Decizia nr. 1635/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1635/R/2012
Ședința din data de 9 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă G. M. împotriva sentinței civile nr. 2127 din 28 noiembrie 2011 pronunțate de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. C. SA, având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost repusă pe rol, ca urmare a cererii formulate de recurentă, înregistrată la data de
27 martie 2012, cerere prin care aceasta a solicitat și judecata în lipsă.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea civilă precizată consecutiv, ultima dată la data de (...) în fața Judecătoriei B. și la (...) în fața T. B.-N. după declinarea competenței de soluționare, reclamanta G. M. a chemat în judecată pârâtele SC B. S. B. și S. C. SA B., solicitând instanței să constate că în perioada (...)-(...), respectiv (...)-(...) a lucrat în grupa I de muncă cu 50% timp efectiv lucrat, respectiv condiții speciale de muncă și să se dispună rectificarea înscrierilor în cartea de muncă în sensul să-i fie înscrise în cartea de muncă grupa I de muncă, în perioada (...) - (...), respectiv condiții speciale în perioada 0(...)-(...), cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta G. M., ca prescrisă pentru perioada (...) - (...) și ca neîntemeiată pentru perioada (...)-(...).
Fără cheltuieli de judecată.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
După discutarea în condiții de contradictorialitate a excepției lipsei calitățiiprocesual pasive a pârâtei S. B. S. cu privire la pretenția vizând intervalul de timp
(...)-(...) și a pârâtei S. C. S. cu privire la pretenția vizând intervalul de timp (...)-(...),excepții invocate din oficiu de instanță și a căror admitere a fost solicitată de reclamantă, la termenul de judecată din data de (...) ele au fost rezolvate favorabil pentru considerentele expuse în încheierea din ședința publică (f.84).
La același termen de judecată s-a dispus disjungerea pretenției formulată de reclamantă împotriva S. B. S. B., văzându-se că obiectul acțiunii vizează clarificarea raporturilor de muncă derulate succesiv cu angajatori diferiți și totodată s-a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la perioada (...)-(...), având în vedere prevederile art.283 al.2 Codul M. și văzând momentul promovării acțiunii, respectiv (...), raportat la înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei de la poziția 16 efectuate la data de (...), potrivit cărora activitatea prestată de reclamantă este încadrată în gr. II a de muncă.
La termenul de judecată consecutiv din data de (...), după înștiințareaprealabilă a părților în legătură cu incidentul procedural și solicitarea exprimării opiniei, s-a rezolvat favorabil excepția invocată pentru considerentele exprimate în încheierea de ședință, avându-se în vedere că momentul de la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei pentru pretenția vizând perioada anterioarăînscrierii grupei de muncă este cel al operării înscrierii, (...) .
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că potrivit înscrierilor din carnetul de muncă (f.31-46), reclamanta G. M. a derulat raporturi de muncă cu fosta Întreprindere de S. și M. B., transformată în S. C. S., din data de (...) până la data de (...) și ulterior, în intervalul (...)-(...), a fost angajata pârâtei S. B. S. B.
Deși inițial reclamanta a susținut că pârâta S. B. S. ar fi continuatoarea S.
C. S.A, a revenit asupra acestei teze constatând că cele două persoane juridice ființează distinct și și-a extins acțiunea promovată și împotriva S. C. S. De altfel, existența distinctă și concomitentă a celor două persoane juridice împotriva cărora reclamanta și-a îndreptat pretențiile rezultă cu evidență și din comportamentul procesual manifestat pe parcursul soluționării cauzei de reclamantă și cei doi angajatori diferiți cu care aceasta a derulat succesiv în timp raporturi de muncă.
Pretenția reclamantei îndreptată împotriva S. C. S. B. de încadrare aactivității prestate în intervalul de timp menționat în grupa I de muncă, respectiv condiții speciale, nu poate fi însă satisfăcută pentru neîntrunirea condițiilor legale impuse pe de o parte de prevederile Ordinelor nr. 50 și 125 din anul 1990, ale Decretului lege nr. 92/1976 și ale Legii nr. 226/2006.
Înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei atestă desfășurarea de către aceasta a activității de muncitor necalificat în perioada (...)-(...),(...)-(...) și (...)-(...), cursantă și pictor în perioada (...)-(...), ACR în perioada (...)-(...)(...)-(...), (...)-(...), și muncitor necalificat ACR în perioada (...)-(...), respectiv (...)-(...).
Activitatea desfășurată în calitate de muncitor necalificat ACR a fost încadrată în grupa a II-a de muncă la data de (...) (poziția 16 în carnetul de muncă). Raportat la această mențiune este evident că pretenția de încadrare a activității desfășurate anterior în grupa I de muncă este prescrisă, fiind formulată la data de (...), mult după epuizarea termenului de 3 ani prescris de legiuitor în cuprinsul Codului muncii, momentul la care s-a născut dreptul la acțiune fiind cel al operării înscrierii în cartea de muncă, respectiv (...). Pentru acest considerent tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, consecința impusă de rezolvarea incidentului procedural fiind aceea a respingerii cererii reclamantei ca prescrisă.
În ceea ce privește pretenția dedusă judecății vizând intervalul de timp ulterior, (...)-(...) ea este formulată în termen legal, termenul de debut al curgerii termenului de prescripție de 3 ani fiind momentul sistării raporturilor de muncă derulate de reclamanta cu pârâta, respectiv (...).
Deși reclamanta a susținut inițial că activitatea prestată ar fi fost încadrată în grupa I de muncă, susținere neconfirmată de înscrierile operate de angajator, ulterior a învederat că ar fi singura persoană dintre angajații pârâtei în privința căreia o atare mențiune nu ar fi fost inserată. Nici această teză nu reprezintă un argument pentru satisfacerea solicitării adresate instanței.
Pe de o parte, angajatorul a comunicat instanței că activitatea prestată de reclamantă se încadrează în grupa a II a de muncă, în care sens a și procedat la înscrierea grupei de muncă în carnetul de muncă la poziția 65 cu ocazia sistării raporturilor de muncă, și că în intervalul de timp în care s-au derulat raporturi de muncă au fost achitate contribuțiile aferente grupei a II a de muncă. De altfel în anul 1998 cu ocazia încheierii contractului de muncă s-a inserat expres că activitatea desfășurată se încadrează în grupa a II de muncă (f.72-73). În nici un caz nu poate constitui un argument de natură a antrena consecința pretinsă de reclamantă situația colegilor de muncă în privința cărora înscrierile din carnetul de muncă sunt diferite, întrucât în raport de pretenția dedusă judecății în prezenta cauză situația terțului nu poate da naștere vreunui drept în persoana reclamantei.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește pretinsa înscriere a grupei I de muncă în carnetul de muncă al altor angajați care au prestat aceeași activitate cu reclamanta s-a statuat irevocabil în dos nr. (...) acvirat prezentului și ulterior dezacvirat, reformându-se soluția dată în primă instanță de judecătorie, că singura mențiune din carnetul de muncă referitoare la grupa I de muncă nu a fost niciodată valabilă întrucât în realitate este necertificată de angajator, ea nu este completă, fiind doar un început de înscriere, nefinalizată, nefiind completată rubrica referitoare la denumirea, semnătura și ștampila unității care face înscrierea, completarea în carnetul de muncă fiind făcută, probabil, din eroare, acesta fiind și motivul pentru care această înscriere a fost anulată prin barare, anulare care a avut loc înainte de confirmarea ei, confirmare care se făcea prin completarea rubricii referitoare la denumirea, semnătura și ștampila unității care face înscrierea și care, în speță, a rămas necompletată. necertificată de angajator.
Pe de altă parte, activitatea prestată de reclamantă, așa cum este menționată în carnetul de muncă, a fost recunoscută constant de angajator ca încadrându-se în grupa a II-a de muncă, care a și achitat contribuțiile aferente acesteia și nu a fost prevăzută ca fiind activitate ce se încadrează în grupa I de muncă nici prin anexa I a O. nr.5. și nici prin anexa I a O. nr.1. și nici nu s-a probat că locul de muncă al reclamantei a fost nominalizat ca fiind încadrat în grupa I, urmare parcurgerii etapelor prevăzute de metodologia indicată în cuprinsul celor două acte normative.
