Decizia nr. 2786/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2786/R/2012
Ședința 31 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. G. împotriva sentinței civile nr. 2565 din 09 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. T. PRIN P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent P. G., avocat L. E. C. și reprezentanta reclamantei intimate C. T. prin P., avocat R. C., lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtului intimat.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării, însă solicită amânarea pronunțării asupra recursului.
Atât reprezentanta pârâtului recurent cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanțele justificative ale acestora.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în datade (...), reclamanta C. T., prin P., a chemat în judecată pe pârâtul P. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să îl oblige pe acesta din urmă să îi restituie suma de 15.223 lei, reprezentând contravaloareaprejudiciului cauzat prin încasarea necuvenită a unor drepturi de natură salarială, cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. T., prin P.,în contradictoriu cu pârâtul P. G.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 12.193 lei reprezentând drepturi salariale nete încasate necuvenit pe anul 2009.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial parțial.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Începând cu data de (...) pârâtul a avut un raport juridic cu reclamanta, în temeiul unui contract individual de muncă, dar nici reclamanta și nici pârâtul nu au fost în măsură să depună copia acestuia, deși au fost acordate mai multe termene în acest sens.
Având în vedere această situație instanța a purtat o corespondență cu I. C.
și din documentele depuse de către această instituție rezultă cu claritate că, de la data de (...), pârâtul a avut încheiat un contract individual de muncă valabil cu reclamanta, în temeiul căruia a încasat sporurile menționate în D. nr. 10/(...), alături de ceilalți angajați ai reclamantei [.-2..
La termenul din data de (...), instanța i-a pus în vedere reprezentantei reclamantei să depună la dosar statele de plată pe perioada menționată în acțiune, respectiv pentru anul 2009, dovada virării în contul pârâtului a drepturilor salariale necuvenite și copia „fluturașului"; lunar de salariu.
Aceste documente au fost depuse și din analiza acestora a rezultat că în cursul anului 2009 pârâtul a beneficiat în mod necuvenit de drepturi salariale reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, prime, drepturi salariale suplimentare și alte sporuri[f.83-205].
Această stare de fapt a fost constatată prin D. nr. 10/(...) a Curții de C. a
R. - C. de C. a J. C. în care se arată că salariații Primăriei comunei T. au beneficiat de drepturi necuvenite în sumă totală de 296.859 lei acordate în scopul declarat de îmbunătățire a condițiilor de muncă, protecția muncii și protecție socială conform cap. D, pct.2 din actul de control (f.11-16).
Cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 273/(...), Legea nr. 130/1996, HG nr. 833/2007, OG nr.
6/2007 si prevederile art. 3 alin.2 din C. colectiv de muncă unic nr. 2895/(...).
Este de remarcat că prin întâmpinare pârâtul nu neagă primirea acestor sume însă arată că acestea au fost acordate prin H. C. Local semnată de către primar și contrasemnată de secretar, act neatacat în termenul legal de către I. P.
J. C. (f.41).
Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.168 alin. 1 și 2 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documentejustificative ce demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Neplata salariului, invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat, nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.247 din Codul Muncii.
Angajatul are obligația de a restitui sumele încasate pe nedrept conform prevederilor art.256 alin.1 și 2 din Codul muncii, în sarcina angajatorului nefiind stabilită o obligație de plată sau o culpă; în caz contrar s-ar ajunge ca angajatul să beneficieze de o îmbogățire fără just temei, de o sporire a avantajelor sale bănești. S.rea angajatorului ca salariatul sau fostul salariat să-i restituie sumele pretins încasate în mod necuvenit, impune prezentarea de dovezi, sarcina probei revenind acestuia, conform prevederilor art.1169 Cod civil, art.129 alin.1 Cod procedură civilă și art.272 din Codul muncii.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta a dovedit încasarea fără drept de către pârât a drepturilor salariale menționate în acțiunea precizată instanța, în temeiul art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011, a admis în parte acțiunea, potrivit dispozitivului. Fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâtul să îi achite reclamantei suma de 300 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial parțial conform chitanței nr. 288/(...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. G., prin care a solicitat, în principal, admiterea acestuia cu consecința respingerii ca inadmisibile a acțiunii, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În susținerea solicitării principale, recurentul pârât subliniază faptul că natura juridică a raporturilor dintre el și instituția reclamantă nu este cea a unuicontract individual de muncă, ci aceea a unei convenții de prestări servicii.
