Decizia nr. 2915/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2915/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3145 din 22 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta SC D. P. T. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtei intimate, av. S. D. în substituirea av. P.escu A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, delegație de substituire și note de ședință, pe care le comunică și reclamantei recurente.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației, anularea deciziei de încetare a contractului de muncă, obligarea pârâtei la reintegrarea în funcția de avută, precum și la plata despăgubirilor, pentru considerentele formulate în scris în memoriul de recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în notele de ședință depuse la termenul de astăzi, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată conform contractului și chitanței pe care le depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3145 din 22 martie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta D. C. M. în contradictoriu cu pârâta S. D. P. T. S. T.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 5. a C. de A. C., s-a dispus anularea deciziei nr.
2803/(...) emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii, respectiv cea de sef depozit în cadrul serviciului de contabilitate al pârâtei, pârâta fiind obligată să îi plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelaltedrepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de (...) și până la reintegrarea sa efectivă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că decizia nr.
2803/(...) este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării art. 74 alin.1 lit. a din Codul Muncii și art. 80 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010. Astfel, s-a statuat că pârâta nu si-a respectat obligația de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide dacă o contestă sau nu în justiție. Or, mențiunile făcute de reclamantă au un caracter mult prea general, constând în referiri la criza financiară mondială și efectele sale în România.
Al doilea motiv de nelegalitate a deciziei de concediere s-a stabilit a fi izvorât din necomunicarea în scris către reclamantă a unei înștiințări privind oferirea unui alt loc de muncă sau cuprinderea într-o formă de recalificare profesională, în conformitate cu prevederile art. 80 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Pârâta a respectat obligațiile stabilite prin decizia nr. 5. a C. de A. C., procedând la reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, respectiv cel de sef depozit în cadrul serviciului de contabilitate, începând cu data de (...) și a dispus plata despăgubirilor bănești (f.14).
Prin preavizul nr. 747/(...) s-a acordat reclamantei un preaviz de 20 de zile lucrătoare în perioada (...)-(...), i s-a oferit un post de muncitor necalificat la sectorul de spații verzi iar reclamanta a fost înștiințată că se va proceda la desființarea postului ocupat (f.12-13).
Prin D. nr. 1072/(...), s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de (...), din inițiativa angajatorului, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedieri individuale a reclamantei generată de desființarea postului ocupat.
D. nr. 1072/(...) este întocmită cu respectarea prevederilor art. 65, art. 75 și art. 76 din Codul Muncii. Astfel, reclamantei i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare (f.29).
D. de concediere este amplu motivată, la art. 2 fiind indicate în detaliu motivele avut în vedere la desființarea postului și anume pierderile în luna ianuarie în cuantum de 854.833 lei, creșterea plăților neachitate la 1.426.000 lei, sistarea serviciului de salubritate, încetarea prin ajungerea la termen a contractului la lucrările de reabilitare și modernizare a străzilor în municipiul T., reorganizarea activității și aprovizionarea prin introducerea sistemului fără stocuri, lipsa activități de reparații a drumurilor și concedierea personalului care desfășura această activitate, începând cu data de (...), lipsa oricărei activități care să genereze venituri, cu excepția sectorului de spații verzi, sector în care i s-a oferit și reclamantei un post și altele (f.28).
În decizia de concediere s-a indicat durata preavizului conform art. 76 lit. b din Codul Muncii și s-a menționat locul de muncă disponibil în unitate conform art. 76 lit. b din Codul Muncii, loc de muncă pentru care reclamanta nu si-a exprimat opțiunea.
Caracterul efectiv al desființării locului de muncă rezultă din organigrama și statul de funcții al pârâtei (f.35-36) din care reiese că postul anterior deținut de către reclamantă, acela de șef depozit în cadrul serviciul de contabilitate a fost suprimat din structura angajatorului.
Nu au fost încălcate autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 5. a C. de A. C. întrucât pe de o parte, decizia a fost respectată și pusă în executare prin emiterea de către pârâtă a deciziei nr.
