Decizia nr. 5136/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5136/R/2012
Ședința publică din data de 18 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: : D. C. G.
J.CĂTOR: G.-L. T.
J.CĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C., respectiv recursurile declarate de P. M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile 9856 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimatul pârât G. Ș. S., având ca obiect calcul drepturi salariale..
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 decembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.9856 din 27 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C., a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada (...) - (...) invocată din oficiu de către instanță.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii și în consecință fost obligat pârâtul G. Ș. „. la calcularea și plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrul de sindicat J. I. precum și la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.
2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu (...) și până la (...), pentru membrii de sindicat S. P. D. și J. I., sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. adeverințelor depuse la dosar, membrii de sindicat J. I. S. P. D. au fost angajații pârâtei de rândul. 1, pe postul de profesor respectiv maistru-instructor în perioada indicată în acțiune.
Conform dispozițiilor art. 48 alin. 2 din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, „. salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncăîncheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ,potrivit legii";.
P. art. 157 al. 2 din Codul muncii, forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul consolidat de stat ori de la cel al unității administrativ teritoriale este stabilit prin lege, după consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Prin urmare, drepturile salariale ale membrilor de sindicat, fiind stabilite prin lege și provenind în majoritate din surse bugetare, puteau fi negociate prin contractele colective de muncă doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege.
Prin art.37 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede că personalul din învățământ este îndreptățit la un premiu reprezentat de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";. Pentru anul 2009, acest drept este prevăzut în Contractul colectiv de muncă unic județean la nivelul ramurii învățământ C..
Acest premiu acordat cadrelor didactice și didactice auxiliare pentru activitatea prestată în învățământ trebuia plătit necondiționat, obligația de plată a acestor sume fiind pură și simplă, neafectată de modalități.
Art. 33 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 prevede: „(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
(2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilorrespective în actele normative prin care se reglementează aceste drepturi.";
Pârâta de rândul 1 avea obligația plății acestor drepturi salariale, însă nu și- a îndeplinit obligația față de membrul de sindicat reprezentat de către reclamant. P. îndreptățite la plata, pe lângă indemnizația de concediu, a unui premiu constând în prima de vacanță sunt persoanele care desfășoară activitatea de învățământ, așadar cadrele didactice sau didactice auxiliare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 din Codul muncii, forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, art. 33 al.
1 și 2 cu art. 36 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, instanța a admis cererea privind plata primei de vacanță, a obligat pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească membrului de sindicat J. D. prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflație pentru anul școlar 2008 - 2009.
Asupra cererii având ca obiect plata diferențelor rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., instanța, în temeiul art. 268, alin. 1, lit. c din Codul Muncii, a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții C. Local și P. M. C.-N. P. textului de lege amintit, cererile în vederea soluționării unui astfel de conflict de muncă se pot soluționa în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum acțiunea reclamantului a fost înregistrată în data de 16 martie
2012, iar drepturile salariale aferente lunii martie 2009 sunt scadente în luna aprilie 2009, instanța a admis în parte excepția invocată, respectiv pentru perioada (...) - (...).
În ce privește fondul cererii privind plata diferențelor rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., instanța reține că prin OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării
OUG nr. 136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 1. nu au fost calculate și plătite membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr. 1., nr. 8., nr. 9..
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul membrului de sindicat reprezentat de reclamant la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului lor de muncă.
Obligația principală a pârâtei de rândul 1 față de membrul de sindicat reprezentat de reclamant a fost cea de plată a salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către cei reprezentați de reclamant prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceștia au prestat munca, s-a impus admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
P. art. 167 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a pârâtei de rândul 1 se asigură prin bugetul local al unităților administrativ-teritoriale de care aparține, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În consecință, în temeiul art.208 și următoarele din L. nr.62/2011 coroborate cu prevederile art.154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii și O.G. nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., instanța a admis în parte cererea conform dispozitivului.
Prin recursul declarat de P. municipiului C.-N. s-a solicitat modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivare s-a arătat, în esență, că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent.
P. dispozițiilor art. 63, alin.4, lit. a) din L. 215/2001 în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. În considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii.
De asemenea, că potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. Educației Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit afin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din L. Educației Naționale prevede în mod clar ca S. defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale. Unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele localeale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a F. P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I. D. coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010 - acesta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin .6 din L. nr. 273/2006.
În subsidiar, arată că reclamantul face referire la dispozițiile art. 36 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ unde se prevede ca salariații sunt îndreptățiți la „o prima de vacanta din venituri proprii în condițiile legii. Prima se acorda odată cu indemnizația de concediu";. Acest drept salarial putea fi executat exclusiv din veniturile proprii realizate de pârâta de rândul 1, dacă ar fi fost îndeplinite condițiile reglementate în art. 33 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ, conform cărora: „în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de contract colectiv de munca, părțile contractuale vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. A.. (2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează aceste drepturi";.
