Decizia nr. 2100/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2100/R/2012
Ședința din 07 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 1130 din 06 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC REMAR(...)RUARIE SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent D. V., avocat C. - M. R. - B., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate și reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 mai
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC R. 16 F. SA a depus la dosar întâmpinare la care a anexat copia Deciziei nr. 1 din 23 mai
2011, emisă de C. de A. SC R. 16 F. SA la care este atașată organigrama SC R.
16 F. SA, copiile statelor de funcții la data de (...), câte un exemplar înmânându- se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și a actelor anexă.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantului recurent să studieze întâmpinarea și actele anexă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent D. V., avocat C. - M. R. - B., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate și reclamantul recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent invocă nulitatea hotărârii în raport de încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, având în vedere că la fondul cauzei, după închiderea dezbaterilor, pârâta intimată a depus la dosar copia Deciziei C.ui de administrație nr. 1 din (...), având atașată organigrama societății (A. 12) și copia referatului privind propunerea de desființare de posturi a D. comerciale nr. 109/2534/(...) (A. nr. 13).
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar copia Actului
Adițional nr. 2 la C. C. de M. nr. 103/149/(...).
Curtea pune în vedere reprezentantei reclamantului recurent să precizeze dacă printre posturile reduse a fost doar un post de șofer sau mai multe posturi de șoferi.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că din documentele existente la dosare rezultă că a fost doar un singur post de șofer, însă societatea are mai multe societăți partenere.
Referitor la înscrisurile aferente întâmpinării, reprezentanta reclamantului recurent solicită instanței să se constate că acestea nu se încadrează în noțiunea de înscrisuri noi, astfel că nu este permisă depunerea lor în faza de recurs, cu atât mai mult cu cât pârâta intimată se putea folosi de ele la fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 765 din data de (...) emisă de SC R. 16 F. SA; repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv, reintegrarea în muncă a reclamantului recurent pe funcția deținută anterior emiterii deciziei; obligarea pârâtei intimate la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă în muncă; obligarea societății la plata echivalentului de 50 litri de motorină, corespunzător anilor 2010 și 2011, conform prevederilor C.ui C. de M. la nivel de unitate aplicabil, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S., de asemenea, obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovezile justificative ale acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrata la data de (...), reclamantul D. V. a chemat in judecata pe parata SC REMAR(...)RUARIE SA si a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca nr.
765/(...), repunerea părților in situația anterioara emiterii deciziei de concediere, si anume, reintegrarea pe funcția deținuta anterior emiterii deciziei, obligarea paratei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate, precum si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de munca pana la reintegrarea efectiva, obligarea paratei la plata echivalentului a 50 litri motorina, corespunzător anilor 2010 si 2011 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulata de către reclamantul D. V., domiciliat in C. N., împotriva paratei SC REMAR(...)RUARIE SA C.-N..
S-a reținut că, potrivit contractului individual de munca înregistrat in registrul de evidenta al salariaților sub nr. 238/(...), reclamantul a fost angajat pe perioada nedeterminata începând cu data de (...) in meseria de șofer autoturisme si camionete, cu un salariul de baza lunar brut de 1310 lei la care se adaugă sporul de vechime in procent de 25%.
La data de (...), parata a emis decizia nr. 765 prin care a decis desfacerea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 65 alin. 1
Codul M., începând cu data de (...).
In cuprinsul acestei decizii, se arata ca desfacerea contractului individual de munca s-a datorat dificultăților economice înregistrate la nivelul societății ca urmare a diminuării activității de producție prin scăderea portofoliului de comenzi începând cu trimestrul II al anului 2011, avându-se in vedere rezultatele financiare in perioada (...)-(...), raportul de venituri-cheltuieli siprofitul estimat aferent perioadei estimate, evoluțiile estimate pentru perioada următoare, numărul de salariați indirect productivi existenți, gradul de încărcare ale acestora, ponderea cheltuielilor acestora in total costuri salariale pe societate, suprapunerea din perspectiva atribuțiilor si a sarcinilor efectiv îndeplinite a anumitor posturi din cadrul societăți, concluziile referatului nr.
109/2534 din care rezulta ca postul de șofer urmează sa fie desființat si decizia consiliului de administrație nr. 1/(...).