701/(...), iar pe de altă parte, prin decizia nr. 5. a C. de A. C. a fost anulatădecizia de concediere pentru nerespectarea condițiilor de formă ale acesteia iar nu pentru nerespectarea condițiilor de fond care stau la baza încetării raportului de muncă.
Pentru aceste considerente, reținând că desființarea postului ocupat de reclamantă a fost efectivă și are la bază o cauză reală și serioasă, în temeiul art. 65, art. 75-77 din Codul Muncii, instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. C. M., solicitândmodificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației împotriva D. nr.
1072/(...).
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod surprinzător instanța de fond a înțeles să respingă atât motivele nelegalitate cât și cele de netemeinicie ale acțiunii introductive printr-o simpla fraza generica fără substanța.
Instanța a apreciat ca SC D. P. T. SA în mod legal a dispus încetarea contractului individual de munca, întrucât pe fond Curtea de A. C. prin D. nr.
5. a analizat doar condițiile de forma a D. de încetare nr. 2., anulând pe acest motiv concedierea din 2009.
Întrucât aceleași motive (reducerea postului în 2009) au stat la baza emiterii D. nr. 1072/2011, Tribunalul Cluj a înțeles ca poate analiza pe fond aspectele deja judecate prin D. nr. 5. irevocabila și a apreciat ca reducerea postului din 2009 a fost legala.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății: Tribunalul Cluj a ignorat autoritatea de lucru judecat din D. nr. 5., întrucât prin D. acesteia s-a dispus reintegrarea recurentei în același post, iar Tribunalul Cluj a apreciat legala desființarea postului încă din 2009. Tribunalul Cluj considera ca beneficiază de autoritate de lucru judecat doar în ceea ce privește condițiile de forma, fondul putând fi repus în discuție după 3 ani.
Tribunalul Cluj înțelege sa dea o noua definiție „anularii"; D. de încetare a CIM aferenta anului 2009. Indiferent de motivele de fapt și de drept din decizia nr. 5., efectele juridice ale anularii deciziei de concediere din anul 2009 era același anularea actelor de concediere, repunerea acesteia în funcția deținuta anterior (a se vedea dispozitivul D. nr. 5.).
Repunerea pe postul deținut anterior nu era posibil numai daca se anulau demersurile din 2009, respectiv D. C. de A. din 2009 de reducere a postului.
Mai mult prin D. de reintegrare intimata o reîncadrează pe același post de șef depozit în cadrul serviciului de contabilitate (25 februarie 2011), ca ulterior peste 3 zile să-i înmâneze preavizul pentru desființarea locului de munca încă din 2009 prin D. C. de A. din acel an.
Rezulta fără de tăgada ca reintegrarea dispusa de Curtea de A. C. nu a fost efectiva, intimata a înțeles sa ignore dispozițiile instanței și să considere desființat postul încă din 2009.
Având în vedere ca instanța de recurs poate analiza sub toate aspectele fondul cauzei, întrucât nu a fost exercitata calea de atac, apelul, înțelege sa reitereze motivele invocate în acțiunea introductiva.
Motivele care determină concedierea trebuie menționate expres în cuprinsul deciziei de concediere, nefiind posibilă completarea deciziei, sub acest aspect, cu acte exterioare cum ar fi: note, adrese, constatări etc.
Lipsa motivelor care determină concedierea se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei de concediere, în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii.
D. este vădit nelegala emisa cu rea credința, motivele de fapt enumerate la art. 2 fiind pur formale, generale fără a avea legătura directa ca postul de șef depozit în cadrul serviciului contabilitate.
Mai mult ultimul alineat al art. 2 din decizia contestata cuprinde un motiv ce încalcă autoritatea de lucru judecat sfidând puterea judecătoreasca;
„lipsa postului de sef depozit poziția „gestiuni"; din Statul de funcții, ca urmare a desființării întregului serviciu prin reorganizare în baza D. C. de A. nr.