Astfel conform O. 5., doar activitatea de ". industriala a topiturii de sticla la țeava prin suflare cu gura (operații executate complet nemecanizat si preluând priza din cuptorul de topire)"; se încadrează in grupa I de munca, potrivit anexei
1 punct 14, pe când cea desfășurata de reclamanta se încadrează in grupa a II-a conform anexei 2 poziția 87, dar si potrivit anexei 2 pct. 69 (instalația de recoacere a sticlei, inclusiv securizarea geamurilor) din O. nr. 1. ce a extins sfera activităților desfășurate in grupa I si a II-a de munca. In acest sens a fost operata înscrierea grupei a II-a de munca in carnetul de munca al reclamantei la poziția 23.
Nici pentru perioada ulterioara datei de (...) activitatea prestata de reclamanta nu poate fi încadrată în condiții speciale.
Art. 1 din legea nr. 226/2006 stipulează la alin. 1 că începând cu data de
1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1; la alin. 2 că locurile de muncăprevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii G.ului nr. (...) privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare; la alin 3 că în situația în care, potrivit legii, unitățile prevăzute în anexa nr. 2 își schimbă denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea în totalitate sau în parte a patrimoniului de către o altă societate, locurile de muncă în care până la data la care au intervenit aceste modificări s-au desfășurat activitățile prevăzute în anexa nr. 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate.
Deși inițial s-a solicitat a se constata că locul de muncă ocupat de reclamanta s-ar încadra în condiții deosebite și speciale de muncă, ulterior pretenția s-a precizat în sensul arătat. Este evident că același loc de muncă nu poate fi în același timp încadrat atât în condiții deosebite cât și în condiții speciale.
Este adevărat ca potrivit prevederilor Legii nr. 226/2006 pârâta S. C. S. B. este nominalizată ca societate ce a obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor si criteriilor de încadrare a locurilor de muncă in condiții speciale, in conformitate cu Hotărârea G.ului nr. 1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale, cu modificările si completările ulterioare, fiind înscrisă in anexa 2 la poziția 97, însă locurile de munca sunt cele nominalizate in anexa 1 pe lista cuprinzând locurile de munca încadrate in condiții speciale, in care se desfășoară activitățile enumerate la pct. 15 (prelucrarea industriala a topiturii de sticla prin suflare cu gura - operații executate complet nemecanizat la țeavă, preluând priza din cuptorul de topire și din țeava de sticla greu fuzibilă), pct. 16 lit. b (alimentarea manuală a cuptoarelor de topit sticla) si lit. c ( cuptoarele pentru topirea sticlei), pct.27(activitățile efectuate de zidari/șamotori) si pct.33 (activitatea de sablaj uscat cu nisip, cu excepția instalațiilor ermetizate). Or printre activitățile nominalizate nu se numără si cea prestată efectiv de reclamantă, muncitor cărător formator la cuptoarele de recoacere a sticlei, ci doar cele nominalizate expres de textul legal citat si descrise in documentația ce a stat la baza emiterii lui (respectiv activitatea de suf lător atelier prelucrare la țeava a topiturii de sticla, topitor cuptor topit sticla, ș amo to r repararea cuptoarelor de topit sticla si sablator sablarea cu nisip uscat). Aceste activități sunt insă distincte de cea prestata de reclamanta, nesubzistând nici ipoteza similarității la care face referire Decizia nr. 258/2004 a ÎCCJ cu referire la interpretarea O. nr. 5., si nici o confuzie nu poate subzista, ca atare este exclusa încadrarea activității prestată de reclamantă in condiții speciale de munca.
Or, chiar dacă anterior datei de 0(...) activitatea reclamantei a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, conform O. nr.1., după data de 0(...), această încadrare nu se transformă automat în activitate încadrată în condiții deosebite întrucât pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite s-a prevăzut o metodologie ce trebuia urmată de angajator, iar reclamanta nu a probat că locul său de muncă a fost nominalizat ca fiind loc de muncă ce se încadrează în condiții deosebite.
