Decizia nr. 19/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/RR/2012
Ședința 05 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul S. R. DE R. - S. R. C. împotriva deciziei civile nr. 5. din 06 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. M. I. și S. R. DE R., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta revizuentului S. R. de R. - S. R. de R. C., avocat M. I. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatului M. M. I. și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 05 martie 2012, s-a admis cererea de abținere a doamnei judecător L. D., motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență, doamna judecător G. L. T., în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin H.
C. nr. 3..
De asemenea, se constată că la data de 28 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, intimatul M. M. I. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei revizuentului.
Reprezentanta revizuentului depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuentului solicită în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 2 C.pr.civ. admiterea cererii de revizuire și, în consecință, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii petitului patru din dispozitivul acesteia, privind obligarea revizuentului la plata de daune cominatorii în cuantum de 20 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei și până la executarea obligației de actualizare a fișei postului intimatului M. M., susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul cererii de revizuire. Nu solicită obligarea intimatului M. M. I. la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată sub nr.6726/111 din data de (...) pe rolul T. B., reclamantul M. M. I. a chemat în judecată pe pârâții: S. R. DE R. - S. R. C. și S. R. DE R., solicitând obligarea acestora să-l reașeze în grila de salarizare pe poziția avută înainte de renegocierea acestei grile și să-i acordare retroactiv diferențele salariale pentru perioada septembrie 2008 - iulie 2010, în sumă totală de 18081 lei, să renegocieze și actualizeze contractului individual de muncă și fișa postului în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă și ale Codului Muncii.
Reclamantul a mai solicitat aplicarea unei sancțiuni civile redactorului șef al S.ui R. C. de 100 lei pe fiecare zi întârziere, în formularea răspunsului la petiția nr.4635/(...) începând cu data de (...) și refuzul de răspunde petiției nr.153/(...) începând cu data de (...), precum și acordarea de către S. R. DE R. a unei despăgubiri de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la renegocierea, actualizarea și semnarea contractului individual de muncă și a fișei postului.
Prin sentința civilă nr. 2013 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantului M. M. I., împotriva pârâtelor
S. R. DE R. - S. R. C.
Potrivit deciziei civile nr. 5./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a admis recursul declarat de reclamantul M. M. I. împotriva sentinței civilenr. 2013 din 18 aprilie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost modificată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului M. M. I. în contradictoriu cu S. R. DE R. - S. R. C. și S. R. DE R. și în consecință:
S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la reașezarea în grila de salarizare începând cu data de (...).
Au fost obligate pârâtele la acordarea în favoarea reclamantului a sumei de
819 lei lunar reprezentând diferența salarială brută pe perioada (...) - (...).
Au fost obligate pârâtele la actualizarea fișei postului reclamantului.
Au fost obligate pârâtele la plata de daune cominatorii în cuantum de 20 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei și până la executarea obligației de actualizare a fișei postului reclamantului.
Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
H. Curții de A. se fundamentează pe următoarele considerente:
„ În mod eronat prima instanță a respins primul capăt de cerere formulat de către reclamant în prezenta acțiune, încălcând astfel prevederile art.158 și
159 alin.1 din C. colectiv de muncă al S. R. de R. pe anii 2009-2012, înregistrat la D. B. sub nr.210/(...), astfel cum acestea au fost negociate de către partenerii sociali.
A., conform art.158 din acest contract colectiv, salariul minim în SRR va fi menținut permanent de către angajator la un nivel mai mare cu cel puțin 40% față de salariul minim pe economia națională și se va stabili prin O. al P.-D. G. în termen de 7 zile de la data publicării în Monitorul Oficial a H.G., care stabilește salariul mediu pe economia națională.
Se constată că, dacă părțile ar fi negociat doar acest articol, care să fie inserat în contractul colectiv de muncă ce constituie legea părților, ar putea fi reținute susținerile Societății R. de R. potrivit cărora în temeiul acestor dispoziții singura obligație ce revine angajatorului este emiterea unui ordin prin care să fie stabilit noul salariu minim în S. și asigurarea cadrului necesar ca niciunul dintre salariile angajaților să nu coboare sub acest salariu minim.
