Decizia nr. 313/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. Ș. J. C. și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4623 din 27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimate G. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, av. G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.3219/117 din data de
(...), reclamanta G. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. J. C. și
M. E., C., T. ȘI S., obligarea pârâtului I. C., în calitate de angajator, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. nr. 1., începând cu 1 octombrie 2008 și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății și obligarea pârâtului M. E., C., T. și S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtului I. Ș. J. C. în funcția de inspector școlar management și evaluare în perioada (...)-(...), după care a revenit ca profesor titular la L. T. „. I..
S-a mai arătat că Guvernul României a aprobat, la (...), O. nr.1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului dinînvățământ și potrivit alin. l lit. b din această ordonanță, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu (...) față de nivelul din (...). Conform art. 1 alin. l lit. c din același act normativ, pentru funcțiile didactice prevăzute in anexele nr. 1.2,
2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare l,000 va fi : 01.01-(...), 259,593 lei; 01.04-(...), 275,168 lei, respectiv o creștere de 6% și 01.10-(...), 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%.
Valoarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație precum si nivelul productivității muncii.
Potrivit susținerilor reclamantei, O. nr. 1. a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României, prin L. nr. 221/(...), principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare l,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei pentru perioada 01.10-(...) și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, însă pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit acestei legi.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
I. Ș. J. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că deciziile C. C. sunt general obligatorii și au putere doar pentru viitor.
Pârâtul M. E., C., T. și S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, arătând că între reclamantă și M. nu există raporturi de muncă.
Prin sentința civilă nr. 4623/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-aadmis acțiunea formulată de reclamanta G. M., în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. J. C. și M. E., C., T. și S. și în consecință, pârâtul I. Ș. J. C., în calitate de angajator, a fost obligat la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamantei, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1., începând cu 01 octombrie 2008 și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, respectiv (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâtul M. E., C., T. și S. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului I. Ș. J. C., în funcția de inspector școlar management și evaluare în perioada (...)-(...), după care a revenit ca profesor titular la L. T. „. I..
Curtea Constituțională a R. prin decizia nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea O. nr. 1. este constituțională însă Guvernul României a emis O. nr. 1. care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. 2. și prin OUG 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Prin decizia nr. 843/(...) și decizia nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 2 si 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privindcreșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art. 2 și 3 din O. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr. 1. și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. l și art. 115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 si art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O. nr. 3. și art. 2 din O. nr. 4. se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Mai mult chiar, prin decizia nr. 3/(...), Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursurile în interesul legii și a hotărât că dispozițiile O. nr. 1., astfel cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie și până la 31 decembrie 2009.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros, plata salariului constituie un element al său. Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect, dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect, deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
Potrivit art. 156 și art. 163 C. muncii, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului, iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 169 alin. 1 C. muncii, angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de cătreangajator la scadența a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate, precum și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până la data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. 2., tribunalul a admis cererea, în conformitate cu prevederile art. 283 și urm. Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 155, art. 157 alin. 2 și art. 169 alin.1 Codul muncii și a obligat pârâții să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: I. Ș. J. C. și M. E., C., T. ȘI S., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul-pârât I. Ș. J. C. critică sentința primei instanțe, pentruurmătoarele motive:
Reclamanta G. M. a fost încadrată la I. Ș. J. C. pe funcția de îndrumare și control, respectiv, pe postul de inspector școlar management și evaluare, începând cu data de (...) și până la data de 1 septembrie 2009, ori prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, respectiv (...).
Se invocă în acest sens dispozițiile art. 304 pct.6 din codul de procedură civilă ("instanța a acordat mai mult decât s-a cerut").
Pe fondul cauzei, recurenta susține apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, considerând hotărârea recurată ca fiind criticabilă raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, se reiterează faptul că, reclamanta G. M. solicită plata drepturilor salariale, în baza Legii nr. 2., pentru perioada (...)-(...), fără să tină cont de modificările ulterioare apărute la O. nr.1., care se aflau în vigoare la data plătii drepturilor salariale, motivat de faptul că, potrivit prevederilor art. 11 alin.3 din L. nr. 4., cu modificările și completările ulterioare, deciziile C. C. prin care au fost declarate neconstituționale prevederile O. nr. 1., O. nr. 1., O. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Sub acest aspect, s-a solicitat să se rețină faptul că la data la care s- au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, astfel că, în mod legal, salarizarea reclamantei s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
S-a mai menționat faptul că O. de U. a G. nr. 3., aprobată prin L. nr.