Pentru identitate de rațiune potrivit Legii nr. 19/2000, pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, s-a prevăzut o metodologie ce se finaliza cu nominalizarea locurilor de muncă ce se încadrează în condiții speciale, iar în cauză nu s-a probat că locul de muncă al reclamantei a fost nominalizat ca fiind încadrat în condiții speciale.
Prin urmare, chiar dacă anterior datei de (...) reclamanta ar fi fost valabil încadrată în grupa I de muncă această încadrare nu se convertește automat în condiții speciale.
În acest sens, tribunalul a reținut că Legea nr.19/2000 nu mai prevede clasificarea anterioară a locurilor de muncă, sub formă de grupe: I, II, III ci locurile de muncă sunt clasificate în 3 categorii respectiv: condiții normale, condiții deosebite și condiții speciale, locurile de muncă cu condiții speciale fiind enumerate în conținutul art.20.
In lipsa urmării de către angajator a procedurii speciale de nominalizare a activității prestată de reclamanta printre cele enumerate de actele normative citate, instanța nu este abilitată să încadreze in condiții speciale locul de muncă al reclamantei.
Pentru considerentele de fapt și drept expuse, acțiunea promovată a fost respinsă, ca prescrisă pentru perioada (...)-(...) și ca neîntemeiată pentru perioada (...)-(...).
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta G. M., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate, cu consecința rectificării înscrierilor în cartea de munca în sensul a se înscrie grupa I de munca în procent de 50 % si, respectiv, condiții speciale de munca în procent de 50%, in perioada 0(...)- (...), obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse in dispozitivul hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului se arată că recurenta a fost angajata a S. C. S. pefuncția alimentator cuptor recoacere (ACR) si încadrata in 1992 in grupa I de munca în procent de 50%, potrivit deciziei nr. 306/1992. La aceeași data, in contractul colectiv de munca încheiat la S. C. S. s-au nominalizat in anexa 3
Lista locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale care se încadrează in grupa I si respectiv II de munca potrivit O. 5.. Astfel meseria de
ACR figurează in grupa 2, insa la explicații sunt trecute mențiunile: timp lucrat
50 % grupa 1- anexa 1 poz. 14 la O. 5..
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu este incidentă întrucât începutul curgerii termenului de prescripție, de 3 ani, nu poate fi altul decât (...), adică momentul sistării raporturilor de munca derulate de recurentă cu intimata, aspect in virtutea căruia înregistrarea acțiunii la data de (...) face ca aceasta sa fie depusa in termen, iar excepție prescripției dreptului la acțiune netemeinica.
Privitor la fondul cauzei consideră recurenta că hotărârea este lipsita de temei legal si data cu aplicarea greșita a legii.
Aceasta învederează că prima instanță nu a analizat temeiul de drept in baza căruia angajatorul a decis încadrarea in grupe de munca, fiind lesne de înțeles ca hotărârea nu putea fi luata discreționar, arbitrar, ci in conformitate cu prevederile legale in materie.
Potrivit contractului colectiv de munca încheiat la S. C. S., meseria de ACR figurează in grupa a II a, insa la explicații sunt trecute mențiunile : timp lucrat
50 % grupa 1- anexa 1 poz. 14 la O. 5..
Aceasta înscriere a fost insa modificata potrivit O. nr. 2. anexa 2 poz. 4 in grupa a II a cu 100% frecventa, deși activitatea prestata de recurentă în calitate de angajată a fost identica, nemodificându-se felul sau locul muncii.
Motivele de respingere ca netemeinica a acțiunii sunt rezumate inparagraful 3 de la pag. 6 din sentința civila recurată, unde este prevăzut ca raportat la prevederile O. nr. 5. si nr. 1. activitatea desfășurata de recurenta este încadrata in grupa a II a cu 100 %, potrivit anexei I pct. 14, făcându-seastfel trimitere la același act normativ care face mențiune expresa ca activitatea ACR este încadrata in grupa I cu 50 %, astfel că în mod greșit prima instanța a considerat ca nici un act normativ nu a cuprins in grupa I de munca activitatea desfășurata de recurentă si locul de munca in care aceasta a activat.