În speță, părțile au stabilit însă, prin următorul articol din C. colectiv de muncă, respectiv art.159 alin.1, că nivelele de salarizare pentru toate funcțiile deexecuție din S. la data semnării acestui CCM sunt cele ce rezultă din Anexa nr.7, raportate la salariul minim precizat la art.158.
Anexa nr.7 la C. colectiv de muncă, intitulată ";Nomenclatorul cu funcții și limite de salarizare"; prevede indici minimi și maximi de salarizare care au fost negociați de către părți pentru fiecare funcție din cadrul societății și care, conform voinței partenerilor sociali exprimate în art.159 alin.1, trebuie raportați la salariul minim precizat la art.158.
Curtea mai reține că, art.159 alin.1 din C. colectiv de muncă, nu obligă părțile raporturilor individuale de muncă la o renegociere a salariilor, între limitele minime și maxime, de fiecare dată când se modifică salariul minim în SRR, ci aceste prevederi reglementează clar că, o majorare a acestui indicator de bază în stabilirea remunerațiilor, are ca efect direct o stabilire a nivelului salariilor angajaților prin raportare la acesta, cu menținerea indicilor ce au fost recunoscuți anterior acestora.
Din interpretarea voinței părților ce rezultă din coroborarea art.158, cu art.159 alin.1 din C. colectiv de muncă, rezultă astfel cu certitudine că ceea ce au intenționat partenerii sociali a fost o actualizare a salariilor tuturor angajaților din cadrul societății în raport cu salariul minim în SRR , pe care s-au obligat să îl mențină la un nivel de cel puțin 40% față de salariul minim pe economia națională.
O interpretare contrară ar lipsi practic de efecte art.159 alin.1 din C. colectiv, acesta nefiind practic aplicabil pentru marea majoritate a funcțiilor de execuție din S..
Conform art.21 lit. a) din Regulamentul intern al S., aprobat prin O. nr.273/2007 al P.-D. general al S., angajatorului îi revine obligația să acorde angajatului toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, C. aplicabile și din alte dispoziții legale.
În cauză, se reține că, ultima majorare salarială a fost, în cazul recurentului, cea prevăzută la poziția nr.44 din carnetul său de muncă seria CM nr.0129617, stabilindu-se în favoarea acestuia un salariu de 2205 lei, în baza O.ui nr.1165/(...), salariu de care acesta beneficiază și în prezent, astfel cum rezultă din adeverința nr.3566/(...).
Curtea mai reține însă că, potrivit O.ui nr.100/(...) al P.-D. general al S., începând cu data de (...), salariul minim pe S. a fost stabilit la suma de 840 lei.
Se reține astfel că angajatorul și-a îndeplinit obligația asumată prin art.158 din C. colectiv de muncă, de a emite un ordin prin care salariul minim în SRR a fost menținut la un nivel mai mare cu cel puțin 40% față de salariul minim pe economia națională, însă acest ordin a rămas fără efect în ceea ce privește nivelul salarizării recurentului, nefiind aplicat și art.159 din același Contract colectiv de muncă.
Chiar prin întâmpinările formulate în cauză, intimata-pârâtă a recunoscut că reclamantul beneficia, la data emiterii acestui O., de indicele maxim de salarizare-365- prevăzut pentru funcția de redactor la punctul 21 lit.a) din Anexa nr.7.
Curtea constată astfel că, în temeiul art.159 din Contract colectiv de muncă, coroborat cu art.158, nivelul de salarizare al reclamantului trebuia stabilit de către angajator, începând cu data de (...), data când O. nr.100/(...) al P.-D. general al S. și-a produs efectele, prin raportarea indicelui ce fusese deja recunoscut acestuia-365- la salariul minim pe S., de 840 lei.
