Decizia nr. 300/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 300/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. C. B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1675 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intervenient în numele altei persoane S. L. D. Î. M. și pe pârâtul intimat M. E., C. T. ȘI S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și P. C. B.
M. au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicat părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursurilor.
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității recursurilor formulate de pârâții P. M. C.-N. B. M. și C. Local B. M., în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 215 din L. nr. 62/2011.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că atât prin cererile de recurs cât și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1675 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de pârâții P. M. B. M., Ministerul
Finanțelor Publice și M. E., C., T. și S. prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. C. B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M.,
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. E., C., T. ȘI S.
Pârâtul P. C. B. M. a fost obligat să calculeze și să plătească următoarelor cadre didactice: Bentu D. E., B. Octavian, Belbe Atanasiu, Cherecheș D., Crăciun C., Diaconu A., Gantea M., Ghișa V., Gyori Kinga,
Laposi Alexandru, Moisima C., M. Ancuța, M. S., P. V., Stanciu Marcel, Stanciu M. G., S. M., Vigh Petru Paul, Toth R., Giliciu M., Kovacs M., Giurgea Nucu, Busueoc Ovidiu drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O.G. nr. 1., începând cu (...) până la (...), actualizate în raport de indicele de inflație, la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M., P. M. B. M., Ministerul Finanțelor Publice, M. E., C., T. și S. au fost obligați să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G.ui cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, va respinge excepția invocată de acesta.
Referitor la excepția lipsei capacității și a calității procesuale pasive a pârâtului P. municipiului B. M., instanța a reținut că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 538/2001, „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Potrivit art. 167 alin.3 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Apoi, potrivit art. 36 alin.4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar, potrivit art. 23 alin.1 din aceeași lege, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Pârâtul P. municipiului B. M. a fost chemat în judecată ca pârât în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestuia nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de pârâtul P. municipiului B.
M.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui E., C., T. și S., instanța reține că acesta are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și a resurselor umane din sfera educației, coordonează și controlează sistemul național de învățământ, controlează modul de respectare a normelor financiar contabile, de execuție bugetară și de administrare a patrimoniului din sistemul național de învățământ de stat.
Așa fiind, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. E., C., T. și S.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că prin dispozițiile OG nr.
1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008,art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare
1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu
16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Prin OUG nr. 1., privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 1., așa cum a fost probată prin L. nr. 2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1. noiembrie 2008. S-a stabilit de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. Totodată, s- a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, prin OUG nr. 1. publicată în M.O., nr. 759/11 noiembrie 2008, s-a modificat denumirea OG nr. 1., iar prin art. I pct. 2 și 3, se reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O., nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 1., invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr. 1..
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 9. iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.
I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din OUG nr.
41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 1., prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 1., prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 1. nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 , fraza a II-a din L. nr. nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. OG nr.
1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., care prevede că, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
De altfel, prin decizia nr. 3., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat că dispozițiile Ordonanței G.ui nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G.ui nr. 1., nr. 1. și nr. 1/2009, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariile efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL B. M., P. M.
B. M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. și P. C. B. M.
Pârâtul P. M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentințeiîn sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea recursului a arătat că potrivit art.77 din L. nr.215/2001 „P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei,orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
Potrivit art.21 din L. nr.215/2001 „Unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu.
Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ - teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de această autoritate pentru lipsa capacității și calitățiiprocesuale pasive.
În motivarea recursului a arătat că în conformitate cu art.41 coroborate cu art.26 alin.1 din Decretul 31/1954 și art.21 din L. 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu.
C. Local este, potrivit art.23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice loca le, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, cf. art. 36 din L. nr.215/200 1, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice loca le cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărâri le consiliului local ... »cf.art.61 din L. nr. 215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M., asolicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a invocat lipsa calității procesuale pasive, a arătat că drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte.
Pârâtul P. C. B. M. a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii împotriva unității școlare.
În motivarea recursului a arătat că prin OUG nr.1., OUG nr.1. și OUG nr.1/2009 au fost modificate prevederile OG 1. aprobată cu L. nr.2., ordonanțe care au fost în vigoare și au produs efecte până la data pronunțării deciziei de neconstituționalitate, pronunțată de Curtea Constituțională.