Mai mult, potrivit art. 3 al. 2 din O. nr. 5. legiuitorul a statuat că
"Beneficiază de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor dinconstrucții - montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacitaților de producție si care își desfășoară activitatea in aceleasi conditii cu personalul beneficiarului încadrat in grupele I si II de munca".
Or, în toata industria sticlei din România, deci si la societatea intimată, aceasta prevedere legala a fost aplicata in sensul ca beneficiază de grupa I de munca inclusiv persoanele ce lucrează ca ACR- alimentator cuptor recoacere, întrucât au lucrat in aceleași condiții cu cei ce beneficiază de prevederile art. 1 din O. nr. 5..
De asemenea, recurenta face trimiteri la sentința civilă nr. 2. a T. C., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1. a C. de A. C.
Consideră că hotărârea atacată se întemeiază pe un act normativ care nu a intrat niciodată în vigoare, respectiv O. nr. 2. (paragraf. 2 pag. 7 din sentința).
Mai arată că mențiunea ca modificarea înscrierii in carnetul de munca se poate face pana la închiderea cărții de munca in conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 este reala insa trebuie sa se tina seama cu prevalenta de prevederile constituționale cu privire la aplicarea legii in timp, O. nr. 5., fiind abrogat odată cu intrarea in vigoare a Legii 19/2000. Odată cu abrogarea unui act normativ, orice mențiune poate fi trecuta in carnetul de munca numai in conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976, adică, trebuie sa corespunda efectiv cu datele din carnetul de munca - in speța grupa I de munca si, deci, sa nu conțină nici o modificare de încadrare in vreo alt grupa, fie aceasta superioara sau inferioara. In același sens s-a pronunțat si Inspecția M. din Cadrul M.ui M., F. și Protecției S. prin adresa nr. 8561/1886/(...) înaintata de către intimata SC C. S.
Subliniază recurenta că procesul verbal nr. 918 din (...) prevede ca in urma verificărilor efectuate - după presupusul Ordin nr. 2." înscrierile operate in carnetele de munca de către persoana desemnata sunt corecte si legale." În acest sens sunt și declarațiile date in calitate de martori ale numiților S. I. și C. M., angajați ai S. C. S. care certifica atât condițiile de munca cat si nelegalitatea modificărilor înscrise potrivit O. nr. 2..
În final, recurenta învederează practica altor instanțe în aceeași materie, subliniind că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilata unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila, fiind astfel o încălcate a art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, aspect constatat în cauza CEDO BEIAN contra României.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 299 și următoarele din
Codul de procedură civilă.
Deși legal citată, intimata SC C. SA nu a depus întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Prin prezentul demers reclamanta dorește recunoașterea încadrării în grupa I de muncă în procent de 50%, respectiv în condiții speciale de muncă, a activității desfășurate în cadrul intimatei SC C. SA, în perioada 0(...)-(...) și eliberarea unei adeverințe în sensul menționat.
Referitor la aceste pretenții, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță că pentru perioada 0(...)-0(...) este incidentă prescripția dreptuluila acțiune, în contextul în care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data înscrierii în carnetul de muncă al reclamantei recurente a grupei de muncă în care aceasta și-a desfășurat activitatea. Or, conform poziție
16 din carnetul de muncă, care atestă că reclamanta recurentă a fost încadrată în grupa a II a de muncă în baza O. nr. 1., anexa 2, pct. 69(f. 37 dosar fond), mențiunea s-a realizat la data de 0(...).
Cum acțiunea a fost promovată la data de (...), iar mențiunea a fost operată la data de 0(...), este evident că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior învestirii instanței de judecată.
Prin urmare, perioada supusă verificărilor de fond rămâne doar intervalul
0(...)-(...), analiza urmând a fi făcută distinct pentru perioada 0(...)-(...), grupa I de muncă, respectiv 0(...)-(...), condiții speciale, aceasta în contextul în care încadrarea în condiții deosebite și speciale de muncă a activității s-a făcut pentru prima dată prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Grupa I de muncă - 0(...)-(...)
