Decizia nr. 2771/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2771/R/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. D.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 5970 din 5 decembrie 2011 și sentința civilă nr. 1779 din 20 februarie 2012 pronunțate de T. C. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat H. I.-D. și pe pârâții intimați P. O. H., C. LOCAL H., L. T. „. G. H., P. O. C., C. LOCAL C. și G. Ș. I. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, av. C. R., lipsă fiind reprezentanții recurenților și pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care se invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței de lămurire a dispozitivului.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și invocă oral excepția nulității recursului declarat de pârâtul M. împotriva sentinței de lămurire a dispozitivului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului și a excepției invocate.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției nulității recursurilor formulate împotriva sentinței de lămurire a dispozitivului, întrucât în motivele formulate se aduc critici hotărârii de fond și nu celei de lămurire. Pe fond solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru considerentele arătate în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5970 din 5 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată îndosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocate de către pârâții M. E. C. ȘI S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
și P. O. H.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul H. I. D. În C. cu P.
L. T. O. G. H., G. Ș. I. C., C. Local H., C. Local C., P. O. H., P. O. C., Ministerul
Finanțelor Publice și M. E. C. și S.
A fost obligat pârâtul L. T. O. G. H. în calitate de angajator la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, începând cu 01 octombrie 2008 și până la (...) și a fost obligat pârâtul G. Ș. I. C. la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, începând cu 1 septembrie 2009
- (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local H., C. Local C., P. O. H., P. O. C., Ministerul Finanțelor Publice și M. E. C. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 162 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. C.-N., Ministerul Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S. care se impune a fi analizată cu prioritate conform art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Instanța a reținut că atât C. local pârât are calitate procesuală pasivă , conform art. 19 din L. nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din O. nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin H. nr. 2. și art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare pății drepturilor bănești solicitate prin acțiune, cât și primarul pârât care dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 din L. nr. 215/2001 și art. 20 alin. 1 și alin. 4 din L. nr. 500/2002, întrucât acest pârât îndeplinește de ordonator de credite în privința sumelor solicitate prin acțiune.
M. E., C., T. și S. are calitate procesuală pasivă, prin prisma art. 13 din OUG nr. 32/2001 și art. 17 alin. 1-2 din Normele aprobate prin H. nr. 2.. Conform acestor dispoziții legale, și acestui minister îi revin obligații de finanțare a învățământului preuniversitar, precum și finanțarea integrală a pârâtului I. Ș. J. M. și, văzând și prevederile art. 60-61 din Codul de proc. civ., instanța a apreciat ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de I. Ș. J. M. și a admis-o.
După cum reiese din carnetul de muncă al reclamantului (fila 10,11), reclamantul a fost angajatul pârâților L. T. O. G. H. și G. Ș. I. C.
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentrucreșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Actul normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008.
Prin D. nr. 842/(...), publicată în M.O. nr. 464/(...), Partea I, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.
2 și 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Este important de reținut faptul că prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din O. nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 31/2009 și nr.
41/2009), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator
și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O.
Prin sentința civilă nr. 1779/(...), pronunțată în același dosar, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului formulată de către reclamantul H. I. D. În C. Cu P. L. T. O. G. H., G. Ș. I. C., C. Local H., C. Local C., P. O. H., P. O. C., Ministerul Finanțelor Publice și M. E. C. și S., în sensul că dispozitivul Sentinței civile nr. 5. pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. trebuie interpretat în sensul că pârâții C. Local H., C. Local C., P. O. H., P. O. C., Ministerul Finanțelor Publice și M. E. C. și S. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului prin sentința civilă nr. 5. și totodată să efectueze transferul acestor fonduri către angajatori în vederea efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că dispozitivul hotărârii a fost incomplet, astfel că, în baza art. 281 indice 1 C.pr.civ., instanța a admis cererea de completare a dispozitivului a T.ui C.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul critică sentința atacată cu prezentul recurs în primul rând pentru faptul că, aceasta nu face trimitere la temeiul de drept care o îndreptățește să oblige Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor în litigiu, rezumându-se să-l oblige pur și simplu.
În al doilea rând, așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la dosar instanța de fond, prin D. nr.10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art.60 din C.pr.civ., raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O. nr. nr.2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
De altfel, în speță Ministerul Finanțelor Publice nici măcar nu a fost chemat în judecată în nume propriu.