Nu pot fi reținute în acest sens susținerile intimaților în sensul că salariul reclamantului, de 2205 lei, se situa, între limitele minime și maxime în grila de salarizare și după majorarea salariului minim pe S. la suma de 840 lei, pentrucă aceasta ar însemna că, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, angajatorul ar fi diminuat începând cu această dată indicele de salarizare al recurentului.
Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că activitatea profesională a reclamantului sau comportarea sa în societatea intimată ar fi justificat luarea unor asemenea măsuri.
Având în vedere și disp.art.165 din Codul muncii, art.170 din Codul munciirepublicat, conform cărora acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de condiții nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale, Curtea constată ca fiind întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata sumei de 819 lei lunar reprezentând diferența salarială brută pentru perioada (...)
- (...).
Se mai reține că în mod greșit prima instanță a soluționat și cerereareclamantului privind actualizarea fișei postului.
A., conform fișei postului reclamantului depuse la filele nr.6-7 dosar de fond, acesta, în calitate de redactor, are următoarele „sarcini și responsabilități";:
- editare și prezentare emisiuni informative-sapatamanal 1;
- editare și prezentare emisiuni cu invitat-saptamanal 1;
- realizare de interviuri, relatări, reportaje și alte imprimări audio;
- îndeplinirea altor activități redacționale solicitate de șefii ierarhici.
În ceea ce privește primele două atribuții din fișa postului, prin întâmpinareadepusă la dosarul de fond, pârâta-. a arătat că:
„- sarcina privind editarea și prezentarea unei emisiuni informative săptămânale a fost preluată de redactorii secției Actualități;
- sarcina privind editarea și prezentarea unei emisiuni săptămânale cu invitat, a trecut în sarcina unui alt redactor";.
Cât privește categoriile de sarcini enumerate la punctele următoare,respectiv: realizare de interviuri, relatări, reportaje și alte imprimări audio; îndeplinirea altor activități redacționale solicitate de șefii ierarhici, se reține că acestea sunt mult prea generale pentru a considera ca fiind respectate chiar prevederile din regulamentul intern și contractul colectiv de muncă pe care angajatorul s-a obligat a le aduce la îndeplinire.
A., conform art.23 alin.3 din C. colectiv de muncă la nivelul societății,atribuțiile specifice fiecărui post se vor regăsi riguros specificate în fișa postului, anexă la C.
De asemenea, conform art.21 lit.b) și c) din Regulamentul intern aprobat prin O. nr.273/2007, angajatorul are obligația : „să stabilească clar sarcinile fiecărui angajat…."; și „…să aducă la cunoștința angajaților sarcinile ce le revinconcretizate în fișa postului, condițiile cerute pentru îndeplinirea acestora,…";.
De asemenea, conform art.64 din același Regulament „dispozițiile date angajaților trebuie să fie clare, neinterpretabile, oportune, legale și în concordanță cu obligațiile asumate în fișa postului";.
Se reține că interesul deosebit al recurentului de a se adresa a instanței de judecată specializate în conflicte de muncă pentru proteguirea drepturilor sale de salariat privind actualizarea fișei postului, rezultă din importanța acestui act pentru acesta, având în vedere, pe de o parte, faptul că atribuțiile astfel stabilite trebuie avute în vedere în executarea zilnică a contractului de muncă, iar, pe de altă parte, că acestea sunt luate în considerare și în cadrul procedurii de evaluare a activității sale profesionale, cu posibile consecințe asupra salarizării sau a promovării în profesie, existând chiar posibilitatea ca, în raport de modul în care aceste sarcini sunt îndeplinite, angajatorul să aprecieze că angajatul asăvârșit o abatere disciplinară, ajungându-se la sancționarea disciplinară a acestuia.
