Decizia nr. 2660/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2660/R/2012
Ședința 8 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I.-R. M. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul recurent S. M. DE L. DIN D. CFR C.-N. împotriva sentinței civile nr.
3227 din 27 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. "CFR C." SA, având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 21 mai 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. C. reclamanta S. M. DE L. DIN D. CFR C.-N. a solicitat obligarea paratei S. N. DE T. F. DE C. "CFR C. SA B. să aplice un program redus al timpului normal de lucru de la 8 ore pe zi la 7 ore pe zi, iar media lunară sa fie de
35 ore pe săptămână, pentru salariații care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă stabilite potrivit reglementărilor legale, respectiv pentru funcțiile de mecanic de locomotivă-automotor, mecanic ajutor locomotive - automotor și mecanic instructor.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulata de reclamanții enumerați in tabeleleanexa acțiunii, reprezentați prin S. M. de L. din D. CFR C.-N.. Fără cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile art. 28 alin 1 din legea nr. 2. condițiile de munca in care își desfășoară activitatea asigurații din sistemul public de pensii pot fi: normale, deosebite, si speciale. Locurile de munca ocupate de către reclamanții din cauza de fata au fost încadrate de legiuitor in categoria locurilor de munca in condiții speciale, potrivit prevederilor art. 30 din L. nr. 2. si anexele
2 si 3 din lege.
Pornind, așadar, de la premisa ca reclamanților trebuie sa le fie recunoscute drepturile decurgând din încadrarea locurilor lor de munca in categoria locurilor de munca „in condiții speciale"; este necesar să se analizeze in ce măsura dreptul acestora de a beneficia de reducerea duratei timpului de munca s-a concretizat in urma negocierilor cu angajatorul, in cuprinsul CCM, aceasta in condițiile in care, potrivit prevederilor art. 112 alin 1 Codul muncii
";pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prinnegocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.";
In cauza reclamanții se prevalează de prevederi art. 13 alin 1 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011, potrivit cărora: ";Salariații care își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții deosebite sau speciale beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condițiile prevăzute de lege, și nu pot efectua ore suplimentare.";
Instanța a observat, in primul rând, ca potrivit clauzelor CCM invocat de către reclamanți: „ D. nici una din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic.
(3) Conform principiului că, drepturile recunoscute și acordate prin negocieri colective anterioare constituie „legea părților"; și sunt „drepturi minime câștigate";, negocierea unui nou Contract colectiv de muncă se va face având ca bază clauzele contractului aplicabil.";
Or, astfel cum rezulta din înscrisul depus in probațiune la fila 11 dosar, acest CCM a fost denunțat de C. N. a P. Roman, parte semnatara a contractului, la data de (...). Astfel fiind, contractul a expirat la data de (...).
Pe de alta parte, clauza contractuala de care se prevalează reclamanții nu prezintă relevanta in cauza in condițiile in care nu face decât sa recunoască dreptul reclamanților la reducerea duratei normale de munca fara, insa, a reglementa o procedura in sensul reducerii efective a acestui program si fara a stabili durata concreta a timpului zilnic de munca.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a respins acțiunea, potrivit dispozitivului. De asemenea, a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. M. de L. din D. CFR C.-N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
1.Recurentul consideră că în mod greșit prima instanță a dispus respingerea acțiunii, omițând să aibă în vedere, pe de o parte adresa nr.140/DDS/(...) emisa de M. M., F. si P. S., depusa la dosarul de fond, iar pe de altă parte prevederile art. 4 (2) din CCM Unic la N. de R. T. pe anii 2006-2010.
Cum CCM-ul evocat nu a fost denunțat de către toate părțile părți semnatare, ci doar de către C. N. a P. Roman, nu se poate reține că valabilitatea acestuia a încetat la data de (...).
Mai mult, C. N. a P. Roman a înștiințat M. despre denunțarea CCM Unic la
N. de R. T. prin adresa nr. 307 /(...) si nu cu 30 de zile înainte de expirarea lui - așa cum prevede art. 4 al. 2. M. nu are calitatea de a interpreta contractul colectiv de munca, ci doar sa ia la cunoștința documentele puse la dispoziție, așa cum rezulta din adresa nr. 140/DDS/(...) depusa la dosarul de fond.