Deși conform art. 272 din Codul Muncii sarcina probei îi incumbă, instituția reclamantă nu a făcut dovada preexistenței unui raport juridic izvorât dintr-un contract individual de munca.
Între cele două părți s-a încheiat o convenție de prestări servicii, determinat de faptul că la începutul colaborării cu instituția intimată, în statul de funcții al acesteia nu se regăsea funcția de specialist topograf.
Mai arată recurentul că nu a primit niciodată nici o copie a vreunui contract de muncă.
Documentul depus la dosar de catre I. C. - anexa a raspunsului nr.
27601/(...) nu reprezinta o dovada deplina, astfel cum eronat retine prima instanța, a existentei intre parti a unui contract individual de munca. D., acest document probeaza, pe de o parte, faptul ca pana la data de (...) (respectiv si pe parcursul anului 2009, pentru care reclamanta solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 15.223 lei ), recurentul a avut calitatea de salariat al C. Local al comunei T. de Jos si nicidecum al reclamantei iar, pe de alta parte, cuprinde informatii inexacte raportat la pretinsa existenta intre recurentul pârât si intimata reclamantă a unui contract individual de munca, respectiv raportat la data incheierii unui asemenea contract, (...), precum si la cea a intrarii sale in vigoare, (...), dupa cum se poate observa, din punct de vedere temporal, intre cele doua date existand un interval de timp de 2 ani.
Mai mult decat atat, incertitudinea informatiilor cuprinse in documentul anexa a raspunsului nr. 27601 este intarita si de lipsa oricarei mentiuni privind « data sfarsit activitate» si «data incetare CIM», in conditiile in care intre recurentul pârât si reclamanta intimata nu mai exista nici un fel de raport juridic de multa vreme. Astfel, incepand cu data de (...), recurentul s-a autorizat in calitate de persoana fizica «P. G. G. Persoana Fizica Autorizata» avand ca obiect principal de activitate «. de inginerie si consultanta tehnica legata de acestea (masuratoritopografice, inginer cadastru lA) », conform certificatului de inregistrare seria B nr. 2159661 anexat prezentului recurs.
Totodata, prin adresa nr.3915/(...), depusa la dosarul cauzei pentru termenul de judecata din (...), reclamanta a specificat in mod expres instantei ca recurentul nu are nici calitatea de functionar public.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară, subliniază recurentul că înmăsura în care instanța va aprecia că între părți a existat un raport juridic de muncă, aceasta să constate că drepturile salariale pretinse de către instituția intimată au fost legal acordate.
În acest sens, învederează recurentul că prin HCL nr. 4 din (...), adoptata de C. Local T., s-a aprobat acordarea in favoarea salariaților a drepturilor stabilite prin C. colectiv de munca, iar sumele necesare pentru plata acestor drepturi au fost cuprinse in bugetul de venituri si cheltuieli aferent anului 2009, prin HCL nr.14/(...).
Legalitatea si validitatea C.ui colectiv de munca valabil pentru anul 2009, respectiv a clauzelor acestui contract prin care se stabilea acordarea in favoarea salariatilor si a altor sporuri si facilitati conform celor sus mentionate nu a fost contestata de partile interesate in fata instantei judecatoresti competente.
HCL nr.14/(...) se bucură de prezumția de legalitate.
