Decizia nr. 2658/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2658/R/2012
Ședința 28 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul C. T. "C. S." B. M. împotriva sentinței civile nr. 170 din 02 februarie
2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 14 mai 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 21 mai 2012, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.170 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta și, în consecință a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală;
A fost admisă cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul C. T. „. S. B. M., și, în consecință a fost obligat pârâtul C. T. „. S. B. M. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: C. C., C. R., G. A., H. L., H. I., L. E., L. C., M. L., O. D. J., O. M., R. M., S. M. și V. A., drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din L. 128/1997 cu modificările ulterioare, începând din data de (...) și până la data de (...), la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
A fost respinsă cererea reclamantului formulată împotriva pârâților C.
Local al M. B. M. și a P. M. B. M., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul nu a solicitat obligarea M.ui F. P. să asigure unității școlare pârâtefondurile bănești necesare plății drepturilor salariale pretinse, ci chiar obligarea acestuia la plata lor.
Obligația de plată a tranșelor suplimentare de vechime, ce intră în componența drepturilor salariale, se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între reclamant și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, ca urmare, instanța va admite excepția invocată și va respinge cererea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
C. C., C. R., G. A., H. L., H. I., L. E., L. C. M. L., O. D. J., O. M., R. M., S. M. și V. A., cadre didactice la C. T. „. S. B. M., au împuternicit reclamantul, prin prisma prevederilor art. 28 din L. 54/2003, să promoveze prezenta acțiune.
D. adeverința nr. 890/(...) emisă de C. T. „. S. B. M., rezultă că la data de
(...) membrii de sindicat reprezentați aveau vechime în învățământ cuprinsă între 32 de ani și 42 ani (f.10).
Aceste mențiuni se coroborează cu datele din carnetele de muncă ale membrilor de sindicat reprezentați în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 și 2 din L. 128/1997 cu modificările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Unitatea școlară pârâtă a recunoscut că începând de la data de (...) tranșa suplimentară de vechime nu a mai fost acordată (f.9).
În ce privește incidența O. 15/2008 , instanța a reținut că prin D. nr.
983 din 30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2, art. 3 și art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, reținând că textele legale menționate au modificat structura drepturilor salariale, mai exact, a reașezat principiile de salarizare în domeniul personalului din învățământ, în sensul includerii unor sporuri și tranșe suplimentare de vechime în coeficientul de multiplicare.
Or, art. 1 pct. V.1. din L. nr. 3. privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, în temeiul căruia a fost adoptată Ordonanța Guvernului nr.
15/2008, a prevăzut posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe care să cuprindă "reglementări privind majorările salariale ale personalului din sectorul bugetar pe anul 2008". Chiar dacă salariul de bază al cadrelor didactice a cunoscut în fapt o creștere, Curtea a constatat că Guvernul nu avea abilitarea legală de a modifica structura de calcul a salariului, depășind astfel limitele abilitării acordate prin L. nr. 3..
A mai reținut Curtea că, în pofida faptului că ordonanța criticată a fost aprobată prin L. nr. 2., aceasta nu a acoperit viciile sale de neconstituționalitate și că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru căviciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare.
Începând de la data de (...), conform prevederilor art. 10 din A. II a L. nr.
3. s-au acordat în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din L. nr. 128/1997.
Astfel, la punctul 7 al (6) din Nota intitulată „Sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ"; (anexa II/1 a L. 3.) se menționează:
„prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, se aplică numai pentru profesorii universitari și pentru profesorii I, cu gradul didactic I, institutorii și învățătorii cu gradul didactic I din învățământul preuniversitar"; .
Prin adresa nr. 757/BO/(...) M. E., C., T. și S. i-a comunicat reclamantului că „. de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul
2010 în conformitate cu prevederile L. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare";.
În perioada vizată în litigiu: (...) (...) membrii de sindicat reprezentați îndeplineau condițiile legale de vechime care îi îndreptățeau la tranșa suplimentară de vechime, însă începând de la data de (...) (f.9) aceste tranșe nu le-au fost acordate.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzută de art. 50 din L. 128/1997 cu modificările ulterioare formulată în contradictoriu cu pârâtul C. T. „. S. B. M. este întemeiată și, în consecință, o va admite conform dispozitivului.
În ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M., instanța a constatat că este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, pârâții C.
Local al M. B. M. și a P. M. B. M. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații lor.
Conform art.167 alin. din L. nr.84/1995 finanțarea de bază (care include
și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr.
273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal membrilor de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund derepartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. M. B. M. este ordonator principal de credite al bugetului M. B. M., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a pârâților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată obligarea tuturor pârâților, inclusiv a C.ui Local al M. B. M. și a P.ui M. B. M. „la plata"; drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime și, în consecință, instanța a respins cererea reclamantului formulată împotriva acestor pârâți, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. T. „. S. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada (...)-(...) în raport de data înregistrării acțiunii ((...)).
Asupra fondului, pârâtul a susținut că potrivit art.5 alin.2 din OG nr.15/2008, în coeficienții de multiplicare sunt incluse tranșele de vechime, iar acordarea acestor drepturi semnifică un beneficiu dublu pentru salariat.