Pe lângă aceste considerațiuni generale ale importanței unei fișe a postului care să cuprindă sarcini actuale, reale, concrete, pentru orice salariat, pentru orice raport de muncă, în speță, afectarea drepturilor recurentului rezultă din fișa de evaluare a activității acestuia pentru anul 2010, depusă la fila nr.21 dosar recurs, în care chiar evaluatorul menționează următoarele: „Am modificat nota la capitolul „. postului"; findca, in urma interviului, am ajuns la concluzia ca, intr- adevar, colegul M. M. si-a indeplinit bine in perioada supusa evaluarii actualele sarcini de serviciu, chiar daca fisa postului nu mai corespunde. Este necesara actualizarea fisei postului.";
Se mai reține din cuprinsul aceleiași fișe de evaluare, ponderea deosebit de importantă pe care respectarea/îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului o are în cadrul evaluării activității reclamantului. A., pentru criteriul „Calitatea muncii"; este prevăzută o pondere de 20%, pentru „Eficiența muncii";, o pondere de 20%, pentru „Abilități profesionale generale";, o pondere de 20%, în timp ce pentru criteriul „. postului"; este prevăzută o pondere de 40%.
În ceea ce privește abaterile disciplinare ce potențial pot fi puse în sarcina salariaților instituției și antrena răspunderea disciplinară a acestora, art.70 lit.a) din Regulamentul intern al societății prevede că: „Constituie abatere disciplinară refuzul îndeplinirii sarcinilor de serviciu descrise în fișa postului ori a dispozițiilor șefului ierarhic legate de activitatea desfășurată de salariat în conformitate cu fișa postului, sau îndeplinirea defectuoasă a acestora.";
Curtea mai constată că recurentul a formulat, începând cu data de (...), mai multe petiții adresate conducerii S.ui C., înregistrate sub nr.4635/(...), nr.1553/(...) și nr.2370/(...), solicitând actualizarea fișei postului, „având în vedere faptul că, în urma reorganizării interne a instituției și a schimbării grilei de program";, sarcinile sale de serviciu au fost în mare măsură modificate.
Desigur, acestor petiții al recurentului conducerea instituției trebuia să răspundă în termenele prevăzute de lege, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, deși chiar angajatorul și-a asumat în acest sens obligația potrivit art.21 lit.d) și e) din Regulamentul intern al societății.
Trebuie subliniat și faptul că menționarea în concret a atribuțiilor de serviciu ce revin salariaților instituției, actualizarea acestora, este de o deosebită importanță și pentru angajator, având în vedere următoarele prevederi din contractul colectiv de muncă și regulamentul intern:
Potrivit disp.art.63 din Regulamentul intern al societății, dispozițiile referitoare la sarcinile de serviciu ale angajaților, care nu sunt menționate explicit în fișa postului, pot fi refuzate de aceștia fără a atrage sancțiuni de orice fel.
De asemenea, conform art.36 din C. colectiv de muncă, angajatorul poatepretinde salariatului să desfășoare alte activități decât cele prevăzute în fișa postului numai în cazuri de forță majoră.
Având în vedere aceste considerente, importanța actualizării fișei postului în cadrul raporturilor de muncă încheiate între părți, Curtea va obliga pârâtele și la plata de daune cominatorii în cuantum de 20 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei și până la executarea obligației de actualizare a fișei postului reclamantului.
Se reține că în mod corect prima instanță a respins cererea recurentului deobligare a redactorului șef la plata unei amenzi civile, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.5803 C..
Având în vedere faptul că recurentul a obținut o satisfacție echitabilă încauză, prin obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri materiale reprezentând diferențe de drepturi salariale datorate începând cu data de (...),precum și prin obligarea intimatelor la actualizarea fișei postului, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii, precum și faptul că acesta, cu probele administrate, nu a reușit să probeze că ar fi suferit un prejudiciu material sau nepatrimonial prin faptele societății de a nu concretiza atribuțiile sale de serviciu, de altfel nici nu a precizat natura despăgubirilor solicitate, se reține cu, majoritate de opinii, că în mod corect prima instanță a respins ultimul capăt de cerere din cadrul acțiunii reclamantului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul M. M. I., se va modifica în parte sentința primei instanțe, se va admite în parte acțiunea reclamantului M. M. I. în contradictoriu cu S. R. DE R. - S. R. C. și S. R. DE R. și S. R. DE R. în consecință, se va constata că reclamantul este îndreptățit la reașezarea în grila de salarizare începând cu data de (...), cu obligarea pârâtelor la acordarea în favoarea reclamantului a sumei de 819 lei lunar reprezentând diferența salarială brută pe perioada (...)-(...) și la actualizarea fișei postului.