Decizia respectiva mai cuprinde temeiurile de drept in baza cărora s-a dispus concedierea, faptul ca reclamantul a renunțat in scris la termenul de preaviz in data de (...), ca acesta beneficiază de plăți compensatorii, ca societatea nu dispune de locuri vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantului si termenul in care poate fi contestata.
Potrivit prevederilor art. 76 din Codul M. republicat, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conțină in mod obligatoriu motivele care determina concedierea si durata preavizului.
Analizând conținutul deciziei, instanța a constatat ca aceasta întrunește cele doua condiții prevăzute de lege si prin urmare aceasta este legala.
Desființarea postului reclamantului a avut loc efectiv si a fost determinata de cauze obiective, consecință a unei noi organizări a societății ce a impus restructurarea personalului, respectiv desființarea unor locuri de munca sau externalizări a unor activități/servicii.
Conform statului de funcții si a organigramei, înainte si după aprobarea noii organigrame, locul de munca ocupat de reclamant a fost suprimat din structura, desființarea postului având o cauza reala si un caracter obiectiv impuse de scăderi considerabile a contractelor.
Motivele si cauzele care au determinat parata sa ia măsura concedierii le reprezintă problemele cauzate de conjunctura economica a anului 2011, respectiv: neaprobarea bugetului național si nerepartizarea acestuia pe ministere, înregistrarea cererilor din partea salariaților pentru concedii fara salarii pentru perioada martie-aprilie 2011 si dispunerea măsurii trimiterii personalului in șomaj tehnic in luna martie 2011.
Clienții principali ai paratei sunt societățile naționale de transport feroviar de calatori si marfa, clienți pentru care desfășoară activități de reparare si modernizare a materialului rulant. Acești clienți au fost nevoiți sa-si adapteze BVC-urile la situația de criza si sa apeleze la reorganizare si restructurare. Respectivele BVC-uri nu au fost definitivate, fapt ce a făcut sa nu se aloce fonduri pentru repararea materialului rulant din dotare si nici pentru investiții in modernizarea de material rulant, motor si remorcat. Din evoluția cantitativa si valorica pe ultimii 3 ani si previzionat pe semestrul I al anului 2011, rezulta ca evoluția cifrei de afaceri a paratei si implicit producția de marfa este in scădere datorita faptului ca in structura de producție au scăzut locomotivele modernizate care au valori mari ( filele 27-28). Comparând situația realizării producției pe luna iunie 2010 si cumulat pe sase luni 2010 si situația realizării producției pe luna iunie 2011 si cumulat pe sase luni 2011 se poate observa o diferența majora intre 2010 si 2011 in ceea ce privește producția la nivel de societate, respectiv 36029986 lei pentru 2010 si 13152829 lei pe anul 2011 (filele 30 - 31).
Ca urmare a situației cu care parata se confrunta, consiliul de administrație al acesteia a decis la data de (...) restructurarea activității din societate pentru o mai buna eficienta si diminuare a costurilor si a informat reprezentanții sindicatului.
In urma reducerii activității si ținând seama de reducerea producției fata de anul 2010, de scăderea considerabila a activității de transport si depozite, acomenzilor, a activităților specifice desfășurate in cadrul serviciului de aprovizionare, transport depozite, precum si a faptului ca pe viitor nu se poate prevedea o creștere a activității societății, parata a desființat un număr de 2 posturi de lucrător gestionar si un post de șofer din cadrul acestui serviciu.
De asemenea, la nivelul paratei a avut loc o reorganizare a societății prin desființarea unor posturi si externalizarea unor activități/servicii.
Reducerea activității si a producției față de anul 2010, a comenzilor si activităților specifice desfășurate in cadrul serviciului de aprovizionare, transport depozite, constituie motive obiective de desfacere a contractului individual de munca al reclamantului si se încadrează in conținutul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul M. republicat.
Sub acest aspect, decizia contestata este temeinica deoarece cauza concedierii este reala si serioasa si se întemeiază pe motive obiective.