2. Prevederile art. 13 din CCM Unic la N. de R. T. trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 25 al. 1 și art. 24 al. 2 și art. 42 al. 1 din același contract.
3.Solicitarea dedusă judecății se fundamentează inclusiv pe prevederile art. 1 din L. nr. 31/1991, temei care însă nu a fost analizat de către instanța de judecată.
Funcțiile de mecanic de locomotive si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor sunt încadrate în condiții speciale de munca, aspect necontestat de către societatea pârâtă, dar cu toate acestea refuza sa negocieze reducerea timpului de lucru pentru aceste categorii de salariați, deși Federația M. de L. din România a solicitat reducerea duratei normale a timpului de lucru de la 8 la 7 ore pentru personalul care lucrează in condiții speciale de munca.
Mai arată recurentul că toate categoriile profesionale care lucrează in locuri de munca cu condiții speciale, beneficiază de reducerea timpului normal de lucru de la 8 ore la 4 ore sau 6 ore pe zi, numai funcțiile de mecanic de locomotive si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor nu beneficiază de această reducere, ceea ce este inechitabil.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.6, 7, 8 si 9, art.312, 315 C.pr.civ., L. nr. 31/1991, CCM la N. de R. T. pe anii 2006-2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. N. de T. F. de C. C. C." S. a solicitatrespingerea recursului.
Aceasta a subliniat că CCM Unic la N. de R. T. pe anii 2006-2010 și-a încetat efectele la data de (...), întrucât a fost denunțat la data de (...), iar nu la data de (...), cum eronat susține recurentul.
Prevederile art. 13 al. 1 din CCM-ul evocat reglementează doar posibilitatea reducerii duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, fără a indica în concret o procedură specifică de urmat, stabilind doar că această măsură se va realiza ";în condițiile legii";.
L. nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca in condiții speciale, ale cărei prevederi se completau cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, a fost abrogata de
L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, care a preluat reglementările in ceea ce privește regimul juridic al desfășurării muncii in aceste condiții.
De asemenea, astfel cum rezulta din Anexa 3 la L. nr. 2., au rămas in vigoare prevederile H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Reglementările din L. nr. 2. privind încadrarea unor locuri de munca in condiții speciale vizează doar posibilitatea pentru asigurații care desfășoară astfel de activități de a beneficia de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, fără să stipuleze vreo obligație pentru angajator în sensul aplicării unui program redus al timpului normal de lucru de la 8 ore la
7 ore pe zi, astfel încât susținerile pretențiilor recurentului - reclamant, raportat la prevederile legale mai sus analizate, sunt neîntemeiate.
Nici H.G. nr. 1025/2003 și nici Contractului Colectiv de M. încheiat la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011, aplicabil cu începere de la (...) si valabil pana la data când a încetat sa își mai producă efectele, nu cuprind astfel de dispoziții.
În contractele colective de munca încheiate la nivelul C. C. S. s-a negociat reducerea timpului de lucru sub 8 ore pe zi numai pentru funcțiile de telefonist si operator introducere date.
Trimiterea recurentului-reclamant la dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. a) din CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011 este nerelevanta in cauza, urmând sa fie respinsa, întrucât acesta reglementează acordarea sporului de 25% pentru condiții speciale, ceea ce nu face obiectul cauzei deduse judecății.
Prevederile art. 1 din legea nr. 31/1991 nu vizează persoanele care își desfășoară activitatea în condiții speciale, astfel că în mod temeinic și legal prima instanță nu a avut în vedere aceste dispoziții legale, nefiind incidente în cauză.
Mai arată societatea intimată că un loc de muncă încadrat în condiții speciale nu poate fi încadrat în același timp în condiții deosebite. Face trimiteri și la practica judiciară în materie.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de (...), reclamantul recurent a reiterat aspectele invocate prin memoriul de recurs.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 115 al. 1 din Codul M. republicat ( art. 112 al.
1 din Codul M. anterior), pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
După cum se poate remarca legiuitorul nu indică expres procedura de reducere a timpului de lucru ci statuează că aceasta se va stabili „prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice";.
