Decizia nr. 2103/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2103/R/2012
Ședința 07 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva sentinței civile nr. 1132 din 06 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC C. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate SC C. SA, consilier juridic P. I., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată SC C. SA a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că este de acord ca instanța să stabilească dacă activitatea desfășurată de reclamanta recurentă se încadrează în grupa a II-a de muncă și, în caz afirmativ, să admită recursul, să modifice hotărârea atacată și să dispună eliberarea unei adeverințe de către societatea pe care o reprezintă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...)reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâta S. C. S. C.-N. și a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioadele (...) - (...) se încadrează în grupa a II-a de muncă.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul Clujîn dosar nr. (...), s-a respins acțiunea reclamantei.
Hotărârea pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioadele (...) - (...), în meseriile de muncitor necalificat si mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din O. nr.50/1990 în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta a avut meseria de muncitor necalificat si mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui S. sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și-au desfășurat activitatea.
În speță, reclamanta a fost încadrata în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor O.ui nr. 590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în O. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. E., solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Menționează recurenta că societatea pârâtă, prin întâmpinare, a arătat că este de acord ca instanța să constate că activitatea desfășurată de către reclamanta în perioada indicată în cererea de chemare în judecată se încadrează în grupa a II-a de muncă, motivând însă că nu poate elibera adeverința solicitată datorită prevederilor O.ui nr. 590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modelul de întocmire și eliberare aadeverințelor și că adeverința eliberată fără conținutul prevăzut de acest ordin nu poate fi valorificată de către reclamanta.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr.50/1990 în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
Recurenta precizează că a avut meseria de muncitor necalificat si mezelar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Conform copiei carnetului de muncă (f.5-14) aceasta a lucrat în cadrul societății pârâte, în funcția de mezelar cu contract individual de muncă în perioada (...) - (...), activitate care nu i-a fost recunoscută ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, deși altor colegi le-a fost recunoscut acest beneficiu, potrivit deciziei nr.3981/(...) emisă de swocietatea pârâtă.
Potrivit Decretului Lege nr.68/1990 și HG nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. M.MP.S. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizaților sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de unitate.
Până în anul 1992 nu s-a plătit de către angajatori contribuție suplimentară pentru locurile de muncă cu condiții deosebite singurul beneficiu al salariatului care a lucrat în asemenea condiții fiind reducerea vârstei standard de pensionare.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că în perioada
(...) - (...), reclamanta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, deși condițiile concrete in care si-a desfășurat activitatea îi dădeau acest drept, chiar angajatorul recunoscând această stare de fapt prin întâmpinarea formulată (f.17).
Activitatea desfășurată de către reclamantă în meseria de mezelar în cadrul fostelor întreprinderi se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă în conformitate cu pozițiile nr.107, 110, 123 și 125 din anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr.50/1990 așa cum a fost completat ulterior.
Dat fiind că anterior anului 1990, demersurile privind încadrarea personalului în grupe de muncă erau supuse unor proceduri uneori subiective, salariații fiind astfel considerabil prejudiciați, cu toate că faptic aceștia desfășurau efectiv activitate în condiții nocive de temperatură și noxe, consideră recurenta că soluția care se impunea era aceea de admitere a acțiunii.
Pârâta S. C. S. a depus întâmpinare la data de (...) (f. 6-7), arătând căeste de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, însă numai în măsura în care se stabilește că activitatea desfășurata de recurenta se încadrează in grupa a II-a de munca.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din copia carnetului de muncă al reclamantei (filele 4-8 dosar fond)rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioada (...)-(...), în calitate de muncitor necalificat((...) - (...)), respectiv de mezelar( (...)-(...)).
Conform pct. 6 din O. 50/1990 (pentru precizarea locurilor de munca,activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care seîncadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizareapersoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși instanța de recurs nu exclude controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din O. 50/1990, din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioada (...)-(...), recurenta a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Curtea mai notează că prin D. nr. 3981/(...) emisă de SC C. SA, la care face trimitere recurenta, s-au nominalizat persoane care se încadrează în grupa a II-a de muncă din cadrul societății.
În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), Curtea apreciază că în mod corect a apreciat tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamanta a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
În concret, nu s-a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că reclamanta a desfășurat activitate la spălătorie, munca prestată deaceasta și timpul efectiv lucrat la locul de muncă respectiv, după cum nu s- au indicat nici persoanele care au lucrat la spălătorie și care au fost nominalizate ca încadrându-se în grupa a II a de muncă și funcția acestora, pentru a se putea verifica dacă reclamanta a prestat munca în aceleași condiții cu persoanele respective.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 51 C.pr.civ., reclamanta nu ar putea să invoce în recurs omisiunea instanței de fond de a ordona din oficiu probe pe care nu le-a propus și administrat la fondul cauzei.
Poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamanta a fost nominalizată printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de aceasta se încadrează în grupa a II-a de muncă, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că tribunalul nu se putea pronunța decât în raport de probele administrate în prezenta cauză (fiind fără relevanță, din această perspectivă, că în alte cauze s-au admis astfel de acțiuni), în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva sentinței civile nr. 1132 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. S. D. L. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 4033/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1059/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