Reclamantul afirma ca măsura concedierii a fost dispusa cu încălcarea prevederilor art. 24 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil, articol care prevede ca la reducerea efectiva de personal se vor avea in vedere competenta si alte criterii stabilite de patronat si sindicat, calificarea sau perfecționarea pregătirii profesionale a angajatului, materializate prin încheierea unui act adițional la contractul individual de munca si obligația ca lista personalului nominalizat sa fie vizata de reprezentantul sindicatului de la atelier/compartiment.
In speța, este vorba despre o concediere individuala si nu de una colectiva la care se refera articolul anterior, astfel ca prevederile acestuia nu sunt aplicabile reclamantului.
In concluzie, decizia de desfacere a contractului individual de munca nr.
765/(...) este legala si temeinica, iar petitul 1 al cererii de chemare in judecata este nefondat, fiind respins.
Deoarece acest petit a fost respins, iar decizia contestata a fost menținuta ca legala si temeinica, petitele 2 si 3 privitoare la reintegrare si la plata drepturilor salariale sunt lipsite de temei, fiind respinse. Reintegrarea si acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamant pot fi acordate doar in cazul in care concedierea este nelegala si netemeinica.
Potrivit prevederilor art. 54 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, angajații beneficiază de decontarea a 50 litri de combustibil, o data pe an, in perioada concediului de odihna, daca nu solicita permise CF.
La nivelul paratei, exista o procedura de decontare a contravalorii combustibilului care consta in existenta cererii de concediu, existenta cererii prin care se solicita decontarea si depunerea bonurilor fiscale cu cantitatea de combustibil si cu data aferenta concediului legal de odihna, procedura pe care reclamantul nu a respectat-o, astfel ca nu este îndreptățit sa primească contravaloarea a 50 litri combustibil solicitată.
Nefiind îndeplinite prevederile art. 274 C.pr.civ., a fost respinsa si cererea de acordare a cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. V., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Învederează recurentul că nelegalitatea concedierii nu rezultă doar din nerespectarea aspectelor formale, ci și din nerespectarea condițiilor de fond.
În acest sens, subliniază că măsura concedierii unui salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, aspecte ce trebuie analizate atât în raport de dispozițiile C. M., cât și din perspectiva prevederilor C.ui colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Simpla menționare a dificultăților economice ale societății, precum și afirmația conform căreia locul de muncă al recurentului este desființat, nu înseamnă că măsura concedierii este efectivă și reală. Factorul care determină legalitatea deciziei constă în existența efectivă a acestor cauze, nu doar expunerea lor scriptic în forma cerută de lege.
La dosar nu există niciun înscris denumit "stat de funcții" sau care să aibă măcar o astfel de aparență, precum nu există nici o organigramă care să arate situația dinainte și după aprobarea ei.
Din documentul depus în probațiune la A. 8a, denumit organigrama, nu reiese nici situația de dinainte de desființarea postului recurentului, nici de după desființarea acestuia. Mai mult, nu se poate înțelege în cadrul serviciului de aprovizionare/transport/depozite în care a figurat recurentul, ce posturi sunt ocupate de către cei 4 muncitori TESA si de către cei 11 muncitori. Din actul depus în probațiune nu rezultă nici data la care respectiva organigramă era aprobată, motiv pentru care consideră că nu s-a făcut dovada desființării efective a postului ocupat de către acesta, societatea intimată fiind cea care este obligată, conform art. 272 Codul M., să depună dovezile în apărarea sa.
De asemenea, situația economică a societății și actele depuse în probațiune în acest sens evidențiază doar comenzile existente și cheltuielile societății in funcție de acele comenzi, fără să evidențieze însă capacitatea societății de a-și achita datoriile și din alte resurse, fără ca societatea să depună în probațiune acte care să evidențieze fără urmă de îndoială cele susținute, cum ar fi un extras de cont al societății de la momentul disponibilizării, sau bilanțul societății pe primul trimestru al anului 2011. Situația financiară întocmita de către societate nu cuprinde și alte fonduri pe care societatea le poate avea independent de comenzile existente lunar. motiv pentru care consideră că nu este dovedit motivul real și serios al disponibilizării raportat la dificultățile economice pretinse.
Mai mult decât atât, așa cum a reținut și prima instanța, societatea nu era în pierdere, nefiind justificată o posibilă incapacitate de plată, care să justifice concedieri masive, recurentul fiind doar unul din cei 29 de angajați disponibilizați în cursul lunii iunie 2011.