Pârâtele vor fi obligate la plata de daune cominatorii în cuantum de 20 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării prezentei și până la executarea obligației de actualizare a fișei postului reclamantului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii";.
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de (...), revizuienta S. R. de R. -
S. T. de R. C. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă cuconsecința modificării în parte a deciziei , în sensul respingerii ca nefondat a petitului având ca obiect acordarea de către SRR, începând cu data de 1 august
2010, a unei despăgubiri in favoarea reclamantului M., in suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pana la renegocierea, actualizarea si semnarea contractului individual de munca si a fisei postului.
Învederează revizuienta că prin petitul patru al acțiunii recurentul a solicitat acordarea de către SRR, începând cu data de 1 august 2010, a unei despăgubiri in favoarea lui, in suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pana la renegocierea, actualizarea si semnarea contractului individual de munca si a fisei postului.
Recursul a fost admis, iar în soluționarea petitului citat, a dispus obligarea revizuientei la plata de daune cominatorii in cuantum de 20 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei si pana la executarea obligației de actualizare a fisei postului.
Apreciază revizuienta că modul în care a fost tranșat acest capăt de cerere este complet străin de solicitarea recurentului si ca instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
A., precizează că s-au cerut despăgubiri, deci, daune interese, si s-au acordat daune cominatorii, adică, total altceva decât s-a solicitat.
Sunt doua instituții juridice distincte, cu regim juridic diferit. In esența, este suficient de luat in considerare faptul ca in timp ce daunele cominatorii au o funcție de constrângere a debitorului la executarea in natura a obligației dispuse de instanța, si ca ele nu presupun existenta unui prejudiciu, daunele interese au funcție reparatorie, reprezentând un mijloc de reparare a prejudiciului suferit de creditor. In speța, recurentul solicita despăgubiri, care nu pot fi detașate de ideea de prejudiciu, (ele nefiind altceva decât suma menita sa-l repare), si deci, de angajarea răspunderii civile contractuale. Nu există nici un suport legal, doctrinar sau jurisprudențial care sa permită atribuirea noțiunii de "despăgubiri", utilizata de către recurent, semnificația de daune cominatorii.
Pe de alta parte, este lipsit de echivoc faptul ca reclamantul - recurent nu a avut in vedere daunele cominatorii, ci daunele interese, aspect care reiese chiar din susținerile acestuia prin care a arătat că însăși cererea de chemare in judecata face proba prejudicierii sale. Mai mult, daunele interese puteau fi solicitate doar de la data pronunțării sentinței și nicidecum de la data de 1 august 2010, ceea ce denotă intenția clară a acestuia de a i se acorda daune interese.
Prin urmare, interpretarea data de către instanța noțiunii de "despăgubiri" este, si din acest punct de vedere, total neîntemeiata.
În concret, instanța de recurs a dat altceva decât a cerut reclamantul recurent, în condițiile în care s-au solicitat despăgubiri "pana la renegocierea, actualizarea si semnarea contractului individual de munca si a fisei postului" si s-au acordat daune cominatorii "pana la executarea obligației de actualizare a fisei postului. "
In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.322, pct.2, art.323, al. l
Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată(f. 12), intimatul M. M. I. a lăsat la apreciereainstanței soluționarea cererii de revizuire.
Acesta a precizat că ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, a făcut demersuri în vederea actualizării fișei postului, astfel că au avut loc negocieri care, în cele din urmă, s-au finalizat, fiind întocmită fișa postului actualizată.