Mai mult, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 8 al. 1,3 și 4 din
Legea nr. 130/1996 rezultă că în cazul instituțiilor bugetare prin contractele colective de muncă pot fi negociate drepturi a căror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
De asemenea, recurentul face trimiteri și la dispozițiile art. 155 din Codul
Muncii (actualul art. 160 conform noii numerotari), art. 33 alin 4, 37 alin 2 lit. b, art. 38 alin. 4 și art. 41 alin. 5 și CCM unic la nivel național pe anii 2007-2010, concluzionând că legea reglementeaza exclusiv acordarea si modul de calcul al salariului de baza, recunoscand existenta unei parti variabile a salariului, constand in sporuri, adaosuri si alte drepturi suplimentare (a caror mod de calcul si modalitate de acordare nu o reglementeaza), parte variabila a salariului care poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Prin urmare, personalul contractual din cadrul institutiilor bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de munca acele drepturi salariale suplimentare a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale. Acest drept este in deplina concordanta cu principiul constitutional consacrat in art. 41 alin. 5 din Constitutia R., potrivit caruia "dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.
Nu se poate reține că este incidentă răspunderea patrimonială a recurentului, câtă vreme pretinsa paguba materiala nu a fost pricinuita reclamantei intimate din vina acestuia, plata sumelor pretinse de către angajator făcându-se urmare a încheierii si aplicării contractului colectiv de munca inregistrat la P. T. sub nr. 423/(...) si a H.C.L. nr. 4 din (...).
Mai consideră recurentul că hotararea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijina in ceea ce priveste admiterea in parte a actiunii reclamantei cu consecinta obligarii acestuia la plata sumei de 12.193 lei, fata de suma de 15.223 lei solicitata de reclamanta.
În considerentele hotararii nu se regaseste nici un argument de fapt sau de drept care sa fi format convingerea judecatorului fondului ca prejudiciul cert creat de pârât reclamantei C. T. se ridica la nivelul sumei de 12.193 lei. In aceste conditii, stabilirea de catre prima instanta in sarcina pârâtului a obligației de a plăti aceasta sumă apare ca aleatorie, fiind lipsita de orice fundament.
S. cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7,9 Cod de procedură civilă, art. 304 1Cod de procedură civilă și art. 274 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta C. T., prin P., a solicitat respingerearecursului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat.
Similar cu prima instanță, Curtea consideră că între părți a existat un raport de muncă, iar nu un contract de prestări servicii.
Deși ambele sunt modalități de prestare a muncii, având același obiect - prestarea unei munci de către persoana fizica (angajat) si remunerarea
(salarizarea) acestei munci de către beneficiar (angajator) , între convențiile civile si contractele de munca exista si deosebiri.
Astfel, convențiile civile nu conferă calitatea de salariat prestatorului, cu toate consecințele ce decurg de aici. Prin urmare, titularul unei convenții civile nu beneficiază de salariu, ci de preț (remunerație), activitatea desfășurata nu constituie vechime în munca, iar răspunderea acestuia fata de beneficiar este civila, iar nu disciplinara, etc.
După cum se poate remarca, statele de plată depuse la dosar și necontestate de părți confirmă faptul că în cursul anului 2009 instituția intimată i-a plătit recurentului pentru activitatea prestată un salariu, indemnizație de concediu, drepturi suplimentare constând în norme de hrană, indemnizație ținută pentru lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie, ajutor de sărbători pentru lunile aprilie și decembrie, prima de vacanță, acordată în luna mai (f. 6, 7,
83 și următoarele, fond). De asemenea, instituția pârâtă a reținut contribuțiile legale datorate pentru bugetul de stat.
Prin urmare, conduita părților a fost una specifică derulării unui raport de muncă și nicidecum unei convenții de prestări servicii.
Este real faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus contractul individual de muncă al recurentului, însă acest aspect nu este de natură să excludă existența raportului de muncă, câtă vreme în perioada de referință legiuitorul nu a impus ad validitatem condiția încheierii în formă scrisă a unui asemenea contract, această formă fiind impusă doar ad probationem(art. 16 al. 2 Codul muncii).
Într-adevăr înscrisurile de la dosarul cauzei prezintă anumite neconcordante cu privire la data începerii activității, respectiv înscrisul eliberat de ITM C. indică drept dată de încheiere a contractului individual de muncă între instituția intimată și pârât (...), dar cu toate acestea menționează că activitatea a început în (...)(f. 217 fond).