Pe de alta parte, bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL nr. 5., însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2012, L. nr. 293/(...) sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a F. P. J.țene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al M. C.-N. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de recurent.
În motivare a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, cu aceleași argumente ca și în recursul P.ui mun. C.-N., subliniindu-se că pentru ca pârâtul recurent să poată îndeplini cerințe cuprinse în petitul acțiunii introductive, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local. Prin urmare, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, în vederea includerii respectivelor drepturi în actele normative care le reglementează și achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Prin recursul declarat de reclamantul S. L. din Învățământ P. C. s-a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii pentru perioada (...)
- (...) pentru drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii nr.2..
În motivare reclamantul a arătat că este greșită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada arătată, deoarece termenul de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, se raportează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În sistemul bugetar plata drepturilor salariale se face în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă conform O.ui M. finanțelor nr. 86 din 2005, modificată prin O. M. finanțelor nr. 1319/2006.
Raportat la cauză, drepturile salariale aferente lunii aprilie 2009 se achită în perioada 5-15 mai 2009.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este când creanța este certă, lichidă
și exigibilă, cu alte cuvinte din momentul când urmau a fi acordate drepturile.
În ipoteza drepturilor bănești care implică plăți succesive, termenul de 3 ani se calculează separat pentru fiecare plată (lună) în parte.
Prin raportare la data introducerii acțiunii (...), nu sunt prescrise drepturile salariale aferente perioadei 1 martie - 11 aprilie 2009.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curteareține următoarele:
Recursul reclamantului este fondat și urmează a fi admis ca atare, cuconsecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.04. - (...) și al admiterii acțiunii pentru această perioadă, pentru care acțiunea a fost respinsă în primă instanță.
Se reține, în acest sens, faptul că termenul de prescripție începe să curgă împotriva celui care are deschisă calea de atac în instanță, fiind un mijloc procedural prevăzut pentru sancționarea pasivității celui care poate să ceară constatarea sau realizarea unui drept, un mijloc de a-l capacita să se încadreze într-un termen defipt de lege pentru a solicita realizarea sau constatarea dreptului său.
Or, dreptul litigios fiind unul salarial, momentul în care începe să curgă acest drept este cel în care angajatorul era în întârziere, raportat la textele de lege incidente, pentru plata acestuia, și deci de la care se putea cere în instanță plata acestuia.
P. art. 166 Codul muncii, salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, iar potrivit O.ui nr. 86 din 28 ianuarie 2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, „. principali de credite și instituțiile publice și serviciile publice din subordinea acestora achită salariile într-o singură tranșă lunară, în perioada 5-15 a lunii curente pentru luna precedentă";. Prin adresa emisă la solicitarea de clarificări din partea instanței, unitatea școlară pârâtă a arătat că drepturile salariale pentru luna martie 2009 s-a făcut la data de 9 aprilie 2009.
Ca atare, doar pentru luna martie 2009 (și evident, pentru perioada anterioară acesteia), dată fiind înregistrarea acțiunii la data de 11 aprilie 2012, deci după expirarea termenului de 3 ani calculat de la prima zi în care debitorul era întârziere pentru plata salariului, se constată că pretențiile sunt prescrise. În schimb, pentru perioada 1-11 aprilie 2009, scadența drepturilor salariale fiind, în mod evident, în luna mai 2009, drepturile salariale nu erau prescrise la 11 aprilie
2012.
În drept, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Raportat la recursurile pârâților, se rețin următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Argumentele pârâților recurenți C. local și P. mun. C.-N. vizează modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea acestora la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile art. 104 al Legii nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acțiunii, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Nu s-a dispus prin sentință plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. drepturilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unitățilorde învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurenților, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic suis generis, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Cât privește motivele de recurs formulate de pârâți cu privire la sursa din care putea fi plătită prima de vacanță conform dispozițiilor art. 36 lit. g din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ (anume, exclusiv din veniturile proprii realizate de pârâta de rândul 1), dacă ar fi fost îndeplinite condițiile reglementate în art. 33 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv la nivel de ramura învățământ (anume, stabilirea de către părțile contractuale a fondurilor și identificarea surselor de finanțare), Curtea reține că pentru anul școlar 2008-
2009, s-a invocat prin acțiune și era aplicabil contractul colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură învățământ C., care nu indica faptul că plata primei de concediu se va face din venituri proprii, astfel încât, prin raportare la acest contract colectiv de muncă, nefiind condiționată acordarea primei de vacanță decât prin textul incident din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, pentru perioada în discuție, dreptul la acordarea primei de vacanță este unul simplu, neafectat de modalități.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1-
3, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C. împotriva sentinței civile nr. 9856 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiileaferente perioadei 01.04. - (...) și în consecință admite și pretențiile aferente acestei perioade. Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. local al mun. C.- N. și P. mun. C.-N. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2012. PREȘED.TE, J.CĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. E. B.
| ← Decizia nr. 2650/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3089/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
