Decizia nr. 2268/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2268/R/2012
Ședința publică din data de 9 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. C. C. și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 668 din 23 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați I. D.-V., C. A. și pe pârâții intimați I. Ș. AL J. C. și C. C. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent P. C. C., consilier juridic B. V., lipsă fiind reclamanții și reprezentanții celorlalți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 mai 2012 s-a depus la dosar din partea pârâtului P. C. C. întâmpinare, iar la data de 4 mai
2012 S. S. din Învățământ T. a depus note de ședință prin care solicită respingerea recursurilor.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent P. C. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru motivele expuse în memoriul de recurs, iar cu privire la recursul pârâtului
M. solicită respingerea acestuia pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, precizând că C. C. T. este o subunitate a P.ui C. C..
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj sub nr.2993/117/(...), S. S. D. ÎNVĂȚĂMÂNT T., în numele membrilor de sindicat: C. A. și I. D. V. a chemat în judecată pe pârâții: C. C. T., P. C. C., M. E., C., T. și S. și I. Ș. J. C., solicitând obligarea pârâților la calculul și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. nr. 1., începând cu data de (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data intrării în vigoare a Legii nr.
330/2009 precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că O. nr. 1. a reglementat creșteri salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanță ce a suferit modificări potrivit Legii nr. 221/(...), principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși L. nr. 2. prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008 pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor acestei legi. În ciuda faptului că Curtea Constituțională, prin decizia nr.1093/(...), a constatat ca fiind constituțională legea de aprobare a O. nr.1., ulterior promulgării acestei legi, G.ul, încălcând principiul separației puterilor în stat, a emis O. nr. 1., care prin dispozițiile sale limitează efectele creșterilor salariale dispuse de P. prin L. nr. 2.. Mai mult decât atât, O. nr. 1., Guvernul României, încălcând dispozițiile constituționale, face inaplicabilă L. nr. 2..
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, art. 67 din L. nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 28 din L. nr. 54/2003, art. unic din L. nr.2., art. 29 și urm. din L. nr. 47/1992.
Prin întâmpinare, pârâtul I. Ș. al județului C. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că potrivit dispozițiilor Legii nr.84/1995, această instituție nu a avut și nu are calitatea de angajator al personalului didactic de predare reprezentat de S. S. din Învățământ Spiru Haret T. și nici atribuții privind calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul M. E., C., T. și S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că între acesta și reclamanți nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
În cauză, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 668/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții: M. E., C., T. și S. și I. Ș. J. C., s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții: C. A. și I. D. V. în contradictoriu cu pârâții: C. C. T., P. C. C., I. Ș. J. C. și M. E., C., T. și S. A fostobligată pârâta C. C. T. să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. Au fost obligați pârâții: P. C. C., I. Ș. J. C. și M. E., C., T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrii de sindicat reprezentați în prezentul litigiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. Ș. AL J. C. și M. E., C., T. și S. s-a reținut că, potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilor reclamanților implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale. Mai mult, s-a reținut că I. Ș. al județului C. are
și atribuții de control privind modul de calcul și plata salariilor de către unitățile de învățământ și modalitatea în care se aplică dispozițiile M.ui E., C., T. și S., astfel că este necesar ca sentința pronunțată în prezenta cauză să îi fie opozabilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că, după cum reiese din adeverințele depuse la dosar, reclamanții sunt angajații pârâtei C. C. T.
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 1. privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Actul normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.1., prin art. I pct. 2 și
3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.1..
Prin decizia nr. 842/(...), publicată în M.O. nr. 464/(...), Partea I, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.
2 și 3 din O. nr. 1. pentru modificarea și completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea Constituțională a folosit în esență aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității
O. nr.1., statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituția R.. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.1 din legea fundamentală.
Este important de reținut faptul că prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.1., concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr. 1., prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 1., prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr.
1. nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele C. C. și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator
și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta C. C. T., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.
84/1995 a învățământului, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 1. către reclamanții membri de sindicat.
S-a mai reținut că, procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din
Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art. 1 citat cuprinde atât „bunuri actuale";, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, dacă titularul acestora demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său (în acest sens, cauza Draon c. Franței, par.
65).
Or, membrii de sindicat sunt beneficiarii dispozițiilor O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., astfel că pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale. De altfel,această „speranță legitimă"; își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G., care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens, cauza Străin și alții c. R., par. 56,cauza Păduraru c. R., par. 98-99, cauza Porțeanu c. R., par 34, cauza R. c. R., par.
34).
Pe de altă parte, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat de respectare a drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C. A., potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun în sensul C. se poate realiza doar dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală";, aceasta trebuie pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra R.).