2., și O. de U. a G. nr. 4., aprobată prin L. nr. 3., prin care, de asemenea, a fost modificată O. G. nr. 1., au fost În vigoare În perioada (...)-(...) și și-au produs efectele, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată În vigoare.
Totodată, se mai arată că a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată împotriva acestor acte normative de către
Curtea Constituțională (decizia nr. 105/2010 și decizia nr. 106/2010).
S-a mai susținut și faptul că, prin O. nr. 3. și O. nr. 4., s-au adus modificări la O. nr.1., cele două acte normative fiind aprobate de către
Parlamentul României, iar instanța de judecată nu poate să pronunțe o hotărâre care să lipsească de efecte un act normativ aprobat de P. R.cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat constituie un atribut exclusiv al legiuitorului.
În drept, s-au invocat disp.art. 304 pct. 6, art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 alin.3, O. nr. 1., O. nr. 1., O. nr. 1/2009, O. nr. 3. aprobată prin L. nr. 2., O. nr. 4. aprobată prin L. nr. 3., L. nr. 4..
Recurentul M. E., C., T. ȘI S. a invocat următoarele motive de recurs:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister în cauză.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
S-a mai arătat că instanța de fond, deși a reținut care sunt prevederile legale aplicabile în speță, le-a interpretat în mod greșit, fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, s-a susținut că reclamanta solicită obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 1. începând cu (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație și până la data efectivă a plății.
Însă, între M. E. C., T. și S. și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la încadrarea, calcularea și plata salariilor pentru reclamanți.
Potrivit art. 25 din L. nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001, M. E., C., T. și S., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În al doilea rând, s-a arătat că M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Se invocă în acest sens disp.art. 13 din O. nr. 32/2001, art. 1 din
Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H. nr. 5..
Analizând recursul formulat de pârâții: I. Ș. J. C. și M. E., C., T. ȘI S.,prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt incidente disp.art.304 pct.6 C.proc.civilă, întrucât, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta a fost salariata I.ui Ș. J. C., începând cu (...) și până la (...), și că, în consecință, doar pentru această perioadă i se datorează diferențele de drepturi bănești solicitate prin prezenta acțiune, mențiunea din dispozitivul hotărârii privind obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești fiind o simplă eroare materială, ce poate fi îndreptată pe calea specială a procedurii prevăzute de art.281 C. proc. civilă.
Potrivit disp.art.2812a, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-2812 din C. În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat. Astfel, potrivit art.1 din O. nr.1., în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor O. de U. a G. nr. 6. privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificări prin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează:a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 230,247 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 244,061 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 258,704 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 266,026 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 291,678 lei, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii. Potrivit art.10 din acaestă ordonanță, prevederile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008. Prin L. nr.2., s-a aprobat O. G. nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu următoarele modificări: 1. La articolul 1 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: "a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 230,247 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 244,061 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare;". 2. La articolul 1 alineatul (1), litera b) se modifică și va avea următorul cuprins: "b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare semajorează cu 10% începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007;". 3. La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică și va avea următorul cuprins: "c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare." De altfel, dispozițiile Legii nr. 2., de aprobare a O. G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ au fost abrogate abia la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, conform art.48 a acestui din urmă act normativ. Articolul 1 al O. nr.1. a fost modificat prin O. nr.1., care a fost declarată neconstituțională prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, iar ulterior a fost respinsă prin L. nr.57/2009. Prin decizia C. C. nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a reținut în acest sens că, adoptarea de către G. a 1. nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin nr. 2. pentru aprobarea G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile și criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P. este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". În considerentele aceleiași decizii, Curtea a mai constatat că dispozițiile O. de urgență a G. nr. 1. înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor. Prin O. nr.1., publicată în Monitorul Oficial la data de (...), s-a modificat din nou articolul 1 din O. nr.1., după cum urmează: "Art.1. - (1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, stabilite potrivit prevederilor O. de u rgență a G. nr. 6. privind unele măsuri în domeniul învățământului, aprobată cu modificăriprin nr. 6., cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) pentru funcția de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 230,247 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 244,061 lei; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 266,026 lei; b) coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, față de nivelul din 31 decembrie 2007; c) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: - 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 259,593 lei; - 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 275,168 lei; - 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0. 