De altfel, datele din tabelele privind situația economică a societății nu sunt concordante, deși privesc exact aceeași situație. Astfel, A. 6 și A. 7, cuprind date diferite, deși ambele se referă și la activitatea de exploatare. M. o situație similară și în cazul anexei 1 b.
Societatea intimată a dispus concedierea recurentului cu încălcarea prevederilor art. 24 din C. C. de M. la nivel de unitate, omițând să consulte sindicatul anterior disponibilizării acestuia.
Indiferente de natura concedierii, această obligație subzista în sarcina societății câtă vreme disponibilizarea viza mai mult de două persoane. Or, recurentul a fost concediat în luna iunie 2011 alături de încă 28 de angajați.
Sunt neîntemeiate susținerile societății intimate privind îndeplinirea obligației de informare a sindicatului cu privire la metodele și mijloacele de reducere a numărului de angajați care vor fi concediați.
A. 3 constând într-o adresă către Sindicatul SC R. 16 F. SA cu numărul
106/(...) nu reprezintă consultarea sindicatului în legătură cu disponibilizările înînțelesul art. 25 CCM încheiat la nivel de unitate. Mai mult, nici această anexă șiniciunul din documentele depuse în probațiune nu dovedesc existenta vizei reprezentantului sindicatului pe lista nominalizată pentru concediere, conform art. 24 alin. 4 CCM încheiat la nivel de unitate.
Mențiunile cuprinse în A. 3 și A. 3b nu evidențiază sub nici o formă căsindicatului i s-a prezentat o listă nominală cu personalul propus pentrudisponibilizare. Mai mult coroborând A. 3 cu Decizia directorului general nr.
100/144/(...) (A. 5), precum și cu susținerile intimatei din întâmpinare de la punctul 2 lit. c, rezultă că lista depusă cu personalul necesar se refera la angajații care sunt absolut necesari societății în cazul șomajului tehnic, angajații care trebuie să asigure funcționarea societății chiar pe cote de avarie, și nu se referă la o listă a personalului propus pentru disponibilizare, așa cum rezultă și din adresa Directorului General către C. de A. al societății nr. 1794/(...) (A. 3b) care prevede în mod clar "necesarul de personal, conform nomenclatoarelor delucrări pe tipuri de reparații pentru vehicule".
Mai mult decât atât din A. 9 (referatul privind necesitatea reducerii cheltuielilor la nivelul capacității de producție a societății întocmit de către directorul general al societății) reiese faptul că abia la data de (...), data la care acest referat a fost întocmit, s-a luat decizia de a disponibiliza un număr de 29 de persoane, fără ca anterior sau posterior acestei date să fie depus în probațiune vreun document care să ateste informarea sindicatului referitor la lista de persoane nominalizate pentru disponibilizare. Mai mult, lista depusă in A. 12, pe lângă faptul că în cadrul acesteia nu figurează numele recurentului, aceasta nu poartă nici viza sindicatului.
Decizia consiliului de administrație din data de (...) face o referire generică la "desființarea unor posturi care nu mai au încărcare și nu sunt necesare însocietate", fără a indica nominal posturile care urmează să fie desființate și fără a prezenta sindicatului lista nominală a celor asupra cărora se dorea aplicarea disponibilizării.
În raport de cele expuse, consideră că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, documentele depuse de către intimată in probațiune precum și CCM încheiat la nivel de unitate și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, și anume a art. 65 alin. 2 si art. 229 alin.
4, Codul M..
Referitor la măsura reintegrării, precizează recurentul că este îndreptățit inclusiv la acordarea tichetelor de masă și la echivalentul a 50 litri de motorina, aferent anilor 2010 și 2011.
În contractul colectiv de muncă nu se prevede modalitatea în care se poate solicita societății plata echivalentului celor 50 de litri de motorină, precum și nici obligativitatea de a solicita mai întâi societății realizarea acestui drept. Prin urmare, consideră recurentul că aceste pretenții pot fi solicitate și instanței de judecată, nefiind condiționat sau obligat în vreun fel de a solicita aceasta mai întâi societăți intimate, având în vedere și prevederile art. 266 din Codul M..
