Decizia nr. 3056/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3056/R/2012
Ședința din 21 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 2491 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC G. R. A. R. SA, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că în cursul acestei zile de 21 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent S. I. a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat în copie factura și chitanța care atestă plata cheltuielile de judecată.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta S. A.-R. A. S. a solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de vechime de 25% din salariul de bază, începând cu (...) până la (...), obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenței dintre sporul de vechime de 5% acordat de la (...) si cel de 25%, până la data încetării raportului de muncă ((...)), cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
Potrivit copiei carnetului de muncă de la filele 14-47 reclamantul a fost angajat pentru prima dată pe postul de muncitor la U. C. T., la data de (...), iar în data de (...) a fost angajat la pârâtă pe postul de revizor contabil, unde a lucrat până la data de (...), când s-a pensionat.
Potrivit art. 41 alin.3 lit. d din CCM la nivel național pe anii 2007-2010, angajații beneficiază de sporul pentru vechime în muncă de minimum 5% pentru
3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.
Potrivit art.29 alin.1 lit. m din CCM la nivelul pârâtei pe anii 2008-2009, salariații acesteia beneficiază de un spor de vechime în cuantum de 5% din salariul de bază, pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare.
De la data de (...), reclamantul a beneficiat de un spor de vechime în cotă de 5% din salariul de bază.
Acest spor este stabilit în acord cu prevederile art. 41 alin.3 lit. d din
CCM la nivel național pe anii 2007-2008 si cu prevederile art. 29 alin.1 lit. m din
CCM la nivelul pârâtei pe anii 2008-2009, încadrându-se în limitele stabilite deaceste prevederi, limite în cadrul cărora angajatorul beneficiază de libertatea de decizie în privința stabilirii unui anumit procent.
A., prevederile legale menționate obligă ca începând cu înregistrarea unei durate de 3 ani vechime în muncă, sporul datorat de angajator să existe si să aibă ca limită minimă 5% din salariul de bază. Pârâta a acordat reclamantului acest spor pentru vechime în muncă.
Pentru aceste considerente, în baza art.40 alin.2 Codul Muncii, art. 41 alin.8 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010 instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. I., solicitândadmiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, ca urmare a rejudecării cauzei, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Consideră recurentul că prima instanță a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 41 al. 8 din CCM la N. N. pe anii 2007-2010, în condițiile în care, deși era îndreptățit la acordarea unui spor de vechime de 25%, acesta a fost recunoscut doar în limita unui procent de 5%.
Mai mult, sporul de vechime de 5% nu i-a fost acordat începând cu data de (...), cum greșit a reținut instanța fondului, ci doar începând cu data de (...), respectiv pentru intervalul (...)-(...).
Apreciază că au fost încălcate prevederile art. 238 al. 1 din Codul muncii, întrucât legiuitorul lasă la latitudinea angajatorului procedura de eșalonare a tranșelor procentuale, acesta trebuind să stabilească tranșele de vechime și procentul sporului de vechime aferent fiecărei tranșe. Însă, obiectul negocierii dintre angajator și reprezentanții salariaților îl reprezintă cotele procentuale ale sporului de vechime cuprinse între cele două limite și anume minim 5% pentru 3 ani vechime și maxim 25% pentru 20 de ani vechime.
Practic, cota procentuală de 25% este prevăzută ca fiind maximul ce poate fi solicitat de angajat să i se acorde, chiar dacă acesta a acumulat o vechime în muncă de peste 20 de ani.
Angajatorul poate să stabilească cotele procentuale a sporului de vechime ce va fi acordat angajaților, însă doar într-un mod echitabil. A., SC G. R. A. R. SA (fosta A.) nu a stabilit un cuantum al sporului de vechime care să fie echitabil, acordând tuturor salariaților un spor de vechime de 5% indiferent de vechimea în muncă. Or, din textul de lege se subînțelege faptul că acordarea unei anumite cote din salariul de bază constituind spor de vechime se stabilește în funcție de vechimea de muncă a salariatului.
A., un salariat care are o vechime de muncă de 20 de ani sau mai mult trebuie să primească cota maximă prevăzută de C. C. de M. unic la nivel N. pe
2007-2012 acest spor fiind și o dovadă a recunoașterii muncii sale.
Mai subliniază recurentul că prin C. colectiv la nivel de unitate, intimata respectă într-adevăr limita minimă legală de 5% pentru 3 ani vechime, însă omite să reglementeze situația sporului cuvenit persoanelor care au o vechime mai mare de 20 de ani, care conform prevederilor C.ui C. de M. la nivel N. pe anii
2007-2012 este de 25%.