Așa cum rezultă din acțiune, în speță, reclamantul a înțeles să se judece cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Cu toate acestea, sentința în prezent atacată nu a fost chemat astfel în judecată.
Pe de altă parte, între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice nu a existat nici un raport de prepusenie pentru că acesta din urmă să fie obligat direct față de reclamant.
Este de observat deci, că în speță, Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat pe de o parte fără să fie chemat în judecată, iar pe de altă parte fără să-i fie justificată calitatea procesuală pasivă prin trimiterea la un test legal care să-i confere acestuia calitatea de a aloca și vira fondurile așa cum a fost obligat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S. B.solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției astfel cum a fost formulată, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare pârâtul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Instanța de fond, deși a reținut care sunt prevederile legale aplicabile în speță, le-a interpretat în mod greșit, fiind astfel incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.. Tocmai din prevederile legale reținute de instanța de fond reiese cu certitudine că M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală pasivă.
Între M. E., C., T. și S. și cadrele didactice și cele didactice auxiliare nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractante, spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din L. nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din L. nr.128/1997, coroborat cu art. 7 alin.8 din L. nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art. 25 din L. nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E., C., T. și S. în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În nici un caz M. nu are calitate de angajator față de reclamantă întrucât nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință, încheia contracte individuale de muncă cu personalul care lucrează în cadrul bibliotecilor centrale universitare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
În al doilea rând, M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Conform art.13 din O. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea";.
Prin art.1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H. de G. nr. 5. se prevede: „Începând cu anul
2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Având în vedere motivele prezentate mai sus, obiectul cererii de chemare în judecată și raportat la prevederile legale, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a scoaterii acestuia din cauză, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția nulității recursurilor în raport de criticile aduse în recurs Sentinței civile nr. 1. prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 5., Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin. 1 C.pr.civ.
Astfel, recurenții au formulat în termenul legal motivele de recurs pentru care au înțeles să critice pentru nelegalitate Sentința civilă nr. 1., susținerileintimatului reclamant în invocarea excepției nulității, reprezentând, în realitate, apărări în susținerea netemeiniciei motivelor de recurs.
Referitor la recursurile declarate, Curtea reține, cu opinie majoritară, căacestea sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Față de conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâților Ministerul Finanțelor
Publice și M. E., C., T. și S. are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială. Practic, prin introducerea acestor pârâți în proces, se urmărește obligarea acestora la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, partea reclamantă nu invocă existența unui raport obligațional direct cu pârâții recurenți, ci are în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și pârâții recurenți, ca ordonatori principali de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor
Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între
Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza legii.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din H. G. nr.
34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor O. G. nr. 2., cu modificările și completărileulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, Curtea constată că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. E., C., T. și S., Curtea reține că potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. De asemenea potrivit dispozițiilor art. 16 din H. nr. 2., „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."; Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat. Având în vedere faptul că recurentul M. E., C., T. și S. nu are atribuții în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată a fi întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin motivele de recurs de către acest pârât. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ., Curtea va admite, cu opinie majoritară, recursurile declarate cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensulrespingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții recurenți pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția nulității recursurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 1. a Tribunalul Cluj. Admite, cu majoritate de opinii, recursurile declarate de pârâtul S. Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva Sentinței civile nr. 5970 din 5 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...) și împotriva Sentinței civile nr. 1779/(...), pronunțată în același dosar, pe care le modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S. și, în consecință, respinge acțiunea reclamantului H. I.-D., precum și cererea de lămurire a dispozitivului formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții recurenți, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentințelor. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECATORI C. M. S. D. I.-R. M.cu opinie separată în sensulrespingerii recursurilor GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: M.-F. B. Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Analizând recursurile declarate de pârâții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. ȘI S., consider că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a reținut că membrii sindicatului intimat sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 septembrie 2009, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceștia au fost lipsiți în mod nejustificat. Prin decizia nr.3/2011, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, având în vedere efectul deciziilor C. Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de U. ale G. nr. 1., nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ șidrepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Se mai reține că în mod corect prima instanță a soluționat și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de M. E., C., T. ȘI S. Astfel, în primul rând, acest minister are un rol deosebit de important chiar în f und amen tare a f in anț ăr ii neces are î nv ăț ămân tulu i preu n ivers itar, av ând în subordine a s a C. N aț ion al pen tru F in an ț are a Înv ăț ămân tulu i Preun ivers itar c are , potrivit art.45 din H. 2., centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ, întocmită de inspectoratele școlare județene, iar potrivit art.46 din aceeași hotărâre, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlarejudețene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectăprevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământuluipreuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M. E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat. În al doilea rând, acesta avea ș i are , conform H. nr.51/2009, H. nr.1426/2009 ș i H. nr.81/2010, atr ibuț ii de d irecț ion are, de a s tab il i me todolog ii ș i de a da îndru măr i me todolog ice obl ig ator ii ins tituț iilor de înv ăț ămân t subordon ate, atât în cee a ce pr iv eș te modul de s tab il ire a s al ar iilor, as tf el cu m rezul tă d in O. nr.8/2000, din ordinele succesive de aprobare a metodologiilor de calcul a drepturilor salariale ale c adrelor d id ac tic e, pe c are un ităț ile s ubordon ate trebu ie s ă le aduc ă l a îndepl in ire, c ât ș i a celo rl ate inde mn iz aț ii ale person alulu i d in înv ăț ămân t, în conf or mitate cu leg il e în v igo are ș i a pre veder ilor con tr ac telo r colective de munc ă negoc iate ș i se mnate, f iind cer t c ă n ic io un itate școl ar ă n u s tab ileș te dup ă bunu l s ău pl ac drep tur ile cuven ite person alulu i ang ajat . Astfel, potrivit art.3 din H. nr.81/2010, M. E., C., T. și S. îndeplinește următoarele funcții: de administrare, prin care alocă, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate; de evalua re, coordonare și co ntrol al realizării po liticilor în domeniul educației, învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului; de elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcțional, operațional și finan ciar în care se rea lizează politicile din domeniile sale de activitate; de autoritate de stat, prin care asigură urmărirea și controlul respectării reglementărilor din domeniile sale de activitate. Conform art.4 din aceiași hotărâre de guvern, în domeniile educației șiînvățământului, M. E., C., T. și S. exercită și următoarele atribuții principale:controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare; elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico- financiar în care se realizează politicile în domeniile sale de activitate; inițiază, elaborează și promovează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate, controlează și monitorizează respectarea reglementărilor din domeniile sale de activitate. De altfel, în prezent, potrivit art.4 alin.1 din L. nr.63/2011, gestiunea s is te mulu i de s al ar iz are a person alulu i d in ins tituț iile de înv ăț ămân t preuniversitar și universitar de stat se as igur ă de ordon ator ii pr inc ip al i de cr ed ite ș i d e M. E., C., T . și S. De asemenea, consider că în mod corect a fost soluționată de către prima instanță și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de M.-S. F. P. Astfel, obligația de a plăti salariul revine angajatorului, respectiv, unităților școlare intimate în cauză. Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate dinfonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit art.40 din H. nr.2., după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Conform art.3 alin.3 din H. nr.1618/2009, repartizarea sumelor defalcatedin taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare. Mai consider că răspunderea M. F. P. în ceea ce privește acordarea integrală a drepturilor bănești cuvenite personalului didactic prin L. nr.2., decurge și din art.8 alin.1 al Legii nr.24/2000, întrucât legiuitorul a avut, pentru adoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în aplicarea acestora, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unor drepturi prevăzute expres prin acte normative ce au avut avizul său. Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, S., la elaborarea acestor legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute în vedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri. Consider astfel că, M. F. P. î i rev in atr ibuț ii înse mn ate în c ee a ce pr iveș te ch iar aloc are a ș i f und a men tare a f ondurilor neces are un ităț il or de înv ăț ămân t, î n b az a leg ilor în v ig o are ș i a preve der ilor con tr ac telor col ec tive de munc ă c e regle men te az ă drep tur i ale person alulu i d id ac tic , astfel încât în mod corect primainstanță a obligat acest pârât la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate de către reclamanți prin acțiune. Mai consider că, deși în anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesul legii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut înfavoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3., efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu pot fi extinse și asupra situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completărileulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege. În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, șiart. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar."; „ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din H. G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. 