Conform art.11 lit.c alin.3 din L. nr.47/1992 „deciziile și hotărârile Curții
Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Conform prevederilor Legii învățământului nr.84/1995, modificată și completată, salarizarea personalului de învățământ se face de la bugetul de stat. P. la această dată unitățile de învățământ nu au primit fondurile aferente creșterilor salariale solicitate de reclamantă, astfel că în mod greșit instanța a dispus obligarea unității la plata drepturilor salariale.
Prin întâmpinare S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice, Curtea reține că, prin demersul lor juridic, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., însă cum recurentul nu are calitatea de angajator ai membrilor de sindicat, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din Codul Muncii privitoare la plata directă către aceștia a salariilor prevăzute de contractul individual de muncă.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea
M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat,repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai pârâtului P. C. B. M., se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Față de acestea și văzând atribuțiile recurentului, se constată că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului față de cererea de chemare în judecată având ca obiect plata directă către cadrele didactice a diferențelor de drepturi salariale, plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
Astfel, se constată că criticile formulate în recurs sunt fondate, impunându-se respingerea acțiunii îndreptate împotriva pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții C. Local al M. B. M. și
P. M. B. M., se constată că acestea sunt tardive.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 215 din L. nr. 62/2011 a dialogului social, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul legal, cu excepția cazului în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată fiecăruia dintre pârâți la data de 24 octombrie 2011, astfel cum rezultă din dovezile de predare-primire aflate la f. 65 și 66 din dosarul primei instanțe.
Or, conform rezoluției de primire a cererii recursurile au fost declarate la data de 7 decembrie 2011, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din L. nr. 168/1999.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursurile pârâților
P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. ca fiind tardive.
Față de criticile formulate prin cererea de recurs de către pârâtul P. C. B.
M., Curtea reține că prin O. nr. 1., aprobată și modificată prin nr. 2., valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de învățământ a fost stabilită la 400,00 lei, valoare care a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care, așa cum arată și recurentul, au fost apoi declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.
În ceea ce privește dreptul reclamanților la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. pentru aprobarea OG nr. 1. pentru perioada 1 octombrie 2008 până la data de 31 decembrie 2009, acest drept a fost consacrat prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în Monitorul oficial nr. 350 din 19 mai 2011, a cărei obligativitate este impusă de dispozițiile art. 329 C.pr.civ, având în vedere că dezlegarea problemelor de drept judecate de Î.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
Astfel, prin D. nr. 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit următoarele: „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G.ui nr. 1., nr. 1. și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței G.ui nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturilesalariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de
31 decembrie 2009";.
Este real că potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, deciziile acesteia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi aflate în vigoare sunt definitive și obligatorii, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile în vigoare constatate neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval de timp P. sau G. nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile declarate neconstituționale sunt suspendate de drept.
Față de aceste reglementări, în cazul în care legiuitorul nu acționează în termenul impus de textele de lege indicate, dispozițiile declarate neconstituționale încetează să producă efecte juridice.
Prin D. nr. 62/2007 a Curții Constituționale s-a stabilit că, în cazul constatării neconstituționalității unei dispoziții de abrogare, acestea își încetează efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. 1 din Constituție, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte juridice.
Față de această interpretare dată de Curtea Constituțională efectelor unei decizii prin care s-a declarat neconstituțional un text de abrogare face ca susținerile recurentului, în sensul că deciziile Curții Constituționale nu pot activa un text abrogat, să fie nefondate.
Potrivit art. 11 alin. (3) din L. nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții
Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează.
Așadar, în mod corect prima instanță s-a conformat deciziilor Curții Constituționale și nu a dat eficiență ordonanțelor de urgență al guvernului declarate neconstituționale, pe perioada dintre intrarea în vigoare a fiecărei ordonanței și până la declararea ei ca neconstituțională.
Așa cum se arată în considerentele Deciziei nr. 3. pronunțată de Î.
Curtea de C. și Justiție, „. aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.";
Ținând seama de aceste considerente, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. B. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M. împotriva sentinței civile nr. 1675 din 23 septembrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință, respinge acțiunea formulată de S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. C. B. M. împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca tardive recursurile declarate de pârâții P. M. B. M. și C.
LOCAL AL M. B. M. împotriva aceleiași sentințe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond:H. D.M.
G. G. C.
| ← Decizia nr. 2255/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3022/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