933/(...)";.
Acest aspect a fost analizat în dosar nr. (...), instanța de recurs dispunând reintegrarea acesteia în postul de șef depozit în cadrul serviciului contabilitate.
Motivul invocat este în totala contradicție cu D. de reintegrare nr.
701/(...).
Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune intre altele respectarea autorității de lucru judecat, adică al caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (a se vedea Hotărârea C. Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2008 în Cauza Teodorescu împotriva României, publicata în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 386 din 9 iunie 2009).
Împrejurarea ca angajatorul a desființat locul de munca al salariatului concediat nu poate fi reținut ca impediment pentru reintegrarea salariatului concediat, în temeiul hotărârii judecătorești definitive și executorii angajatorul având obligația să dispună reintegrarea salariatului pe funcția deținuta anterior emiterii deciziei a cărei nelegalitate s-a constatat, chiar daca acest lucru înseamnă repunerea în ființa a vechii structuri organizatorice a societății prin reînființarea postului.
Reglementările în vigoare din legislația muncii nu permit ca încetarea contractului individual de munca din voința unilaterala a angajatorului sa se facă din motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin aceste masuri sa fie îngrădit exercițiul dreptului la munca.
Acesta este și spiritul art. 241it. a) din Carta Sociala Europeana, care menționează dreptul lucrătorilor de a nu fi concediați fără un motiv întemeiat.
Măsura dispusa nu are o cauza reala, întrucât nu prezintă un caracter obiectiv, adică nu este impusa de dificultățile economice sau transformări tehnologice, probând aceste aspecte prin înscrisuri relevante referitoare la situația financiara și reducerea cheltuielilor la nivel de societate.
Nu este nici serioasa, deoarece disimulează realitatea prin încercarea de a demonstra necesitate a reducerii postului de sef depozit serviciu contabilitate.
În fapt măsura dispusa a vizat angajatul și nu postul, întrucât doar recurenta a fost concediată în temeiul art. 65 Codului muncii.
În acest sens solicită ca proba lista cu angajări și încetări contracte individuale de munca, precum și temeiul de drept al încetării contractelor individuale de munca din (...) până la data încuviințării probei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata despăgubirilor bănești solicită obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești reprezentând veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate, de care as fi beneficiat daca nu i s-ar fi desfăcut abuziv contractul de munca începând cu data de (...) și până la reintegrarea recurentei în funcția deținuta anterior.
Conform prevederilor art. 269 pct. 1 angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Nelegalitatea sau netemeinicia deciziei, atrage în concret desființarea deciziei de concediere și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri la nivelul salariului indexat, majorat și reactualizat, inclusiv a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În drept invocă dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila și prevederile art. 52, art. 267, art. 268, art. 269 Codul Muncii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul D. de concediere nr. 1072 din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Astfel cum reiese din conținutul deciziei de concediere, și cum de altfel s- a reținut și de prima instanță, ca urmare a probatoriului administrat în cauză, au fost respectate de către angajator prevederile art. 65 și urm., art. 76
C.muncii, privind îndeplinirea condițiilor de formă, fiind menționate în cuprinsul deciziei atât temeiul de drept cât și motivele care au stat la baza concedierii reclamantei recurente.
Concedierea a fost consecința desființării locului de muncă ocupat de reclamantă, ca urmare a reducerii activității societății intimate. S-a menționat în conținutul deciziei de concediere faptul că i-a fost acordat reclamantei un preaviz de 20 de zile lucrătoare, începând din data de (...), conform adresei nr.
