Decizia nr. 2425/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2425/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C. T. și P. C. T. împotriva sentinței civile nr. 1748 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. P. C., precum și pe pârâții G. „. F. C. T. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat G. P. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri de formulat în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, aceasta fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) pe rolul T. C., reclamantul S. L. al
I. P. C. a chemat în judecată pe pârâții G. „. F. C.-T., C. Local al M. C.-T. și P. M. C.-T. și a solicitat obligarea pârâtei de rd.1 la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat menționați în cerere, actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective, precum și obligarea pârâților de rd.2 și 3 la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că drepturile solicitate se încadrează la art.50 al.2 din L. nr. 1., că personalului didactic i se aplică toate normele din legislația muncii și din prevederile contractului colectiv de muncă
1
și că prima de vacanță prevăzută de contractul colectiv de muncă unic județean la nivel ramură de învățământ C. pe anul 2007-2008 și 2008-2009 nu a fost acordată de pârâta de rd.1.
Pârâtul C. Local al M. C. T. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva M.ui F. P., solicitând obligarea acestuia să aloce fondurile salariale necesare plății drepturilor solicitate, motivând că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora funcționează de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii și că transferul de competențe de la autoritățile administrației centrale către administrația publică locală se face concomitent cu asigurarea resurselor necesare exercitării acestora.
Prin întâmpinare, chematul în garanție, a precizat că nu are calitate procesuală pasivă și a invocat Decizia nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și J.
Prin sentința civilă nr. 1748/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. L. al Î. P. C., înnumele și pentru membrii de sindicat menționați în tabele anexate, în contradictoriu cu pârâții G. „. F., C. Local al M. C. T. și P. M. C. T.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflație astfel: a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: U. S., N. M., S. R., C. M., M. S., H. M. b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: U. S., N.
M., S. R., C. M., M. S., S. M., R. R. M., H. M., M. M.
Au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul
C. Local al M. C. T. împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre triunalul a reținut următoarele:
În contractul colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură de învățământ C. pentru anul 2008-2009 prelungit până la data de (...) la art.36 se prevede că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: o primă de vacanță în condițiile legii, primă care se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatorului, conform OUG 1..
Conform prevederilor art.50 al.12 din L. nr. 1., privind statutul cadrelor didactice în vigoare în anul școlar 2007-2008 și 2008-2009 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Prima de vacanță solicitată de reclamant în numele cadrelor didactice de la G. „. F. se încadrează în prevederile legale și în cele ale contractului colectiv de muncă, astfel că s-a apreciat cererea reclamantului împotriva pârâtului angajator ca fiind fondată.
Pârâții de rd.2 și 3 au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, conform prevederilor art.104 al.2 lit.a din L. nr. 1/2011 a
Educației Naționale care prevede că finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale pentru cheltuielile cu alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă, deoarece aceasta nu întrunește cerințele prevăzute de art.60 C., raportat la prevederile art.19 din L. nr. 500/2002.
2
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului C. T. și P. municipiului C. T., solicitând modificarea sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 48 (2) din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, deoarece acest text de lege nu prevede necondiționat și imperativ obligația de acordare a primelor de vacanță, ci reglementează îndreptățirea de a beneficia doar de acele prime care sunt înscrise în contractele colective de muncă, ori în lege.
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială L. nr.1. care, la art.50 (12) nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată, ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național aplicabile în perioada 2005 - 2006 si 2007-2010 au prevăzut doar posibilitatea acordării primelor de vacanță prin contracte colective de muncă încheiate la celelalte niveluri. În acest sens, art. 59 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2007 - 2010 prevede că "Prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță".
D. analiza dispozițiilor art. 37 din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, pentru anii 2007 - 2010 rezultă că după ce în alineatele precedente, părțile contractante au prevăzut beneficiul unor premii, cu indicarea exactă a cuantumului acestora și a surselor de finanțare, la litera g) a fost menționată „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii". In cauza nu s-a indicat și dovedit existența vreunei alte reglementări legale care să prevadă în mod expres pentru personalul din învățământ acordarea primei de vacanță sau nivelul acesteia, motiv pentru care consideră că sintagma "în condițiile legii" nu se poate referi decât la veniturile proprii, respectiv la modalitatea de constituire a acestora și de efectuare a cheltuielilor corespunzătoare.
Aceste dispoziții legale nu creează în patrimoniul salariaților aparținând personalului didactic din învățământ un drept la prima de vacanță, ci doar o vocație la acest drept. Această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea primei de vacanță fiindcă existența dreptului este condiționată de cerințele înscrise de părțile contractante în art.39 din contract.
Mai mult, față de dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii, rezultă că este vorba doar despre veniturile proprii ale unității de învățământ și nici într- un caz despre veniturile proprii ale consiliilor locale, întrucât prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate clauze care să încalce prevederile legale și să stabilească obligații în sarcina unor părți care nu au participat la negocierea contractelor.