În cauză, s-a mai constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care reprezintă o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de reclamanți, practica C.E.D.O. a stabilit cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik c. R., cauza Șerbănescu c. R.).
În conformitate cu această practică, se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2..
Prin urmare, tribunalul a apreciat că demersurile legislative ale G. în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție cu dispozițiile C. Europene ale D. O., iar conform art. 20 alin. 2 din Constituția R., în caz de neconcordanțe între tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne, prevalează reglementările internaționale.
De aceea, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.
3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora, potrivit art. 48 pct. 16 din Capitolul VI al Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile C. C. nr.105 și 106/4 februarie 2010).
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 167 din L. nr.84/1995, s-a dispus obligarea pârâților la alocarea si la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., începând cu data de (...) și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009. De asemenea, conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii, s-a dispus ca sumele datorate să fie actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: P. C. C. și M. E., C., T. ȘI
S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin recursul formulat, pârâtul P. C. C. a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința recurată, pârâtul P. C. C. a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, obiect al cauzei procesuale, pentru membrii de sindicat reprezentați În acest litigiu: D. V. I. și A. Cișmașiu.
Se arată că, la data plății efective a drepturilor salariale pe anul 2008, OUG nr.136 și nr. 1. erau în vigoare, astfel că salarizarea tuturor cadrelor didactice de la C. C. T., inclusiv a reclamanților s-a efectuat în mod legal și în concordanță deplină cu coeficienții prevăzuți de acele ordonanțe de urgență.
Se mai susține că acordarea drepturilor salariale conform solicitării reclamantului S. S. din Învățământ T. nu este posibilă întrucât ar însemna aplicarea retroactivă a unor decizii ale C. C., adică încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.11 din L. nr. 47/1992.
Recurantul mai arată că în ceea ce privește invocarea C. Europene a D. O., trebuie să se rețină faptul că o problemă o constituie textul C. Europene a D. O. și a protocoalelor la aceasta, care reprezintă legea, iar o altă problemă o constituie practica CEDO care diferă de la caz la caz în funcție de aspectele concrete ale fiecărei spețe.
S-a mai arătat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusive al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legal de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul prin puterea legislativă dispune de o marjă de apreciere prin prisma C., de a stabili politica economică și socială a țării (H. în cauza James și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 21 febr. 1986).
S-a mai invocat faptul că este inexactă și susținerea că OUG nr. 31 și nr.
4. ar fi lipsite de efecte juridice, deși acestea au fost aprobate de P. prin L. nr.259
și nr. 3. iar excepția de neconstituționalitate privind art. 2 și 3 din OUG nr. 3. și art.2 din OUG nr. 4. a fost respinsă prin decizia C. C. nr. 106 din 4 februarie
2010.
De asemenea, s-a mai arătat că obligarea pârâților la alocarea și plata drepturilor salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. s-a făcut în baza Legii nr. 84/1995, care este abrogată din ianuarie 2011.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod.proc.civilă.
Prin recursul declarat, pârâtul M. E., C., T. și S. invocă următoarele motive derecurs:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui E., C., T. și S.
A., se arată că între M. E. C., T. și S. și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la încadrarea, calcularea și plata salariilor pentru reclamanți.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din L. nr.53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art. 11 alin. 5 din L. nr.128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 (în vigoare în perioada la care se face referire în acțiune) și art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din L. nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E., C., T. și S., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În al doilea rând, se susține că M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Conform art. 13 din O. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare "Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământpreuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază acestea Își desfășoară activitatea.
Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H. de G. nr. 5. se prevede:
"Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
În drept, se invocă dispozițile Legii nr. 128/1997, H.G. nr. 5., O. nr. 1., O. nr. 32/2001, L. nr. 500/2002, L. 142/1998, O. nr. 1., O. nr. 1/2009, L. nr.
215/2001, O. nr. 3., O. nr. 4., Constituția R..
Analizând recursurile declarate de pârâții P. C. C. și M. E., C., T. ȘI S., sereține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că membrii sindicatului intimat sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceștia au fost lipsiți în mod nejustificat.
A., potrivit art.1 din O. nr.1., în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor O. de urgență a G. nr. 6. privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează:a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
258,704 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 266,026 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Potrivit art.10 din acaestă ordonanță, prevederile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Prin L. nr.2., s-a aprobat Ordonanța G. nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu următoarele modificări:
1. La articolul 1 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare;".
2. La articolul 1 alineatul (1), litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:
"b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu
10% începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007;".