747/(...), care a expirat la data de (...), dată de la care decizia de încetare a contractului individual de muncă își produce efectele, precum și indemnizația de care va beneficia reclamanta la încetarea contractului potrivit dispozițiilor legale și contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește susținerile recurentei conform cărora motivele în baza cărora a fost emisă D. nr. 1072/(...), contestată în prezenta cauză, sunt aceleași care au stat la baza emiterii D. nr. 2. ce a fost anulată prin D. nr. 5. a C. de A. C., acestea nu pot fi primite în condițiile în care, astfel cum rezultă din conținutul deciziei de concediere, desființarea postului ocupat de reclamantă a avut în vedere situația economică a societății pârâte, potrivit raportului economic aferent perioadei (...)-(...), din care rezultă faptul că societatea a înregistrat pierderi, precum și alte motive determinate de reducerea cifrei de afaceri și a volumului de activitate, creșterea plăților neachitate către furnizori de bunuri și servicii etc.
De altfel, ceea ce interesează în cauza dedusă judecății este dacă a avut loc o desființarea reală a postului determinată de o cauză reală și serioasă, instanța neputând cenzura decizia angajatorului de desființare a postului pe motive de oportunitate, rămânând la latitudinea societății angajatoare felul în care înțelege să-și organizeze și să-și eficientizeze activitatea economică.
Prin urmare, referitor la motivele de recurs invocate de recurentă în sensul că nu a avut loc o desființare efectivă a postului, Curtea constată că acestea sunt nefondate raportat la actele aflate la dosarul cauzei, în special organigramele anterioare și ulterioare concedierii reclamantei din care rezultă că postul ocupat de aceasta - șef depozit în cadrul serviciului financiar- contabil, a fost suprimat din statul de funcții al societății angajatoare..
Potrivit dispozițiilor art. 65 C.muncii, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.";
Concedierea în temeiul prevederilor art. 65 presupune o desființare reală și efectivă a locului de muncă, adică suprimarea acestuia din organigrama angajatorului, condiție îndeplinită în cauza dedusă judecății, măsura concedierii reclamantei fiind astfel legală.
În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat, în raport de D. civilă nr. 5. pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), Curtea reține că nu poate fi reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză între cererea ce formează obiectul prezentului dosar și cauza ce a fost soluționată irevocabil prin D. nr. 5..
Astfel, obiectul prezentului litigiu îl constituie anularea D. nr. 1072/(...),
și în raport de conținutul acesteia se analizează îndeplinirea condițiilor de legalitate, în timp ce prin D. nr. 5. a C. de A. C., s-a dispus anularea D. nr.
2803/(...) emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii, respectiv cea de sef depozit în cadrul serviciului de contabilitate al pârâtei, pârâta fiind obligată totodată să îi plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de (...) și până la reintegrarea sa efectivă.
Prin urmare, nu se poate reține că este îndeplinită condiția identității de obiect între cele două cauze.
Pe de altă parte, se constată că prima instanță a reținut în mod corect, raportat la considerentele D. nr. 5., faptul că ceea ce a determinat anularea de către instanță a deciziei anterioare de concediere a fost nerespectarea de către societatea angajatoare a condițiilor de formă prevăzute a fi obligatorii prin dispozițiile codului muncii, astfel că nu se poate considera că prin emiterea celei de a doua decizii de concediere, societatea pârâtă ar fi nesocotit cele dispuse de instanță în litigiul anterior.
Prin urmare, desfacerea contractului de muncă al contestatoarei recurente a avut la bază desființarea locului de muncă al acesteia, desființarea a fost una efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Față de considerentele expuse, se constată că D. de concediere nr.
1072/(...) a fost emisă cu respectarea prevederilor legii, cererea de anulare a acesteia, de repunere în situația anterioară precum și cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii pana la reîncadrarea efectivă, apar ca neîntemeiate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatei S. D. P. T. S. suma de 1.860 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PATRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. C. M. împotriva Sentinței civile nr. 3145 din 22 martie 2012 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei S. D. P. T. S. suma de 1.860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie separată în sensuladmiterii recursului
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: I. P.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând motivele de recurs și dispozițiile legale aplicabile în cauză, consider că recursul formulat de reclamanta D. C. M. este fondat și se impunea a fi admis, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și prima instanță, recurenta a mai fost concediată de
către intimată, prin decizia nr. 2803/( ...), contestată în instanță, iar prin decizia nr. 5. a C. de A. C., s-a dispus anularea acestei decizii, reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii, respectiv cea de sef depozit în cadrul S.ui de contabilitate al pârâtei, pârâta fiind obligată să îi plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de (...) și până la reintegrarea sa efectivă, reținându-se existența unor lipsuri de conținut în decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Prin cererea înregistrată sub nr.697/(...), depusă la fila nr.24 dosar de fond, recurenta D. C. M. a solicitat executarea deciziei nr.5. a C. de A. C., în sensul reintegrării sale pe funcția de șef depozit în cadrul S.ui de contabilitate și a plății despăgubirilor stabilite de către instanță.
