Decizia nr. 2668/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ Nr.2668/R/2012
Ședința publică din data de 29 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECATOR: I. T.
JUDECĂTOE: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 628 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...)*, privind și pe reclamantul intimat P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente - avocat I. D. din cadrul Baroului S., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a înregistrat la dosar precizări la data de 18 mai 2012, comunicându-i-se un exemplar al acestui înscris reprezentantei recurentei care arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul celor precizate în recurs, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 628 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta SC O. P. SA B., cu privire la drepturile bănești reprezentând cota parte gaze naturale pentru perioada decembrie 2007-martie 2009.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M., împotriva pârâtei SC O. P. SA B. și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând cota parte gaze naturale pentru perioada decembrie 2007- martie 2009, de 4.000 mc./an, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 2083 din 31 martie 2011 Tribunalul Sălaj s-a admis în parte excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă constatând prescris dreptul la acțiune al reclamantului cu privire la drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2007 și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta la plata către acesta a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2008, și a contravalorii cotei de gaze naturale de 4.000 mc/an pentru perioada decembrie
2007- martie 2009, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației de la data introducerii acțiunii și până la data plătii efective. De asemenea, a respins ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata drepturilor reprezentând aprovizionarea toamna-iarna aferente anului 2009.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 3. Curtea de A. C. a admis în parte recursul, casând în parte sentința civilă nr. 2083 din 31 martie 2011 a T.ui S. cu privire la cererea de acordare a contravalorii cotei de gaz.
Curtea de A. C. a reținut faptul că instanța de fond nu a analizat în considerentele sentinței recurate capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaz pe fond, astfel, conform art. 312 alin. 5 Cod Procedură Civilă impunându-se casarea sentinței de fond cu privire la acest capăt de cerere.
În rejudecare, Tribunalul Sălaj a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 283 alin.
1 lit. c) Codul Muncii in vigoare la data formulării acțiunii reclamantului, conform căruia dreptul material la acțiune se, prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii sale, iar nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e) din același act normativ, invocat de pârâtă, întrucât nu se contestă vreo clauză inserată în contractul colectiv de muncă, ci acordarea unor drepturi salariale, aceste dispoziții fiind coroborate cu dispozițiile art. 166 din același act normativ, care, cu referire la drepturile salariale propriu-zise și conexe, prevăd același termen de prescripție de
3 ani, cu referire la dispozițiile art. 155 din menționatul act normativ, care definesc cuprinsul noțiunii de „." în sens larg, incluzând drepturile salariale propriu-zise și cele conexe, aceasta, în considerarea obiectului demersului judiciar inițiat de reclamant prin raportare la data investirii instanței, constatând ca drepturile salariale revendicate de reclamant sunt actuale, așadar nefiind incidente in speță dispozițiile instituției juridice ale prescripției, prevăzute de dispozițiile de lege invocate de pârâtă.
Având în vedere că reclamantul a depus prezenta acțiune în data de (...), instanța a respins excepția precripției dreptului la acțiune invocate de parata SC
O. P. SA B.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că în CCM la nivel de ramură, valabil pe anii 2007, 2008 și 2009, la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar prin acțiune reclamantul solicită obligarea pârâtei la executarea acestei prestații, de unde rezultă că există identitate între reclamant și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
Raportul de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă și cuprinde obligațiile părților, angajat și angajator, prestarea unei activități de către angajat în folosul angajatorului și contraprestația acestuia constând în plata drepturilor salariale indiferent de forma lor, contravine prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.
Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.
Totodată disp. art. 243 din Codul muncii prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Este adevărat că în CCM din 1997 la art. 176 la alin. 1 și 2 se prevede că începând cu (...) ajutorul material reprezentând c/v a 4000 mc. gaze naturale vafi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul face obiectul unui act adițional.
Nu s-a dovedit că părțile au încheiat un act adițional pentru stabilirea modului de calcul a includerii ajutorului material în salariu.
T. a constatat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora drepturile salariale ce fac obiectul procesului ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 1998.
Apoi, potrivit disp. art. 238 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la un nivel superior.
Rezultă prelevanța CCM la nivel de ramură, care nu a cunoscut modificări, față de CCM la nivel de unitate.
În acest sens a fost definit salariul și în Declarația Universală a Drepturilor
Omului și în dispoziția art.1 din Convenția nr.95/1949 a Organizației
Internaționale a Muncii.
Dispozițiile art. 165 din Codul muncii reglementează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale.
În consecință, aceste susțineri nu au relevanță în cauză și nu înlătură dreptul reclamantului la c/v a 4000 mc. gaze naturale anual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC O. P. SA solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune sub aspect procedural, iar sub aspectulfondului solicită respingerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze naturale de 4000 mc/an pentru perioada (...) - martie 2009 ca nefondată.
În motivarea recursului arată în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune că instanța a analizat în mod greșit incidența prescripției dreptului materiale a acțiunii în termen general de 3 ani cu privire la dreptul salarial, dar cu privire la perioada pentru care se solicită c/val cota de gaz nu face nicio referire, deși aceeași era incidența prescripției dreptului material la acțiune și în ceea ce privește dreptul salarial reprezentând c/val cota gaz.
În ceea ce privește fondul cauzei invocă inexistența temeiului legal și contractual pentru c/val cotei de gaze pentru 2009-2011.
Începând cu anul 2009 contractele colective de muncă la nivel de ramură și grup nu mai sunt în vigoare.
CCM la nivel R. energie nu mai este în vigoare din (...), CCM Grup nu mai este in vigoare din 13 martie 2009, CCM P. se refera la drepturile prevăzute in contractele de munca superioare, respectiv CCM R. si CCM G. articolul din CCM P. care se refera la aceste drepturi a rămas fara obiect. In concluzie nu mai exista temei legal si contractual pentru acordarea contravalorii cotei de gaze.