Aceasta întrucât prin N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin H. nr. 2. s-au stabilit sursele de finanțare, cheltuielile finanțate si destinația acestora în mod distinct de finanțarea din bugetul de stat și din bugetele locale, normele conțin și reglementări privind veniturile extrabugetare ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si modul de utilizare a acestora. Raportat la aceste prevederi legale, consideră că acordarea pentru personalul didactic a primelor de vacanță din venituri proprii este condiționată de: dovedirea realizării de către unitatea de învățământ a unor venituri extrabugetare, a faptului că după
3 efectuarea cheltuielilor pentru activitățile extrabugetare a rămas un excedent ce poate fi folosit pentru acordarea primelor de vacanță cu prioritate față de alte necesități ale instituției de învățământ și a efectuării unor calcule de fundamentare în acest sens. Or, reclamanții nu au pretins niciodată astfel de drepturi salariale.
Prima de vacanță se plătește din veniturile proprii (ale unității de învățământ) dacă există resurse economico-financiare, cu o atare destinație. În absența acestor resurse, nici dreptul invocat nu există, nefiind vorba de un drept subiectiv de sine-stătător. E. acestuia depinde de existența resursei economico-financiare, cu destinația menționată, aceasta fiind regula consacrată de contractele colective de muncă la nivel național și de ramură.
Interpretând corect aceste prevederi contractuale, se poate stabili doar un drept generic la prima de vacanță care este condiționat de existența de venituri proprii ale unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor ( ... ) precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete" așa cum expres se prevede în art.39 din același contract.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile C. C. la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007-2008 în care se prevede în mod expres la art. 33 alin. 2 că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia, deoarece drepturile pretinse nu se pot materializa in lipsa îndeplinirii acestor condiții.
În L. nr.1. nu există limite minime și maxime pentru cuantumul primei de vacanță.
Pe de o parte, exista condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, care vizează tocmai modalități le de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială se impune cea de a doua condiție, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Fără respectarea acestor clauze sunt in imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor ori educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
C. C. de M. U. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008- 2009, prelungit pana la data de (...), cuprinde trimiteri la OUG nr. 1.. Referitor la aplicabilitatea O. nr.
1., se poate constata că prin art. 1 alin. 1 și 2 se reglementează modalitate a de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada
2001-2006, intrând în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acesteia: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și
4 consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale legii speciale aplicabile în domeniul învățământului, adică L. 1., se observa că legea specială din acest domeniu nu prevede acordarea primei de concediu de odihnă, astfel încât nu se poate extinde aplicarea O. nr. 1. (nici recunoașterea debitorului privind plata drepturilor bănești respective) personalului din învățământ.
Recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 C.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 157 alin. 2 din codul muncii anterior republicării, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, iar art. 12 din L. nr. 130/1996 prevedea că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare a reclamanților, respectiv L. nr.
1. privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile bănești), prin art. 50 alin. 12, conferă personalului didactic facultatea de a beneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzutede lege și de contractul colectiv de muncă.
Având în vedere dispozițiile speciale ale art. 50 alin. 12 din L. nr. 1.,
Curtea reține că art.157 alin. 2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
De asemenea, se mai reține că potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Astfel cum arată și recurenții, prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil în perioada de referință prevede posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O. nr.1.";.
Potrivit art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Curtea constată că prin prevederile C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008 dreptul la prima de vacanță nu a fost supus vreunei modalități (condiție ori termen), astfel că nu pot fi reținute criticile recurenților
5 referitoare la condiționarea acordării acestei prime de existența unor venituri proprii ale unității de învățământ angajatoare.
Pentru același considerent, Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile formulate de recurenți în raport de prevederile art. 33 alin. 1 și 2 C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, în vigoare în perioada de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecință, Curtea reține că prin contractele colective încheiate la un nivel inferior pot fi negociate clauze mai favorabile salariaților, astfel că, chiar dacă prin contractele colective de muncă încheiate nivel național și la nivel de ramură învățământ acordarea primelor de vacanță era condiționată de existența veniturilor proprii, în raport de prevederile legale menționate se impune a se da eficiență clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel județean care cuprinde prevederi mai favorabile personalului din învățământ.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008 nu mai condiționează plata primei de vacanță de existența veniturilor proprii ale unităților școlare, Curtea apreciază că în mod corect a statuat instanța de fond că pentru anii școlari
2007-2008 și 2008-2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata acestei prime.
Nici criticile recurenților privind cuantumul primei cuvenite reclamanților nu sunt fondate, întrucât, chiar dacă O. nr. 1. a fost suspendată, criteriul de cuantificare prevăzut de părți la art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel județean, respectiv un salariu de bază al angajatului, rămâne valabil și este suficient pentru a se putea stabili cuantumul sumelor la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile recurenților referitoare la admiterea cererii de obligare a acestora la alocarea către unitatea de învățământ a sumelor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei.
În acest sens se reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin.2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform dispozițiilor art.16 din H. nr. 2., finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din H. nr.2., în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având în componență un viceprimar, șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; unul-doi directori ai unităților de învățământ; reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
6
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâții C. Local al M. C. T. și P. M. C. T.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 1748 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
N. N.
GREFIER
7
| ← Decizia nr. 3768/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 975/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