Mai subliniază recurentul că în cazul în care instanța ar fi considerat că ar fi trebuit să se adreseze mai întâi societății, acțiunea ar fi trebuit calificată ca prematur introdusă și nu ar fi trebuit respinsă pentru motivul că recurentul nu este îndreptățit sa primească contravaloarea celor 50 de litri de motorină.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC R. 16 februarie SA a solicitatrespingerea recursului.
În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat.
În speță, măsura concedierii reclamantului recurent a intervenit prin decizia nr. 765/(...)(f. 9 dosar fond).
Similar cu prima instanță, Curtea constată că această decizie corespunde cerințelor formale impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 76 din Codul M., în condițiile în care aceasta cuprinde o descriere in extenso a motivelor care au determinat concedierea, precum și durata preavizului.
Este adevărat că decizia include și mențiunea lipsei locurilor de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a recurentului reclamant, însă chiar în lipsa unei astfel de precizări decizia contestată nu este afectată de nulitate absolută, în contextul în care, prin decizia nr. 6 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s- a statuat că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul M. (în actuala reglementare art. 76 al. 1 lit. d din Codul M.) nu se aplică în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul, Curtea notează că emiterea deciziei de concediere a fost determinată de „. locului de muncă"; în condițiile art. 65 al.
1din Codul M..
Referitor la acest aspect, așa cum de altfel a subliniat și recurentul, Curtea reține că prerogativa recunoscută prin art. 65 din Codul M. de legiuitor angajatorului de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterul efectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
Recurentul contestă caracterul efectiv al desființării postului pe care îl ocupa în cadrul societății, subliniind că societatea intimată, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit situația existentă anterior, respectiv ulterior concedierii, nefiind depusă nici o organigramă datată sau stat de funcții în acest sens.
Contrar acestor alegații, Curtea constată că prin decizia din (...) a directorului general al societății, s-a aprobat noua organigramă valabilă de la data de (...), iar în cadrul serviciului aprovizionare/transport/depozite au fost păstrate doar 4 posturi pentru personalul Tesa, respectiv 11 posturi de muncitori(f. 40 dosar fond). Prin urmare, în noua organigramă nu se identifică în cadrul serviciului menționat nici un post de șofer, calitate pe care reclamantul recurent, conform contractului individual de muncă nr. 283/(...) (f. 43 dosar fond) a avut-o în cadrul societății până la data concedierii.
Mai mult, din statul de funcții din (...)(f. 42), rezultă că în cadrul societății intimate posturile de șoferi erau individualizate în mod separat, față de alte posturi.
Or, faptul că în noua organigramă la serviciul în cadrul căruia a funcționat reclamantul recurent nu se mai regăsește nici un post de șofer, confirmă caracterul efectiv al desființării postului, astfel că susținerile în sens contrar ale recurentului reclamant nu pot fi primite.
Referitor la caracterul real și serios al concedierii, Curtea notează că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
Premisa reală și serioasă a concedierii subzistă în cauza dedusă judecății, probațiunea administrată convergând în acest sens.
Astfel, dificultățile economice ale societății recurente au fost dovedite prin scriptele depuse de către aceasta, scripte care confirmă faptul că societatea se confrunta cu veritabile probleme generate de contextul economic al anului 2011, aspecte care au fost tranșate în mod corect de către prima instanță.
Opinează recurentul reclamant că relevante sub aspectul situației economice reale a societății ar fi fost anumite înscrisuri (extras de cont, bilanț contabil pe primul trimestru al anului 2011) din care să rezulte eventuale fonduri suplimentare care ar fi permis acesteia să își plătească datoriile, fonduri independente de comenzile existente lunar.
Acest raționament este restrictiv și nu poate fi primit, prin prisma faptului că situația economică reală a societății se evaluează prin raportare la o multitudine de factori, la un întreg ansamblu de circumstanțe, iar nu prin raportare exclusivă la un anumit element individualizat, cum ar fi bilanțul contabil, sau existența unor fonduri suplimentare.
Nici faptul că societatea intimată nu era ";în pierdere";, respectiv în incapacitate de plată, nu este un argument care poate fi primit. Dacă s-ar accepta raționamentul recurentului reclamant, s-ar ajunge la situația în care s- ar putea valida ca fiind legale doar concedierile dispuse de către societăți care au intrat în incapacitate de plată.