Pe această cerere există rezoluția conducerii unității angajatoare,
„….pentru încadrare conf. D. nr.5. începând cu (...);- program 22.00-5.00; -
Punct de prezentare control poartă P. M.; -fără sarcini de serviciu";.
Prin adresa nr.700/(...)-fila nr.25 dosar de fond- angajatorul solicită recurentei ca, în urma cererii sale de reintegrare, să se prezinte în data de (...), ora 7, la sediul din C.-Napoca, str.P. M. nr.4, cu mențiunea: „în vederea
reintegrării dumneavoastră pe funcția de șef de depozit în cadrul serviciului
contabilitate";
La data de (...), angajatorul emite decizia nr.701, fila nr.26 dosar de fond, prin care, a dispus, în baza deciziei nr.5., reintegrarea reclamantei pe funcția
deținută anterior concedierii, respectiv cea de șef de depozit S. de contabilitate,
începând cu data d e (...) (art.1) și plata despăgubirilor cuvenite, începând cu data de (...), până la reintegrarea efectivă (art.2).
Această decizie a fost comunicată însă reclamantei doar la data de (...), iar conform procesului-verbal întocmit l a acea dată, chiar c omisia desemnată
de către angajator pentru reintegrarea recurentei a arătat că aceas ta, „potrivit
adresei nr.700/(...) a fost chemată pentru reintegrare la data de (...), orele
7.00";.
La data de (...), se î ntocmește o notă d e fundamentare înr egistrată sub
nr.710 la societate, fila nr.27 dosar de fond, avizată de directorul economic și aprobată de către d irectorul general al societății, prin care, în urma analizei
„…raportului economic din perioada (...)-(...) a directorului economic, din care rezultă pierderi în sumă de 8. lei și limitarea posibilității dezvoltării proiectelor care să permită încasarea de noi venituri";; „datorită situației economice critice și creșterii plăților neachitate către furnizorii de bunuri și servicii din caza arieratelor(aprox.1.426.000 lei)";; urmare iminenței sistării serviciului de salubritate și implicit desființării acestui serviciu; urmare a încetării contractului la lucrările de reabilitare și modernizare a străzilor din mun.T., fiind disponibilizate un număr de 15 persoane și 7 persoane în șomaj tehnic; ca urmare a reorganizării activității de aprovizionare, prin introducerea, începând cu luna aprilie 2009 a sistemului fără stocuri, dată de la care s-au desființat depozitele de materiale; datorită faptului că nu mai există lucrări de întreținere și reparații drumuri, se arată că: „Î ntrucât postul de șef de pozit-
poziția gestiuni din statul de funcții est e desființat în confo rmitate cu decizia
C. de administrație nr.933/(...), se impune refacerea D. de concediere anulată prin D. nr.5. a C. de A. C. și adoptarea măsurii concedierii i ndividuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului.";
Din aceeași notă de fundamentare rezultă că se poate oferi recurentei doar postul vacant de muncitor necalificat sector spații verzi.
Prin decizia nr.747/(...), fila nr.24 dosar de fond (comunicată la data de (...)), intimata a acordat recurentei, „având funcția de Șef depozit, în cadrul Serv. Financiar-contabilitate";, începând cu data de (...), un preaviz de 20 de zile lucrătoare, până la (...) inclusiv, urmând ca, la împlinirea termenului de preaviz, să se aplice decizia de concediere.