De asemenea, invocă în mod constant reaua credință a revizuientei în executarea deciziei civile, subliniind că aceasta a înțeles să execute doar partea din hotărâre pentru care existau și mijloace de constrângere.
Referitor la daunele solicitate, precizează că inclusiv daunele cominatorii aveau același scop, respectiv presarea angajatorului de a pune în practică o decizie irevocabilă a instanței. Daunele cominatorii nu au fost stabilite în favoarea reclamantului recurent, ci în favoarea statului.
Consideră că acordarea de daune cominatorii a fost instituită de către instanță în raport de conduita revizuientei, respectiv de reaua credință a acesteia.
Concluzionează că daunele cominatorii stabilite in favoarea statului ar putea fi înlocuite cu daune cominatorii în favoarea intimatului.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea cererii de revizuire, Curtea reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuirea a fost instituită de către legiuitor ca o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot reforma hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății, exercitarea acestei căi de atac fiind justificată exclusiv în limitele motivelor prevăzute de art. 322 pct. 1-10
Cod de procedură civilă.
Demersul juridic al revizuientei se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 2
Cod de procedură civilă, conform cărora instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.";
Pornind de la dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ., Curtea notează că legiuitorul, prin instituirea motivului menționat, a urmărit protejarea principiului disponibilității, principiu fundamental a cărui încălcare atrage sancțiunea desființării hotărârii. Reține, de asemenea, că revizuienta a avut în vedere prima teză a normei legale menționate.
Curtea apreciază ca fiind eronată susținerea potrivit căreia instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât acestaspect presupunea ca instanța să se pronunțe cu privire la petite cu care aceasta nu a fost învestită, ceea ce nu este însă cazul în speță. Potrivit dispozitivului deciziei, instanța de recurs a soluționat cererea dedusă judecății așa cum aceasta a fost susținută de către reclamantul recurent, fără a se pronunța cu privire la alte cereri.
Conform alegațiilor revizuientei, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în condițiile în care s-au solicitat de către intimatul reclamant despăgubiri, deci, daune interese, si, cu toate acestea, s-au acordat daune cominatorii.
Aceste alegații nu pot fi însă primite ca urmare a faptului că sunt nefondate.
A., se remarcă faptul că prin acțiunea introductivă de instanță (f. 1 dosar (...)), reclamantul M. M. I. a solicitat la punctul 4 „ începând cu data de (...) acordarea de către S. R. de R. a unei despăgubiri către acesta, în suma de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, până la renegocierea, actualizarea și semnarea contractului individual de muncă și a fișei postului…";
Din expunerea de motive pe care se fundamentează cererea dedusă de judecății rezultă, fără nici o urmă de îndoială, că reclamantul urmărea obligarea societății pârâte la actualizarea fișei postului, respectiv faptul că aceasta din urmă refuza în mod constant și nejustificat îndeplinirea acestei obligații. În acest context, reclamantul a apreciat că se impune instituirea unui mijloc de constrângere a societății angajatoare în vederea îndeplinirii obligației de face menționate.
Este adevărat că reclamantul a utilizat termenul de „. însă acest aspect nu este de natură să confere circumscrierea acestei cereri noțiunii de daune interese.
Mai mult, natura solicitării trebuie stabilită circumstanțiat, în raport de intenția părții, așa cum aceasta rezultă din motivarea acțiunii. Or, prin natura termenilor folosiți în acțiune și în raport de datele acestei cereri (persoană fără cunoștințe juridice ) este evidentă intenția reclamantului de a obține un mijloc de constrângere al angajatorului în îndeplinirea obligației de a face și, nicidecum, obținerea unei despăgubiri pentru un eventual prejudiciu.
Pentru considerentele expuse, Curtea găsește cererea de revizuire nefondată, astfel că potrivit art. 326 Cod de procedură civilă, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta S. R. DE R. - S. R. DE R. C. împotriva deciziei civile numărul 5. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. G.-L. T.
GREFIER C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4455/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1080/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