299,933 lei. Dispozițiile art.I pct.2 din O. nr.1., ce au modificat din nou art.1 al O. nr.1., au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.842/2009 a C. C. S-a reținut și prin această decizie că prevederile art. I pct. 2 și 3 din O. de urgență a G. nr. 1. reduc în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a G. nr. 1.. S-a mai statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din L. fundamentală. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. (1) din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Mai mult chiar, astfel cum a reținut și prima instanță, prin decizia nr. 3/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile O. nr. 1., astfel cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009. Curtea reține că dispozițiile legale menționate anterior, precum și deciziile C. C., trebuiau să fie avute în vedere atât de către angajator, cât și de către Ministerul Educației și Cercetării în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului. Astfel, acest minister are un rol deosebit de important chiar în fundamentarea finanțării necesare învățământului preuniversitar, având în subordinea sa Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar care, potrivit art.45 din H. 2192/2004, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ, întocmită deinspectoratele școlare județene, iar po tr iv it ar t.46 d in acee aș i ho tăr âre , pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu și cauzele care le determină. Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii M.ui E. și C., însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemuluide finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat. Astfel, nu se poate reține că recurentul M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului. Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata salariilor către reclamantă, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamantă și minister. Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...). Se mai reține că, pot rivit H. nr.81/2010, M. E. , C., T. și S. ar e atribuții de direcționare, de a da stabili metodol ogii și a da îndrum ări metodologice obligatorii instituțiilor de învățământ subordonate, în ceea ce privește modul de stabilire a salariilor, astfel c um rezultă din O. nr.8/2000, din ordinele succesive de aprobare a metodologiilor de calcul a drepturilor salariale ale cadrelor didactice, pe care unitățile subordonate trebuie să le aducă la îndeplinire, fiind cert că niciun angajator din sitemul de învățământ nu stabilește după bunul său plac drepturile cuvenite personalului angajat. Astfel, potrivit art.3 din H. nr.81/2010, M. E., C., T. și S. îndeplinește următoarele funcții: de administrare, prin care alocă, monitorizează și evaluează utilizarea resurselor pentru implementarea politicilor în domeniile sale de activitate; de evaluare, coordonare și control al realizării politicilor în domeniul educației, învățământului, cercetării, tehnologiei, dezvoltării tehnologice, inovării, tineretului și sportului; de elaborare a cadrului normativ-metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile din domeniile sale de activitate; de autoritate de stat, prin care asigură urmărirea și controlul respectării reglementărilor din domeniile sale de activitate. Conform art.4 din aceiași hotărâre de guvern, în domeniile educației și învățământului, M. E., C., T. și S. exercită și următoarele atribuții principale: controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare; elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico-financiar în care se realizează politicile în domeniile sale de activitate; inițiază, elaborează și promovează proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate, controlează și monitorizează respectarea reglementărilor din domeniile sale de activitate. Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata drepturilor salariale ale salariaților din învățământ din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării prevederilor legale în vigoare, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești în cuantumul legal, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve angajatorii din învățământ. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 C.proc.civ.,urmează să se respingă recursul formulat de pârâții: I. Ș. J. C. ȘI M. E., C., T. ȘI S. și să se mențină sentința civilă pronunțată de prima instanță. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții I. Ș. J. C. ȘI M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4623 din 27 octombrie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. GREFIER G. C. Red.C.M; Tehnored.: C.M./M.S.; 2 ex./(...); Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B.
| ← Decizia nr. 1/2220, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2355/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