La data de (...), angajatorul emite decizia nr.1072, prin care încetează contractul de muncă al recurentei, începând cu data de (...), pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art.65 din Codul muncii, ca urmare a desființării efective a postului acesteia, motivele de fapt fiind cele prevăzute în nota de fundamentare.
În primul rând, consider că, în executarea deciziei civile nr. 5. a C. de A.
C., prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nelegale, angajatorul avea obligația de a o reintegra efectiv pe reclamantă pe funcția de Șef depozit, în cadrul S.ui financiar-contabilitate, ca și când raporturile de muncă nu ar fi fost niciodată încetate, astfel cum s-a stabilit în doctrina de dreptul muncii și practica judiciară în domeniu, respectiv începând cu data de (...) și nu începând cu data de (...), când reclamanta a formulat cerere de reintegrare în temeiul acestui titlu executoriu.
Dispunând scriptic reintegrarea reclamantei doar începând cu data de
(...), de fapt, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de (...), doar începând cu această din urmă dată, se constată că intimata a lăsat descoperită perioada (...)-(...), în care, urmare a anulării deciziei de concediere nr.2., raporturile de muncă dintre părți nu au fost întrerupte.
De altfel, din cuprinsul procesului-verbal întocmit la acea dată (...), chiar
comisia numită de către angajator pentru reintegrarea reclamantei, i -a solicitat acesteia inclusiv completarea unei declarații „cu privire la faptul că a ocupat
sau nu un alt loc de muncă în perioada (...) -(...) și cu privire la studii absolvite
în această perioadă";, în condițiile în care aceste aspecte nu puteau avea nicio
relevanță în ceea c e privește reintegra rea efectivă a recla mantei în temeiul
hotărârii judecătorești irevocabile car e se punea în executare, procedură în
cadrul căreia aceasta trebuia repusă în toate drepturile sale de salariat , ca și
când raporturile de muncă dintre părți nu ar fi fost niciodată întrerupte.
Astfel, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, reglementată de disp.art 80 alin.2 din Codul muncii republicat, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, ci
repunerea în situația anterioară, ca și cum raportul de muncă nu ar fi fost nici un moment întrerupt; aceasta implică, necondiționat, rein tegrarea pe postul
deținut anterior începând cu data conc edierii și acordarea salariului de care salariatul beneficia anterior.
Prin decizia nr.193/2001, Curtea Constituțională a decis că repunerea părților în situația anterioară nu lezează în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept ce trebuie exercitat cu respectarea conținutului și limitelor sale, stabilite de lege. F. posibilitatea repunerii părților în situația anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă nu s-ar repara și nu ar asigura stabilitatea raporturilor de muncă.
De asemenea, se mai constată că, astfel cum rezultă din înscrisurile anterior menționate, angajatorul a re alizat doar o exec utare formală a
hotărârii judecătorești irevocabile de repunere a recu rentei în situația
anterioară emiterii actului de concediere .
Astfel,în fapt, nerespectând dispozițiile acestei decizii și încălcând dispozițiile art. 41 din Codul muncii, care prevăd cazurile și condițiile în care poate interveni modificarea unilaterală a contractului de muncă, angajatorul a
condiționat reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior încetăriicontractului de muncă, de acceptarea unui alt loc de mu ncă, respectiv ";. de prezentare control poartă P. M.";, a unui program de noapte, respectiv „22.00 -
5.00"; și a dispus ca acesteia să nu -i fie repartizate sarcini de serviciu.
De altfel, din rez oluția conducerii unității angajatoare pe cererea
înregistrată de recurentă sub nr.697/(...) și din adresa intimatei nr.700/(...), coroborate cu notă de fundamentare din (...) și decizia de preaviz nr.747/(...)
rezultă că, deși s -a solicitat recurentei ca, în urma cererii sale de reintegrare,
să se prezinte în data de (...), în vederea reintegrării pe funcț ia de șef de depozit în cadrul S.ui contabilitate, anterior acestei date, respectiv (...), s-a constatat
că se impune d e fapt doar refacer ea deciziei prin c are aceasta să fie
concediată.
