Decizia nr. 3048/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3048/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 3606/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată R. D.-G. și pe pârâții intimați
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C. și U. „.-B. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B. C.-N., av. L. N., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat MFP întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Se comunică reprezentantului pârâtei intimate un exemplar din întâmpinare, iar acesta depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3606 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta R. D. - G. în contradictoriu cu pârâții U. B. - B. C.-N. și M. E. C. T. ȘI S. B.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B.
A fost Obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator pentru reclamantă, la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cudata de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței de la f. 5, reclamanta a fost angajata pârâtei de rândul 1 în funcția didactică de asistent universitar, în perioada (...) -(...).
Prin OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării OUG nr. 136/2008, OUG nr.
151/2008, OUG nr. 1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 1. nu au fost calculate și plătite reclamanților.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul reclamanților la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului de muncă.
Obligația principală a pârâtei față de reclamantă, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3/(...) a admis recursul în interesul legii și a statuat că dispozițiile OG nr. 1. aprobată prin L. nr. 2. constituie temei legal pentru calcularea și plata drepturilor salariale în învățământ, pentru perioada (...) -(...).
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamantă prin neplata salariului astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care s-a prestat munca, se impune admiterea acțiunii, conform art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. ȘI S.,solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a scoaterii lui din cauză.
În motivare pârâtul a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S..
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Având în vedere solicitările reclamantei și atribuțiile M. E., C., T. și S., conform prevederilor art.141 din L. nr. 8., republicată cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea pârâtului (acte normative aflate în vigoare în perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale) instituția nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Astfel, M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat întrucât, potrivit art. 40 alin. (2) lit. c din L. nr.
53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior, în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora potrivit art. 92 alin. 2 și alin. 3 lit. g din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare
„stabilirea necesității financiare și materiale, folosirea fondurilor și gestionarea lorcu respectarea prevederilor legale, găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri, organizarea și controlul serviciilor economico-gospodare";.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 2 din L. nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, veniturile instituțiilor superioare de stat „. utilizate de instituțiile de învățământ superior în condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învățământului și cercetării științifice universitare";.
În baza autonomiei financiare, instituțiile de învățământ superior își stabilesc bugetul de venituri și cheltuieli, care este aprobat de M. E., C., T. și S., după adoptarea bugetului de stat, potrivit art. 171 alin. 10 din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și ulterioare.
Acest buget de venituri și cheltuieli asigură resursele financiare pentru realizarea obiectivelor cuprinse în planul strategic al fiecărei instituții de învățământ.
Potrivit art. 8 și art. 21 alin. 5 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, instituția de învățământ superior, în calitate de ordonator de credite, trebuie să elaboreze bugetul în conformitate cu prevederile imperative din această lege prin "includerea în totalitate, a veniturilor și cheltuielilor, în sume brute, deci inclusiv a cheltuielilor de personal (salarii, CAS, deplasării interne și internaționale).
Veniturile acestei instituții de învățământ superior, în conformitate cu dispozițiile art.171 alin. 2 din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază și finanțarea complementară, precum și din venituri proprii, din alte surse.
În conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. 3 din L. învățământului nr. 8., republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază se asigură de M. E., C., T. și S., „. fondurile alocate de la bugetul de stat, în funcție de numărul de studenți și doctoranzi admiși la studii fără taxa, de numărul de cursanți, de nivelul și specificul instituirii teoretice și practice și de ceilalți indicatori specifici activității de învățământ, în special de cei referitori la calitatea prestației în învățământ"; și, potrivit art. 171 alin. 7 din aceeași lege, se face pe bază de contract încheiat între M. E., C., T. și S. și această instituție de învățământ superior.
Finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. E., C., T. și S., să fie utilizate de instituția de învățământ superior, care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei universitare, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, universitatea având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Instanța de fond a omis să analizeze susținerile sale în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive raportat la faptul că ministerul nu este angajatorul personalului din universitate.
Potrivit prevederilor L. nr. 9. privind organizarea și funcționarea
Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
L. învățământului nr. 8. și L. nr. 128/1997 indică faptul că această calitate de angajator o are instituția de învățământ superior.
U. B. - B. din C.- N., în calitate de angajator, avea obligația de a calcula drepturile salariale și de a propune spre aprobare un buget care să acopere aceste drepturi, în conformitate cu prevederile art.171 din L. nr. 8. republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții nu au făcut dovada că M. E., C., T. și S. nu a alocat finanțarea de bază corespunzător cu drepturile salariale calculate de angajatorul lor U. B.
B., sume incluse ca atare în bugetul propus spre aprobare în conformitate cu prevederile legale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin motivele de recurs formulate de pârât, acesta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond doar prin prisma modului în care s-a soluționat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Curtea reține că legitimarea procesuală a acestui recurent derivă din dispozițiile art. 171 alin. 2 din L. nr. 8., act normativ aplicabil în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății, conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care cuprinde, în baza art. 167 alin.5 lit. a din același act normativ, și cheltuieli de personal.
Este adevărat că între reclamantă în calitate de salariată și pârâtul M. E., C., T. și S. nu există raporturi de muncă, reclamanții nefiind angajații acestui pârât, însă Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată nu s-a susținut existența unor raporturi directe între reclamantă și pârâtul recurent izvorâte în baza vreunui contract individual de muncă. De asemenea, se reține că prin acțiune nu s-a solicitat nici obligarea pârâtului recurent la plata unor sume de bani direct către reclamantă.
În realitate, din modul de formulare a cererii introductive reiese că pârâtul
M. E., C., T. și S. a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale cuprinse în L. nr. 8., întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea către pârâta U. B.-B. a fondurilor necesare efectuării plății drepturilor restante, pretenții ce au fost întemeiate tocmai pe calitatea pârâtului recurent de autoritate finanțatoare a instituțiilor de învățământ universitar de stat, aspect care este de natură să conducă la concluzia că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art. 171 alin. 3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtului aparține etapei de executare a hotărârii, și nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinsa nerespectare a procedurii menționate anterior.
Susținerile din cererea de recurs cu privire la modul de organizare și funcționare a ministerelor întemeiate pe dispozițiile L. nr. 9. sau cu privire la condițiile de angajare a personalului didactic în cadrul universităților întemeiate pe prevederile L. nr. 8. nu sunt de natură să modifice soluția adoptată deinstanța de fond, deoarece dispozițiile legale invocate de pârâtul recurent nu înlătură calitatea sa de finanțator pentru universitățile de stat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva Sentinței civile nr. 3606 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: I. P.
| ← Decizia nr. 4026/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3710/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