Cu privire la perioada ulterioară datei de (...) s-a arătat că art.10 din anexa II a L. nr.3. recunoaște beneficiul art.50 alin.1 din L. nr.128/1997
/(tranșele de vechime) doar în favoarea profesorului universitar și a profesorului
I grad didactic I din învățământul preuniversitar.
De altfel, art.50 alin.2 din L. nr.128/1997 a fost abrogat prin L. nr.3..
S. L. din Î. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că este inoperantă excepția prescripției deoarece drepturile au fost acordate începând cu (...), precum și că acordarea tranșelor de vechime după data de (...) este recunoscută de M. E., C. T. și S. prin adresa nr.757/130/(...).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin hotărârea recurată, pârâtul recurent a fost obligat la plata drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...), în raport de înregistrarea acțiunii la data de (...), astfel încât demersul reclamanților se încadrează în termenul general de prescripție, contrar alegațiilor recurentului.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997,
„(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime";.
Se pune deci problema dacă această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioarede vechime nu a fost inclusă în coeficienții de multiplicare în funcție de care se calculează salariile cadrelor didactice, singura situație în care această creștere ce se datora legal membrilor sindicali reprezentați de reclamant s-ar fi reflectat în salariul primit.
D. acest punct de vedere, se constată că pentru perioada vizată, prin art. 5 alin. 2 din O. nr. 15/2008, s-a prevăzut că „în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare";.
Anterior acestei ordonanțe, prin O. nr. 4. și prin O. nr. 1., acte normative ce au reglementat creșterile salariale acordate pentru anii 2006 și 2007 personalului didactic din învățământ, deși nu s-au adus modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, nu s-a prevăzut includerea în coeficienții de multiplicare majorați a sporului cuvenit pentru aceste tranșe suplimentare de vechime.
În concluzie, Curtea constată că până la data de 1 februarie 2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial O. nr. 15/2008, legiuitorul nu a prevăzut includerea creșterilor salariale solicitate prin prezenta acțiune în coeficienții de multiplicare folosiți la calcularea salariilor cadrelor didactice, astfel încât aceste creșteri nu au fost aplicate efectiv cadrelor didactice reprezentate în cauză, deși le erau legal datorate conform prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr.
128/1997.
Se constată însă că nici de la data de (...) nu se poate reține includerea în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2 a creșterilor de 1. din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997, raportat la faptul că prin decizia nr. 9. a C. C., au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 din O. nr. 15/2008.
Or, potrivit prevederilor art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., „(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept";.
Ca atare, se constată că în cauză, așa cum corect a reținut prima instanță, nu s-au acordat drepturile cuvenite reclamanților în temeiul art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 pentru perioada (...)-(...), sens în care urmează a fi menținută dispoziția de admitere a acțiunii pentru această perioadă.
Sunt întemeiate însă motivele de recurs invocate de pârât privitoare lacaracterul nefondat al pretențiilor similare aferente perioadei (...) până la zi.
Se rețin, în acest sens, dispozițiile art. 48 alin. 1 pct. 40 din L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, la data intrării în vigoare a legii, abrogă, printre altele, și dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Anterior abrogării, art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 statua:
„Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime";.
Ulterior abrogării alin. 2 al acestui articol, practic nu mai subzistă în legislația în vigoare, aplicabilă după data de (...), nici un text de lege care să prevadă o creștere a coeficientului de ierarhizare cu 1. din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât ulterior acestei date nu mai poate fi admisă acțiunea pentru acordarea beneficiului de creștere a coeficientului de ierarhizare cu procentul arătat. Neînsoțit de alin. 2, care explicita și concretiza mărimea tranșelor suplimentare de vechime, alin. 1 al acestui articol de lege nu mai are finalitate practică în sine, ci doar coroborat cu anexele la lege prin care se stabilesc coeficienții de ierarhizare, sensul legii fiind că acești coeficienți din anexe includ deja tranșele suplimentare.
Prin acțiune nu se afirmă însă că nu s-ar fi acordat acești coeficienți astfel cum sunt stabiliți prin anexele la L. nr. 3., ci se solicită practic prelungirea aplicabilității unui text ieșit din vigoare și acordarea în continuare a unui procent care nu mai este prevăzut în legislație.
Faptul că la art. 10 din A. II a L. nr. 3. și la pct. 7 alin. 6 din Notele la A. II a L. nr. 3. se stipulează că de prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar, profesorul I grad didactic I, institutorii și învățătorii cu gradul didactic I din învățământul preuniversitar nu poate semnifica acordarea unui coeficient neprevăzut de lege.
Este motivul pentru care urmează a fi admis recursul declarat de pârât, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii pretențiilor raportat la perioada de după (...).
Se au în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9
C.proc.civ. și ale art. 48 alin. 2 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul C. T. "C. S." B. M. împotriva sentinței civile nr. 170 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea având ca obiect pretențiile aferente perioadei (...) -(...).
Menține celelalte dispoziții. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
S. D. L. D. pentru D. G.aflată în concediu de odihnă semnează președintele instanței
V. M.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...).
Jud.fond. G. B.
| ← Decizia nr. 3122/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1388/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