Or, măsura concedierii salariaților determinată de reorganizare activității se concretizează tocmai în vederea evitării de către societățile comerciale a situațiilor extreme de intrare în incapacitate de plată.
Neconcordanțele semnalate de către recurent în raport de tabelele anexă
6,7, 1b nu sunt definitorii cu privire la situația economică a societății intimate, câtă vreme celelalte probe administrate confirmă că aceasta era una dificilă.
Astfel se explică inclusiv măsura șomajului tehnic dispusă în cadrul societății în luna martie a anului 2011(f. 32,36), externalizarea unor servicii, concedierea mai multor salariați, măsuri luate în vederea eficientizării activității și a scăderii costurilor în privința cheltuielilor de personal.
Contrar reținerilor primei instanțe, Curtea apreciază că dispozițiile art. 24 din contractul C. de M. (f. 50) sunt aplicabile atât concedierilor colective, cât și celor individuale, concluzie justificată atât de succesiunea în redactarea articolelor din cuprinsul CCM-ului, cât și din modul de redactarea a cestor prevederi.
Astfel, în urma negocierilor colective, părțile semnatare au stabilit prin prevederile art. 24 că"; La aplicarea efectivă a reducerii de personal se va avea în vedere competența profesională.
În funcție de situații, patronatul și sindicatul vor stabili și alte criterii…Lista personalului nominalizat pentru concediere va avea și viza reprezentantului sindicatului de la atelier/compartiment.";
Prin urmare, dacă părțile nu au înțeles să facă distincții în funcție de tipurile de concedieri și având în vedere că interpretarea clauzelor din CCM se face potrivit intenției părților semnatare, nici instanța nu era îndrituită să facă asemenea diferențieri.
Dincolo de aceste aspecte, Curtea constată că prevederile evocate nu au fost încălcate de către societatea intimată.
În concret, nerespectarea criteriilor de selecție, ar fi intrat în discuție doar în situația în care în cadrul serviciului în care activa reclamantul recurent se regăseau două posturi similare, respectiv de șoferi, ceea ce nu este însă cazul în speță, câtă vreme postul de șofer al reclamantului recurent era singurul din cadrul serviciului în care acesta activa.
Sunt lipsite de eficiență juridică aspectele privitoare la existența în cadrul societății a mai multor posturi de șoferi, în condițiile în care reorganizarea s-afăcut la nivelul fiecărui serviciu al societății.
Cum la fondul cauzei recurentul s-a limitat să invoce încălcarea prevederilor art. 24 din CCM exclusiv din perspectiva nerespectării criteriilor de selecție, susținerile acestuia referitoare la obligația de informare a sindicatului, respectiv lipsa vizei reprezentantului sindicatului fiind invocate pentru prima dată în recurs, vor fi înlăturate, contravenind astfel dispozițiilor art. 316 coroborate cu art. 294 Cod de procedură civilă.
În privința decontării celor 50 litri de combustibil, beneficiu recunoscut salariaților societății intimate prin prevederile art. 50 al. 2 din capitolul 4 lit. E din CCM, așa cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din (...)(f. 53)
- „salariații unității …vor beneficia de decontarea a 50 litri combustibil o dată pe an în perioada concediului de odihnă pentru salariații care nu solicită permise CFR"; -, Curtea reține că această pretenție este nefondată.
Este adevărat că dispozițiile din CCM nu instituie obligația de a urma o anumită procedură pentru acordarea beneficiului menționat, însă este evident că o astfel de solicitare nu poate fi validată decât în situația în care salariatul face dovada că pentru perioada pentru care solicită cantitatea de 50 litri de combustibil s-a aflat în concediu de odihnă, respectiv că nu a solicitat permise CFR. Or, reclamantul recurent nu a produs nici o probă în acest sens, deși în raport de aceste pretenții sarcina probei îi incumba.
Pentru considerentele expuse, Curtea găsește recursul reclamantului nefondat, astfel că în baza art. 312 al. 1 cod de procedură civilă, îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 1130 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. S. D. L. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 2845/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3243/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