Contrar alegațiilor recurentei reclamante, Curtea constată că prima instanță a analizat punctual, atât în drept, cât și în fapt, temeinicia încadrării activității desfășurate de către aceasta în grupa I de muncă, evidențiind prin prisma normelor legale în vigoare, respectiv O. nr. 5. și O. nr. 1., că aceasta nu era justificată.
Fundamentul de drept al acordării grupelor de muncă în perioada de referință îl constituie cele două ordine și nicidecum Contractul Colectiv de muncă încheiat la nivelul societății angajatoare, cel din urmă reprezentând materializarea acordului de voință intervenit între patronat și salariați și care trebuie să se impună rigorilor legii în vigoare la data încheierii, respectiv celor două ordine evocate.
Cu alte cuvinte, acordarea/recunoașterea grupelor de muncă printr-un contract colectiv de muncă presupune urmarea procedurii instituite de legiuitor în acest sens. Or, în urma demersurilor efectuate de către societatea intimată, activitatea desfășurată de către reclamantă a fost încadrată în grupa a II a de muncă și nicidecum în grupa I.
De altfel, și în contractul colectiv de muncă la care face trimitere reclamanta recurentă, activitatea acesteia - ACR(alimentator cuptor recoacere) a fost încadrată în grupa a II a de muncă. Nu prezintă relevanță juridică eventualele mențiuni care fac referire la anexa 1, poziția 14 din O. nr. 5., câtă vreme aceste dispoziții legale privesc activitatea de prelucrare industriala a topiturii de sticla la țeava, prin suflare cu gura (operații executate complet nemecanizat și preluând priza din cuptorul de topire), iar nu activitatea de alimentator cuptor recoacere pe care a desfășurat-o reclamanta recurentă și care se regăsește la punctul 87 din anexa 2 a aceluiași ordin, respectiv punctul 69 din anexa 2 a O. nr. 1..
Mai mult, prin contractul individual de muncă al reclamantei(f. 72 dosar fond), contract ale cărei clauze nu au fost contestate de către aceasta din urmă, a fost încadrată în grupa a II a de muncă.
Este adevărat că prin prevederile art. 3 din O. nr. 5., legiuitorul a stabilit că „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoarăactivitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I
și II de munca";.
S-a reglementat, astfel, în mod expres posibilitatea extinderii acordării grupelor de muncă și altor persoane care nu desfășoară activități menționate expres în anexele O. 5., esențial fiind ca extinderea să fie determinată de condițiile concrete de muncă.
Cu toate acestea, nu poate fi primit raționamentul recurentei reclamante motivat de faptul că documentația de la dosar nu confirmă faptul că, condițiile concrete de muncă ale acesteia erau similare cu cele ale persoanelor care lucrau în cadrul societății intimate și care au fost încadrate în grupa I de muncă, potrivit anexei 1 pct. 14 din O. 5.. Prin urmare, simpla susținere privitoare la similitudinea condițiilor concrete nu este suficientă pentru a justifica validarea pretențiilor reclamantei recurente.
Neîntemeiată se dovedește a fi și critica potrivit căreia hotărârea instanței de fond se întemeiază pe un act normativ care nu este în vigoare, respectiv O. nr.
2.. Așa cum rezultă din considerentele hotărârii temeiul respingerii acțiunii îl constituie prevederile O. nr. 5. și cele ale O. 1., și nicidecum cele ale Decretului nr. 279/2005.
Condiții speciale de muncă - 0(...)-(...)
Potrivit art. 198 din Legea nr. 19/(...) s-a statuat că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă O. nr. 5., iar art. 196 a prevăzut că legea intra în vigoare în termen de un an de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția dispozițiilor art. 3, 140, 141, 143, 168,
173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, ale art. 180 alin. (2)-(4), ale art. 182 și 186, care intra în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial Român.
Acest ultim act normativ suprimă clasificarea privind încadrarea locurilor de muncă pe grupe și constituie o nouă clasificare a acestora în condiții normale, deosebite sau speciale.
