Decizia nr. 4429/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4429/R/2012
Ședința publică din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC R. U. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 7291 din 25 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, reprezentantul pârâtei recurente, av. L. M. R., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța pune în vedere reprezentantului pârâtei recurente să depună la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul pârâtei recurente se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună împuternicirea avocațială și dovada achitării cheltuielilor de judecată.
Raportat la cele învederate de reclamantul intimat în întâmpinarea formulată, depune în probațiune copii după registrul de casă din care rezultă faptul că plățile s-au făcut din casierie și nu prin virament bancar. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul respingerii și a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie
2011 și pentru un număr de 15 zile lucrate în luna decembrie 2011, pentru motivele expuse în memoriul de recurs. Cu cheltuieli de judecată.
După terminarea dezbaterilor în cauză, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța prin care face dovada achitării onorariului avocațial.
C U R T E A
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin cererea înregistrată sub nr.11057/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul
S. A. a chemat în judecată pe pârâta S. „. U. S. și a solicitat instanței să constate, în principal, nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.57/(...) și, în subsidiar, anularea acesteia ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei să îi plătească diferențele salariale aferente lunii noiembrie, salariul datorat pentru un număr de 15 zile muncite în luna decembrie 2011 și indemnizația aferentă pentru 9 zile de concediu de odihnă neefectuate în anul 2011.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei să încheie contractul individual de muncă pentru perioada 08.05.-(...) și să stabilească elementele esențiale ale contractului conform celor cuprinse în actul adițional la contract nr.123/(...), precum și să ia act de demisie și să emită o decizie de încetare a contractului de muncă, urmare a demisiei.
S-a mai solicitat și obligarea pârâtei să îi comunice reclamantului decizia nr.764/(...) și să opereze în carnetul de muncă perioada 08.05 - (...).
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că decizia contestată este emisă contrar prevederilor legale, că și-a înaintat demisia, acceptată de către pârâtă, și ulterior contractul individual de muncă a încetat ca urmare a expirării termenului de preaviz.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7291/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta S. „. U. S., s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.57/(...) emisă de către pârâtă și a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor legale egale cu drepturile salarialeindexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul în noiembrie și pentru un număr de 15 zile muncite în decembrie 2011, precum și la plata indemnizației pentru 9 zile de concediu neefectuat în anul 2011, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin decizia nr.57/(...) pârâta a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art.252 alin.2 C. muncii, republicat, decizia de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute descrierea faptei care constituie abaterea disciplinară, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă.
Prima instanță a reținut că decizia contestată nu cuprinde niciunul dintre aceste elemente, situație in care instanța a anulat-o, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul pentru luna noiembrie și 15 zile lucrate în luna decembrie 2011, în temeiul art.80 alin.1 Codul muncii republicat.
Deoarece reclamantul nu a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, prima instanță a constatat că raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta au încetat de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
În consecință, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească o compensație pentru cele 9 zile de concediu de care ar fi trebuit să beneficieze în anul 2011.
Instanța de fond a reținut că celelalte capete de cerere sunt nefondate, întrucât contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta se încheie prin acordul de voință al părților materializat in forma scrisă, angajatorul este obligat să ia act de demisia reclamantului și, numai în caz de refuz, acesta este îndreptățit să se adreseze instanței de judecată, ceea ce în speță nu a fost dovedit.
S-a mai reținut că prevederile privitoare carnetul de muncă sunt abrogate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. U." S., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurenta arată că înțelege să critice sentința primei instanțe doar sub aspectul admiterii capătului de cerere privind obligarea sa la plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2011, precum și a celor 15 zile aferente lunii decembrie 2011.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Legea nr.53/2003, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative, ori recurenta arată că a anexat la întâmpinarea depusa in fata primei instanțe statul de plata aferent lunii noiembrie 2011, semnat de către intimatul S. A., din care rezultă că acesta si-a încasat drepturile salariale aferente acestei luni.
Pe de alta parte, se arată că nicio alta proba, propusa si administrata in fata primei instanțe, nu contrazice ceea ce statul de plata dovedește, anume ca drepturile salariale cuvenite intimatului pentru luna noiembrie 2011 au fost achitate.
Pe de alta parte, se arată că prevederile lit.J pct.1 si pct.4 din contractul individual de munca nr.123/(...) stabilesc ca salariul de baza brut al intimatului
S. A. este în valoare de 720 lei, acesta plătindu-se în data de 27 a lunii curente și în data de 14 a lunii următoare.
Recurenta arată că cererea de chemare in judecata a reclamantului-intimat
S. A. a fost înregistrata la data de (...), deci la o data la care drepturile sale salariale cuvenite pentru cele 15 zile lucrate din luna decembrie 2011 nu erau încă scadente, astfel încât, pentru acest capăt de cerere, cererea intimatului era prematur introdusa.
În drept, s-au invocat disp. art.242, art.274, art.3041, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 Cod.proc.civilă, art.166 alin.1 si art.168 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. A. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de pârâta S.„. U., în temeiul disp.art.3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legaleaplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoareleconsiderente:
Curtea reține că în mod eronat nu a fost reținut de către prima instanță statul de plată depus la fila nr.23 dosar de fond de către angajator, semnat de către reclamant, ce constituie, în sensul art.168 din Codul muncii republicat, document justificativ ce demonstrează efectuarea plății salariului cuvenit acestui angajat pentru luna noiembrie 2011.
Astfel, angajatorul căruia îi revine sarcina probei în cauză, a dovedit plata acestor drepturi salariale, iar intimatul-reclamant nu a reușit în cauză să administreze nicio probă în contradovadă.
În ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru cele
15 zile lucrate din luna decembrie 2011, Curtea reține că, și în situația în care la data introducerii acțiunii acestea nu ar fi fost scadente, angajatorul nu a probat în cauză, nici până la data soluționării prezentului recurs, că acestea ar fi fost plătite salariatului la data la care acesta era de drept în întârziere privind achitarea acestor drepturi bănești.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite în parte recursul formulat de pârâta S. R. U. S. și se va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor legale reprezentând drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2011.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimatul S. A., având în vedere pretențiile ce i-au fost încuviințate în cauză și culpa procesuală a acestuia, va fi obligat să plătească recurentei suma de 600 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând parte din onorariul de avocat plătit de către recurentă apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta S. R. U. S. împotriva sentinței civile nr. 7291 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor legale reprezentând drepturile salariale aferente lunii noiembrie
2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe intimatul S. A. să plătească recurentei suma de 600 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P.U.
| ← Decizia nr. 3628/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3180/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