Contrar celor evocate, acest script certifică faptul că recurentul a fost angajatul C. Local T. de Jos doar în perioada (...)-(...).
De asemenea, dispoziția nr. 49 din (...) certifică faptul că începând cu data de (...), recurentul a fost numit pe perioadă determinată în funcția de specialist topografic în cadrul C. Local T., fără a indica în concret care este această perioadă(f. 78 fond).
Toate aceste neconcordanțe sunt lipsite de eficiență juridică, în contextul în care obiectul cauzei vizează restituirea unor drepturi salariale necuvenite aferente anului 2009. Prin urmare, ceea ce interesează în cauză nu este data la care a început raportul de muncă între părți, ci dacă în cursul anului 2009 a existat un asemenea raport, respectiv data la care acesta a încetat.
Lipsa calității de funcționar public (f. 74), nu exclude existența raportului de muncă, prin prisma faptului că o persoană poate fi angajat într-o instituțiepublică și ca personal contractual, ceea ce de altfel este cazul în speța dedusă judecății.
Potrivit argumentelor expuse, Curtea concluzionează că între părți a existat un raport de muncă, care a încetat începând cu data de (...) prin dispoziția nr.
286/(...)(f. 75 fond), astfel că nu se justifică a fi validată solicitarea principală a recurentului de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
Referitor la cererea subsidiară, Curtea notează că din modul în care reclamanta și-a motivat acțiunea cu care a învestit instanța reiese că aceasta a avut în vedere obligația ce subzistă în sarcina salariatului de a restitui sumele de bani încasate necuvenit de la angajator, obligație ce se fundamentează pe dispozițiile art. 272 din Codul Muncii. Totodată, reclamanta a făcut trimitere și la cadrul general de reglementare a răspunderii patrimoniale, respectiv la dispozițiile art. 270 al. 1 din Codul Muncii.
Recurentului pârât i-a fost acordată în cursul anului 2009 contravaloarea unor drepturi, constând în norme de hrană, indemnizație ținută pentru lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie, ajutor de sărbători pentru lunile aprilie și decembrie, prima de vacanță, acordată în luna mai (f. 6, 7 fond).
Acordarea acestor drepturi se întemeiază pe un contract colectiv de muncă negociat la nivel de unitate, care nu a fost însă înregistrat la D. de M. și P. S. a J.
C. Cum dispozițiile art. 25 al. 3 din Legea nr. 130/2006, în vigoare în perioada de referință, condiționează producerea de efecte de momentul înregistrării și reținând că nu a fost înregistrat, este evident că acest contract colectiv de muncă nu putea produce efecte și, prin urmare, nu putea constitui fundamentul legal pentru acordarea de drepturi, indiferent de natura acestora.
În contextul expus, sunt lipsite de eficiență juridică aspectele privitoare la pretinsa neexercitare a atribuțiilor privitoare la legalitatea operațiunilor efectuate și a hotărârilor de consiliu local aprobate, precum și cele referitoare la limitele de negociere a drepturilor salariale în cazul instituțiilor bugetare.
Apreciază recurentul că în considerentele hotărârii nu se regăsește nici un argument de fapt sau de drept care sa fi format convingerea judecătorului fondului ca prejudiciul cert creat de pârât reclamantei C. T. se ridica la nivelul sumei de 12.193 lei.
Aceste susțineri vor fi înlăturate motivat de faptul că în cuprinsul hotărârii prima instanță, raportându-se la documentația existentă la dosar și la care a făcut trimiteri repetate, a expus starea de fapt, precum și temeiurile de drept care au stat la baza formării convingerii acesteia, subliniind expres că suma de 12.193 lei reprezintă drepturi de natură salarială încasate necuvenit în cursului anului
2009, aspect care rezultă inclusiv din statele de plată depuse în probațiune.
Prin urmare, Curtea apreciază că instituția intimată a făcut dovada achitării drepturilor menționate în limita în care acestea au fost acordate de către prima instanță, respectiv 12.193 lei (f. 6,7,104 -134, fond).
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. G. împotriva sentinței civile nr. 2565 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 1488/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2691/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