Toate aceste aspecte nu pot conduce decât la concluzia că angajatorul nu a realizat o efectivă și reală repunere a reclamantei în situația anterioară concedierii.
Caracterul formal al reintegrării recurentei, precum și încălcarea bunei - credințe în raporturile de muncă dintre părți garantate prin art.8 din Codul muncii rezultă și din cererea 874/(...), prin care reclamanta a adus la cunoștința conducerii societății intimate, faptul că din acea dată au început lucrările de reparații și zugrăveli la P. control poartă, fiind nevoită să stea în mizerie și în praf, solicitând stabilirea unui alt birou în care să-și poată desfășura activitatea. Prin rezoluția conducerii societății pe această cerere s-a stabilit: „Se asigură condiții fără praf la punct control poartă în perioadă 7 -
11.00.";
Mai consider că, în cauză doar desființarea efectivă a locului de muncă a fost probată cu organigrama și state de funcțiuni, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, fără a se face însă nicio probă, nici la fond, nici în recurs, cu privire la cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă, conform art.65 alin.2 din Codul muncii.
Astfel, cu încălcarea disp.art.272 din Codul muncii republicat, angajatorul a formulat în acest sens doar susțineri, prin nota de fundamentareîntocmită în data de (...), decizia contestată și întâmpinările formulate în cauză, fără a exista practic nicio dovadă cu privire la pierderile invocate, situația economică critică, creșterea plăților neachitate către furnizori, reorganizarea activității de aprovizionare prin introducerea, începând cu luna aprilie 2009, a sistemului fără stocuri, nefiind depus la dosar nici cel puțin raportul economic menționat la finalul notei de fundamentare.
Prin nota de fundamentare nr.710/(...), ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, s-a arătat că postul de șef depozit-poziția gestiuni din statul de funcții este desființat în conformitate cu decizia C. de administrație nr.933/(...), însă, analizând actele și lucrările dosarului nr.(...), atașat la dosarul cauzei, se reține că, nici în această pricină, în care instanța a fost investită cu verificarea legalității și temeiniciei deciziei de concediere nr.2803/(...), invocându-se desființarea locului de muncă al recurentei prin decizia C. de administrație menționată mai sus, nu s-au formulat niciun fel de probe privind cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă, existând la dosar doar o notă de fundamentare și o hotărâre a C. de administrație prin care s-a hotărât reducerea a două posturi cu normă întreagă de la magazia centrală.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită, pentru concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale prevede că: „Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existența printr-o muncă liber aleasă sau acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garantarea acestui drept";
În consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de muncă are un caracter obiectiv, aceasta să poată fi constatată în mod real și să prezinte o asemenea însemnătate, încât să facă imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestora.
În speță, se reține însă că în speță angajatorul, pe lângă faptul că, în faza executării deciziei civile nr. 5. a C. de A. C., nu a realizat o reintegrare efectivă a recurentei începând cu data de (...), ca și când raporturile de muncă nu ar fi fost niciodată încetate, luând practic decizia unei noi concedieri la data de (...), mai înainte de reintegrarea efectivă a reclamantei, la data de (...)-astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la această dată și depus la filele nr.16-17 dosar de fond-, acesta nu a probat în cauză că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, condițiileprevăzute de disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, privind cauza reală și serioasă a desființării locului de muncă, nefiind în niciun mod dovedite, ci doar susținute în cauză.
Pentru aceste considerente, consider că se impunea în cauză admiterea recursului formulat de reclamanta D. C. M., modificarea în tot a sentinței primei instanțe, admiterea acțiunii reclamantei, anularea deciziei nr.1072/(...), reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor prevăzute de art.80 alin.1 din Codul muncii republicat.
Judecător,
C. M.
| ← Decizia nr. 1864/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3056/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