3. La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:
"c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
De altfel, dispozițiile Legii nr. 2., de aprobare a O. G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ au fost abrogate abia la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, conform art.48 a acestui din urmă act normativ.
Articolul 1 al O. nr.1. a fost modificat prin O. nr.1., care a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, iar ulterior a fost respinsă prin L. nr.57/2009.
Prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a reținut în acest sens că, adoptarea de către G. a 1. nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin nr. 2. pentru aprobarea G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P. este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
În considerentele aceleiași decizii, Curtea a mai constatat că dispozițiile O. de urgență a G. nr. 1. înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum suntconsfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
Prin O. nr.1., publicată în Monitorul Oficial la data de (...), s-a modificat din nou articolul 1 din O. nr.1., după cum urmează:
"Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor O. de urgență a G . nr. 6. privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
230,247 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
244,061 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:
- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
275,168 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
299,933 lei.
Dispozițiile art.I pct.2 din O. nr.1., ce au modificat din nou art.1 al O. nr.1., au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.842/2009 a C. C.
S-a reținut și prin această decizie că prevederile art. I pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a G. nr. 1.. S-a mai statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din L. fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. (1) din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Mai mult, prin decizia nr.3/2011, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, având în vedere efectul deciziilor C. C. prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de U. ale G. nr. 1., nr. 1. și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
S-au reținut în acest sens, în motivarea acestei decizii, următoarele: „Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.";
Prin urmare, în mod corect P. C. C., în calitate de ordonator de credite, a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze, prima instanță reținând incidența în cauză a dispozițiilor legale în vigoare la data la care aceste drepturi bănești erau scadente, prevederi care au fost preluate însă și de noua L. a invățământului.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a soluționat și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de M. E., C., T. ȘI S.
A., în pr imu l r ând, acel aș i min is ter are u n rol deoseb it de impor tan t ch iar în
f undamen tare a f in anț ăr ii neces are înv ăț ămân tulu i preuniversitar, având în
subord ine a s a Cons il iul N aț ion al pen tru F in anț are a Înv ăț ămân tulu i Preun ivers itar care, potrivit art.45 din H.G. 2192/2004, centralizează situațiile privind execuțiabugetară pe unități de învățământ, întocmită de inspectoratele școlare județene, iar potrivit art.46 din aceeași hotărâre, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
În al doilea rând, acesta avea ș i are , conform H.G. nr.51/2009, H.G.
nr.1426/2009 ș i H .G. nr.81/2010, atr ibuț i i de d irecț ion ar e, de a d a s tab il i
me todolog ii ș i de a d a îndru măr i me todol og ice obl ig ator ii ins tituț iilor de înv ăț ămân t
subordon ate, atât în cee a ce pr iveș te modul de s tab il ire a s al ar iilor, as tf el cu m
rezul tă d in O. nr.8/2000, d in ord inele succes ive de a probare a metodologiilor de
c alcul a drep tur ilor s al ar iale ale c adrelo r d id ac tice, pe c ar e un ităț ile subordon ate
trebu ie s ă le aduc ă l a îndepl in ire, c ât ș i a celorl ate inde mn iz aț ii ale person alulu i
d in înv ăț ămân t, în conf or mitate cu leg ile în vigo are ș i a prevederilor contractelor
colec tive de munc ă negoc iate ș i se mn ate , f iind cer t c ă n ic io un itate școl ar ă nu
s tab ileș te dup ă bunu l s ău pl ac drep tur ile cuven ite person alulu i ang ajat .
A., potrivit art.3 din H.G. nr.81/2010, M. E., C., T. și S. îndeplinește următoarele funcții: de administrare, prin care alocă, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate; de evalua re, coordonare și co ntrol al realizării po liticilor în domeniul educației, învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului; de elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcțional,
operațional și finan ciar în care se rea lizează politicile din domeniile sale de activitate; de autoritate de stat, prin care asigură urmărirea și controlul
respectării reglementărilor din domeniile sale de activitate.
Conform art.4 din aceiași hotărâre de guvern, în domeniile educației șiînvățământului, M. E., C., T. și S. exercită și următoarele atribuții principale:controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare; elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico- financiar în care se realizează politicile în domeniile sale de activitate; inițiază, elaborează și promovează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate, controlează și monitorizează respectarea reglementărilor din domeniile sale de activitate.
A., nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata drepturilor salariale ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale și convenționale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, să rămână doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Pentru toate aceste considerente urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.1
Cod.proc.civilă, să se respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții: P. C.
C. și M. E., C., T. ȘI S. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. C. C. și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 668 din 23 ianuarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM; Tehnored:CM/MS;
2 ex./(...) J.fond: M.F.B.
| ← Decizia nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1109/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