Din art. 127 Ajutorul material anual concretizat într-o cantitate de gaze naturale
și respectiv ajutorul pentru aprovizionare toamnă - iarnă rezulta doua concluzii indubitabile: pe de o parte obligația de a acorda ajutorul concretizat intr-o cantitate de gaze naturale nu incumba P., chiar daca aceasta obligație ar fi prevăzuta in contractele colective superioare, deoarece acest ajutor a fost absorbit in salariul de baza; pe de alta parte aceste dispoziții se refera la ajutorul concretizat intr-o cantitate de gaze naturale prevăzut in contractele superioare aplicabile însă, deoarece aceste contracte colective de muncă superioare celui de unitate nu mai sunt în vigoare.
Cu privire la cota gaz arată că includerea acestui ajutor material în salariul de bază s-a realizat prin majorarea salariului de bază. Odată indus in salariul de baza un anumit venit excepțional si-ar putea redobândi existenta de sinestătătoare, doar in măsura in care s-ar produce operațiunea inversa, respectiv cea de diminuare a salariului de baza.
Prin dispozițiile art. 187 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze nr. 288/2006, se prevede faptul că, salariații vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale doar în măsura în care acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În concluzie, începând cu data de 1 iulie 1997, de comun acord cu sindicatul, salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze.
Salariile au fost majorate în procente diferite, coeficientul mediu fiind de
1.27. Prin urmare în cărțile de muncă ale salariaților procentul de creștere a salariilor înregistrat cu data de 1 iulie 1997, care include contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, poate avea alt cuantum decât coeficientul
1.27 (media) și este diferit de la un salariat la altul, fiind stabilit pentru fiecare salariat în baza negocierilor cu sindicatul.
Arată că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de M. au agreat majorarea salariilor brute de bază individuale cu un coeficient de 1.27 în medie, creșterea care a avut ca și componentă contravaloare cotei de gaze. A., la nivelul anilor 1998, recurenta a inclus acest ajutor privind cota de gaze naturale, în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
În anul 2008 reprezentanții sindicatului, care au participat la negocierea contractului colectiv de munca au recunoscut la art. 176(1) ca ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze a fost compensat prin CCM 1997.
La art. 176(1) al CCM P. SA din anul 2008, părțile semnatare ale CCM atestă, următoarele: Ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C.. Prin urmare începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fara obiect, având in vedere faptul ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus in salariul angajaților si va rămâne așa pana când P. si FSLI vor conveni altfel."
Prin urmare, solicita să se constate că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost acordat prin includerea acestuia în salariul de bază și să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteareține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare la data sesizării instanței de fond-(...), prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi
și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului.
În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s- ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Este adevărat că acordarea cotei de gaz se face anual, însă aceasta se face proporțional cu perioada lucrată, fiind un drept câștigat prin trecerea timpului, astfel că acesta poate fi solicitat până la data de 31 decembrie a fiecărui an, moment de la care începe să curgă și termenul de prescripție.
Astfel, Curtea constată că nu sunt prescrise pretențiile aferente anului
2007 - 2009, întrucât acțiunea a fost înregistrată la data de (...), cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani.
În privința fondului, Curtea constată că art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pe anii 2007, 2008, la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de P. SA există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază începând cu anul
1997, însă pârâta nu a probat nici faptul că începând cu anul 1997 drepturile solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art. 176 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității P..
În consecință, cum pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada 2007-2008, reclamanta este îndreptățit să primească drepturile bănești solicitate.
Din actele depuse în probațiune în dosarul de fond, rezultă că în fapt, indexări și majorări au fost înregistrate anual de mai multe ori, neexistând vreunmotiv de a considera că acele creșteri salariale din anul 1997 ar corespunde includerii în salariul de bază a ajutorului material în discuție. Atâta timp cât înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei nu constată cu precizie creșteri salariale ca urmare a includerii ajutorului material, deci cât timp explicitarea acestor creșteri salariale nu este indubitabil formulată pentru a face nefondată cererea, Curtea consideră că nu a fost făcută proba de către angajator a susținerilor pe care își fundamentează apărarea.
Este în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației 176 din contractul colectiv de muncă, prin evidențierea prin mijloace specifice (înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestor drepturi, obligativitatea acordării lor a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Invocarea de către recurentă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2008 nu poate produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor interpretative din contractul colectiv de muncă.
În acest sens, art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă stabilește că: „1. Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. 2. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.";
A., nu există un temei legal pentru întinderea efectelor acestei clauze contractuale ce au intrat în vigoare în anul 2008 asupra unei perioade anterioare încheierii actului adițional.
Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165 Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s- au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.
Având în vedere dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale reprezentând ajutorul material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate, pentru perioada cât era în vigoare contractul colectiv de muncă pe care reclamantul își întemeiază pretențiile.
În legătură cu acest din urmă aspect, curtea notează că acest contract a fost valabil până la data de (...), ca atare, ulterior acestei perioade, pretențiile reclamantului apar ca lipsite de temei legal sau contractual, criticile formulate de recurentă sub acest aspect fiind așadar întemeiate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 raportat la art. 312 C.,urmează să admită recursul declarat de pârâta
SC O. P SA împotriva sentinței civile nr. 628 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a pârâtei plata contravalorii cotei de gaze naturale pentru perioada ulterioară datei de (...).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta SC O. P SA împotriva sentinței civile nr.
628 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei plata contravalorii cotei de gaze naturale pentru perioada ulterioară datei de (...).
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.DCG/27 iunie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 2320/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1764/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