C. C. de M. unic la nivel N. pe anii 2007-2010 nu face distincție și nu stabilește sporuri diferențiate pentru persoanele cu o vechime în muncă între 3 și
20 de ani și cele cu o vechime în muncă mai mare de 20 de ani, acestea putând fi stabilite la nivel de unități însă o asemenea eșalonare era obligatorie. În lipsa ei, devin incidente normele legale și cele convenționale de la nivel superior.
Cum contractul colectiv la nivel de unitate, A., actuală G., nu a prevăzut tranșele de diferențiere a sporului, se consideră că instanța trebuie să interpreteze prevederea art. 41 alin. 3 din C. colectiv unic la nivel național, atât înraport de voința comună a părților contractante cât și la principiul interpretării în favoarea salariaților a clauzelor neclare.
Începând cu data de (...) i-a fost acordat un spor de vechime de 5%, deși potrivit vechimii în muncă de peste 20 ani i se cuvenea un spor de 25%.
Face trimiteri la dosarul (...), cu titlu de practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. G. R. A. - R. SA a solicitatrespingerea recursului, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Intimată arată că pentru perioada (...)-(...), sporul de vechime a fost inclus in salariul de baza in conformitate cu CCM la nivel de unitate 2007-2008, încheiat in data de (...), cu valabilitate 1 an. A., trebuie avute in vedere prevederile articolului 22 din CCM 2007-2008, penultimul alineat:
"Nu sunt incluse in salariul de baza sporul pentru ore suplimentare, sporul de fidelitate si sporul pentru munca de noapte." Din aceste prevederi, rezulta, per a contrario, ca sporul de vechime este inclus in salariul de baza. A. încât, acest spor a fost achitat prin includerea lui in salariul de baza.
Pentru perioada (...) si pana la data încetării raporturilor de munca, respectiv (...), se aplica C. colectiv de munca 2008-2009 si respectiv cel valabil in perioada 2009-2010 care a fost prelungit si pentru anul 2011 prin A., adițional la CCM înregistrat sub nr. 2/(...).
Conform prevederilor art. 41 alin. (3) lit. d din CCM la nivel național pe anii 2007-2010 , legiuitorul prevede limitele minime si maxime ale sporurilor, fara insa a detalia modalitatea ce urmează a fi aplicata, pentru încadrarea in aceste limite minime si maxime, respectiv "pentru vechime in munca, minimum
5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de baza".
A., legiuitorul lasă la latitudinea părților, ca prin negocieri sociale, sa stabilească sporul de vechime ce trebuie acordat salariaților, fara insa a se putea încadra sub limita minima de 5% , dar nici sa depășească limita maxima de 25%.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) lit. m) din CCM unitate pe anii 2008-
2009, salariații A. beneficiază de un spor de vechime in cuantum de 5% din salariul de baza, pentru vechime in munca de 3 ani sau mai mare, spor de vechime ce se încadrează la limita minima de 5%, deci in intervalul permis de CCM-national, astfel încât nu pot fi lovite de nulitate.
În lipsa unei stipulații concrete a procentelor aplicabile salariaților care se încadrează intre cele doua limite de vechime in munca, cea minima si cea maxima, rolul reprezentanților partilor la negocierea contractelor subsecvente celui la nivel național este acela de a reglementa aceasta situație. In condițiile in care reprezentanții sindicatelor, in calitate de reprezentanți ai salariaților au semnat CCM- unitate, aceștia au achiesat la prevederile referitoare la procentul de 5% reprezentând sporul de vechime, procent ce se calculează la vechimea in munca de 3 ani sau mai mare.
Jurisprudența invocată de către recurent are caracter orientativ în vederea stabilirii unei practici unitare.
In drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 308 alin. 2
C.pr.civ. si celelalte dispoziții legale mai sus menționate.
În data de (...) recurentul reclamant S. I. a depus la dosar „. scrise"; princare a reiterat aspectele susținute prin memoriul de recurs.,
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul es te p arț ial f ondat, pen tru cele c e ur me az ă:
În ceea ce privește perioada (...)-(...), perioadă pentru care recurentul se consideră îndreptățit la acordarea unui spor de 25%, Curtea reține că aceasta trebuie analizată din perspectiva dispozițiilor contractelor colective de muncă în vigoare.
În acest sens, constată că la nivelul societății intimate producea efecte contractul colectiv de muncă nr. 202/(...)(f. 78 recurs), care prin dispozițiile art. 26 al. 1 stabilea avantajele oferite de societatea intimată salariaților acesteia, fără a cuprinde nici o mențiune cu privire la sporul de vechime.