La data de 22 februarie 2001 a fost adoptată Hotărârea de G. nr. 261/(...) privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite care, conform art. 20, a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cuprinde o serie de etape, a cărei succesiune a fost recomandată de legiuitor. P. operațiune vizează nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, acolo unde acesta este înființat.
După nominalizarea efectuată de această comisie paritară, se recomandă expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii iar apoi efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1).
Următoarele operațiuni, menționate la literele d, e, f și i se referă la solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și F. a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr.2 sau 3; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca și factorilor de mediu specifici locului demunca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu prevederile art. 4 și stabilirea locurilor de munca în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Conform art.16, angajatorii care au locuri de muncă, activități și categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de munca în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia. Acest termen a fost prelungit până la data de 31 decembrie
2001, prin H. nr. 676/(...), apoi până la 30 iunie 2002, prin H. nr. 1. și ulterior, până la data de 31 decembrie 2002, prin H. nr. 613/(...).
În data de (...) a fost adoptată H. nr. 1025 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Articolul 2 al acestui act normative prevede :";(1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale sunt următoarele: a) încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001; b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art. 1 lit. a); c) existenta la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; e) efecte asupra capacității de munca și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de munca în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).";
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale presupune îndeplinirea următoarelor operațiuni a căror ordine cronologică a fost stabilită de legiuitor la art. 3 : a) nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de munca în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau C. N. pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentrueliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art.2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2) Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).";
Procedura presupune, prin urmare, o acțiune comună inițiată de angajat împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii.
Conform art. 3 alin.(3), pasivitatea angajatorului, îndreptățește sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori responsabilul cu protecția muncii să sesizeze inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).
Pe baza dosarului care cuprinde documentele prevăzute de art. 5 alin.3, C. pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale formată din reprezentanți ai M.ui M., S. S. și F. și ai M.ui S., acordă avizul sau respinge motivate solicitarea de emitere a acestuia.
Potrivit art. 13 , angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la M. M., S. S. și F. care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.
Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.";
Raportat la contextul legal expus, Curtea notează că încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale presupunea urmarea procedurii mai sus descrise. Or, așa cum a reținut și prima instanță, documentația de la dosar nu confirmă parcurgerea acestei proceduri.
În ceea ce privește Legea nr. 226/2006, se reține că prin art. 1 legiuitorul a statuat că „ începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile
Hotărârii G.ului nr. (...) privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.";
Prin dispozițiile art. 2 al. 2 din legea nr. 226/2006, legiuitorul extinde aplicabilitatea acestei legi speciale, stabilind că "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.";
Incidența dispozițiilor art. 2 al. 2 este exclusă în condițiile în care activitatea reclamantei a fost încadrată în grupa a II a de muncă, iar art. 1 al. 1 nu este aplicabil ca urmare a faptului că, așa cum a constatat prima instanță, activitatea acesteia nu se identifică cu cea care corespunde locurilor de muncă încadrate în condiții speciale.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești la care face trimitere recurenta, cu titlu de practică judiciară, Curtea reține că în actuala reglementare acestea nu constituie izvor de drept. Mai mult, pronunțarea unor hotărâri prin care s-au soluționat în mod favorabil pretențiile părților reclamante, nu sunt de natură a justifica admiterea acțiunii în cauza dedusă judecății, argumentul practicii neunitare nefiind suficient pentru a pronunța o soluție în sensul solicitat, câtă vreme probațiunea administrată nu converge în sensul confirmării pretențiilor deduse judecății.
De altfel, Curtea apreciază că nu se poate reține în cauză o încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție sau a prevederilor art. 6 al. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece instanța nu a fost chemată să se pronunțe cu privire la existența unor drepturi deja recunoscute de lege reclamantei, ci aceasta a urmărit crearea în favoarea sa a unei noi situații juridice printr-o procedură ce intră în sfera de competență a altor instituții ale statului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 2127 din (...) a T. B. N. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. N. N.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia nr. 975/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 50/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
