A. C., A. R., B. L., B. E. A., B. E. F., B. D., B. I., B. L. I., B. N. V., C. C. N., C. M., C. S., C. S. G., D. D., D. I., F. S., F. M., G. P., H. A. I., H. A., H. I., H. R., L. I., L. M., L. S., M. O. A., M. M., M. I., M. I., M. S. O., M. I., M. L., P. M., P. L., R. Ana B., S. R. G., S. C., S. D. Ana, S. D., U. A., Z. I. împotriva sentinței civile nr. 2180 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. ]n numele membrilor de sindicat reprezentați, în contradictoriu cu pârâții Ș. G. pentru Copii cu D. Sighetu M., Ș. cu clasele I-V. Crăciunești, Ș. de A. și M. S., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 S. Marmației, Școala cu clasele I-V. „D. I. M. de A. S. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 1 Sighetu M., C. Local S. M., P. municipiului S. M., C. Local B. M., I. P. comunei B. M., C. Local S., I. P. comunei S. și M. F. P., și în consecință: Obligă pe pârâtele Ș. G. pentru Copii cu D. Sighetu M., Ș. cu clasele I-V. Crăciunești, Ș. de A. și M. S., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 S. Marmației, Școala cu clasele I-V. „D. I. M. de A. S. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 1 Sighetu M. la calculul și plata către membrii de sindicat reprezentați de reclamant a diferenței dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2. și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada (...) - (...), sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Obligă pe pârâții C. Local S. M., P. municipiului S. M., C. Local B. M., I. P. comunei B. M., C. Local S., I. P. comunei S. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. G. N. N. Red.DCG/25 mai 2012 Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 3863/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2064/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