3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional."; În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „ Rec ursurile în interesul legii vizează aceeaș i problemă de drept r eferitoare la interpretarea și aplicarea di spozițiilor art. 60 di n Codul de procedur ă civilă raportate l a art. 19 din L. n r. 500/2002 privin d finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 -4 din O. G. nr. 2. privind execut area obligațiilor de p lată ale instituțiilor publice, stabilite pri n titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F . P. în litigiile vizâ nd acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe ed ucaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; Astfel, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora instanțele au pron unțat soluții diferite , se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât cererea cu care a fost investită legal, respectiv doar chestiunea cererii de chemare în garanție a M. F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar . De altfel, conform art.3305 din Codul de p rocedur ă c iv il ă, recur sul în in teresul leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă se f ace dovad a c ă proble mele d e drep t c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile. Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, încalitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată. În to ată ace as tă per io ad ă, prob ab il în urma pr ac tic ii cons tan te a ins tanțelor judec ătoreș ti de obl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a de f ondur i, n ic iunul d in tr e cei pe care legea i-a inves tit cu leg itimare procesu al ă de a exerc ita recursul în in teresul leg ii, respe c tiv procurorul ge ner al al P arc he tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i coleg iile de conducere ale curț ilor de apel nu au cons tatat c ă ace as tă proble mă de drep t ar f i f os t soluț ion ată d if erit de c ătre ins tanțel e judec ătoreș ti, nef iind pro mov at un recurs î n in teresul leg ii în ac es t sens. Po tr iv it ar t.329 al in .1 d in Codul de pr ocedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost modificat prin L. nr.219/2005, P. general al Parchetului de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a ce rere a min is trulu i ju s tiț ie i ș i coleg iile de conducere ale curț il or de apel, au dre p tul, pen tru a as ig ur a in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a l eg ii pe în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i Jus tiț ie s ă s e pronunțe asupr a ch es tiun ilor de drep t c are au f ost soluț io n ate d if erit de c ătr e ins tanțele judec ătore ș ti. Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens. Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență. În al treilea rând, începând cu anul 2005, P. general al Parchetului de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de conducere al e curț ilor de apel au s es iz at În al ta Cur te d e C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunț are a unor dec iz ii în in teresul leg ii pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, în care au f ost ataș ate ș i ex ami n ate ho tăr âr i judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, în c al itate de p âr ât în cerer ile de aloc are a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is te rul F in anțelor Publ ic e, invocându-se prevederile Legii nr. 500/2002 și cele ale O. G. nr. 2., f ăr ă a s e cons tata vreod ată so luț ion are a d if erită a unor ase mene a cerer i de c ătre ins tanțel e judec ătoreș ti, dec i n ic i neces itate a ses iz ăr ii ins tanțe i supre me cu pronunț are a unui recurs în interesul legii în acest sens. În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț i e a p ronunț at, în ur ma u nor ase mene a ses iz ăr i pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alu lu i buge tar, respec tiv person al d id ac tic, p erson al d in s is te mul s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, ur măto arele dec iz ii: nr.23/(...) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008), nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosar nr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar nr.20/2009), nr.28/(...)(dosar nr.5/2009) ș i nr.37/(...)(dos ar nr.23/2009), av ând în f iec are d in tre aces te dos are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o p r ac tic ă neun itar ă a ins tanțe lor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce n u per mite în prezen t ex tindere a ef ectulu i recursulu i în in teres ul leg ii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/201 0 ș i asupr a unor ase mene a cerer i de che mare în judec ată. În al patrulea rând, în acț iun ile pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gener al ș i C.le de A. au f igur at în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is ter ul F in anțelor Publ ice , ul timu l f iind che mat s ă aloce f ondurile ne ces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se chiar ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive invo c ată în aces te c auze de c ătre M in is terul F in anțelor Publice, în temeiul Legii nr. 500/2002, astfel încât es te cer t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ăto reș ti d in ț ar ă în cee a ce pr iveș te ace as tă p roble mă de drep t ș i n u au cons ider at nece s ar, în to ată ace as tă per io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur t e de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pr onunț are a unu i recur s în in teresul leg ii în ace as tă ches tiune, as tf el încât nu se po ate pune proble ma ex tinder ii ef ectelor d ec iz ie i nr.10/2011 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupr a aces te ia. Astfel, nu se poate reține că, deși S. a prevăzut imperativ prin lege platadrepturilor salariale ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale și convenționale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. Pentru toate aceste motive, consider că se impunea respingerea recursurilor formulate de pârâții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. ȘI S. Red./Tehnored.:C.M.. (...) C. M. Judecător,
| ← Decizia nr. 2985/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2310/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