Conform art. 41 alin. 3 din C. colectiv de muncă la nivel național pe anii
2007-2010, sporurile minime ce se acordă în temeiul prezentului contract sunt
";lit. d) pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază";.
Prin dispozițiile alin. 1 lit. d din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. d din
Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada de referință), legiuitorul a statuat că clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din tara, în cazul contractului colectiv de munca la nivel național, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu, direct ori prin reprezentare, de către o federație sau confederație patronală, la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
Reținând că prin prevederile art. 238 al. 1 din Codul Muncii, legiuitorul a stabilit expres că ";contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior "; și având în vedere că, contractul colectiv de muncă
202/(...), în vigoare în perioada (...)-(...) nu reglementează aspectele privitoare la sporul de vechime acordat salariaților, Curtea opinează că pentru acest interval recurentului îi sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național.
De asemenea, constată că în contractul colectiv menționat anterior se reglementează numai limitele minime și maxime ale sporului de vechime. A. clauză este clară, nefiind susceptibilă de alte interpretări decât aceea că limita minimă obligatorie este de %5, iar limita de 25% prevăzută pentru o vechime de peste 20 de ani este o limită maximă, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi depășită.
În acest context apare ca fiind lipsită de orice fundament susținerea recurentului potrivit căreia pentru 20 de ani vechime nu se poate acorda un spor de vechime într-un cuantum mai mic de 25%.
Curtea observă că recurentul reclamant a fost angajatul societății intimate în perioada (...)-(...). De asemenea, din copia carnetului de muncă depusă la dosar, rezultă că acesta are o vechime în muncă de peste 20 de ani (f.16, dosar fond).
Pornind de la dispozițiile legale menționate și reținând că acordarea sporului de vechime este obligatorie în limita minimă stabilită de 5%, apreciază că pentru perioada (...)-(...) recurentul este îndreptățit la un spor de vechime de
5% din salariul de bază.
Curtea va înlătura apărările societății intimate privitoare la includerea în perioada de referință a sporului de vechime în salariul de bază, motivat de faptul că aceste alegații nu se coroborează cu nici una din probele admnistrate.
Or, dispozițiile din Codul muncii stabilesc că sarcina probei, în conflictele de muncă, revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima zi de înfățișare.
Perioada (...) - (...) intră sub incidența contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, respectiv a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate înregistrat la D. B. sub nr. 3941/(...).
Prin art. 29 alin. 1 lit. m din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate se prevede că salariații beneficiază de spor de vechime de 5% pentru vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, prevedere care reprezintă limitaminimă stipulată în contractul colectiv de muncă la nivel național, care nu exclude posibilitatea ca pentru o vechime în muncă de peste 20 % să se acorde sporul de vechime în cuantum de 5%.
Așa cum a arătat și intimata, individualizarea procentelor de acordare a sporului de vechime a cărui limită minimă și maximă a fost stabilită prin CCM U. la N. N., se realizează cu ocazia negocierilor contractelor colective de muncă subsecvente de către partenerii sociali. Prin urmare, în condițiile în care reprezentanții sindicatelor, în calitate de reprezentanți ai salariaților au semnat CCM la nivel de unitate, aceștia au achiesat la prevederile referitoare la procentul de 5%, reprezentând sporul de vechime, procent ce se calculează la o vechime în muncă de 3 ani sau mai mare.
Drept urmare, sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime C. colectiv de muncă la nivel de unitate respectă C. colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, iar recurentul nu este îndreptățit pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani la acordarea unui spor de vechime într-un cuantum mai mare de 5%.
Or, din statele de plată (f. 62 dosar fond) reiese că recurentului i-a fost acordat un spor de vechime de 5 % începând cu luna iulie 2008.
Recurentul face trimiteri la practica judiciară în materie, omițând însă să aibă în vedere că hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept în actuala reglementare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite în parte recursul, și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului sporul de vechime de 5% din salariul de bază, aferent perioadei (...)-(...). Vor fi menținute restul dispozițiilor.
Conform art. 276 Cod de procedură civilă, va obliga pârâta intimată să plătească recurentului reclamant cheltuielile de judecată parțiale de 250 lei, la fondul cauzei, respectiv de 125 lei, în recurs, reprezentând onorariu avocațial parțial, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile numărul 2491 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta S. G. R. A. R. S. și, în consecință, obligă pârâta să plătească reclamantului sporul de vechime de 5% din salariul de bază, aferent perioadei (...)-(...).
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei de 250 lei.
Obligă intimata să plătească recurentului cheltuieli de judecată parțiale în recurs de 125 lei.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 2915/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2393/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