În ceea ce privește negocierile colective, Curtea observă că prin dispozițiile art. 13 al. 1 din CCM Unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-
2010, s-a prevăzut că „salariații care își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții deosebite sau speciale beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condițiile prevăzute de lege, și nu pot efectua ore suplimentare";.
Dincolo de faptul că părțile semnatare au stabilit doar ca o posibilitate reducerea timpului de muncă, fără a concretiza condițiile și durata reducerii acesteia, Curtea constată că aceste prevederi au încetat să mai producă efecte la data de (...), ca urmare a denunțării acestui contract de către una dintre părțile semnatare, respectiv de către C. N. a P. Roman(CNPR).
Contrar celor alegate de către recurent, Curtea constată că din conținutul adresei nr. 171/DDS/(...) emisă de M. M. și P. S. (f. 11 dosar fond) rezultă fără nici o urmă de dubiu că CCM-ul menționat a fost denunțat de către C. N. a P. Roman (CNPR), această denunțare fiind notificată la data de (...) părților semnatare Alianța Sindicatelor T. din România, respectiv C. S. N. a T. din România.
În acest sens sunt și mențiunile din adresa nr. 307/(...), înregistrată la M. sub nr. 77/(...) (f. 26 recurs) la care face trimiteri reclamantul recurent, în cadrul căreia se face referire la aceeași notificare din (...).
Reclamantul recurent este în eroare cu privire la data notificării denunțării, întrucât acesta se raportează la momentul înregistrării adreselor de informare cu privire la denunțarea contractului la M., iar nu la data înregistrării notificării la cele două părți semnatare.
Ceea ce prezintă relevanță în cauză nu este data înregistrării la M. a notificării CNPR, ci momentul la care notificarea denunțării a fost înregistrată la cele două părți semnatare amintite, aceasta în contextul în care, din prevederile art. 4 al. 2 din CCM nu rezultă obligația părților de a notifica denunțarea și la M.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 al. 2 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008-2010 au fost respectate, acest contract fiind denunțat cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, încetând practic să mai producă efecte la data de (...).
Trimiterea recurentului-reclamant la dispozițiile art. 42 alin. (1) lit. a) din
CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2011 este nerelevanta in cauza, urmând sa fie respinsa, întrucât aceste prevederi reglementează acordarea sporului de 25% pentru condiții speciale, ceea ce nu face obiectul cauzei deduse judecății.
Ca act normativ specific în sensul art. 115 al. 1 din Codul M. republicat, se evidențiază L. nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează in condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase, care la art. 1 prevede că „salariații care desfășoară efectiv și permanent activitatea în locuri de munca cu condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - beneficiază de reducerea duratei timpului de munca sub 8 ore pe zi, în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
Prin dispozițiile art. 2 și următoarele din același act normativ se instituie o procedură specifică, care presupune negocieri între sindicate sau reprezentanți ai salariaților și patronat.
Or, documentația de la dosar nu confirmă existența unor astfel de negocieri în baza acestui temei legal, astfel că pretențiile întemeiate pe acest act normativ nu pot fi validate.
În ceea ce privește L. nr. 226/2006, Curtea observă că referirile la acest act normativ sunt făcute de către reclamantul recurent exclusiv din perspectiva justificării condițiilor speciale de muncă recunoscute salariaților, iar nu ca temei al reducerii timpului de lucru, astfel că analizarea cauzei din această perspectivă nu este necesară. Obiectul cauzei nu privește acordarea condițiilor speciale de muncă, ci recunoașterea unui beneficiu ca urmare a desfășurării activității în astfel de condiții.
Nu constituie o justificare de natură să conducă la admiterea acțiunii pretinsa discriminare în raport cu alte categorii profesionale care lucrează în condiții speciale de muncă, câtă vreme nu s-a făcut dovada că situația acestora este una similară sau echivalentă cu aceea a salariaților reprezentați în cauza dedusă judecății.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 teza a II a Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. M. DE L. DIN D. CFR C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3227 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. D. D. G.
I.-R. M.
C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: M.F.Bujor
| ← Decizia nr. 4067/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2328/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
