Decizia nr. 2513/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2513/R/2012
Ședința din 21 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I.-R. M. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent I. R.-S. împotriva sentinței civile nr. 2. din 6 decembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. C. „. C. SA - S. R. A., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat de judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 18 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de C. „. C. SA B. - S. de T. F. de C. C. a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr. (...) emisă la data de (...) de S. - R. de V. C.-N., copia Deciziei nr. 1 Ad/82 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/72 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C.
- R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/73 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/74 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/84 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/77 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/79 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/80 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A., copia Deciziei nr. 1 Ad/76 din data de (...) emisă de S. N. de T. F. de C. - R. A.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin contestația împotriva deciziei de concediereformulată de reclamantul I. R.-S., în contradictoriu cu intimata S. N. de T. F. de C. "C. C."-S.A,- R. A. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate: nelegalitatea și netemeinicia măsurii concedierii reclamantului prin decizia nr. 1. din data de (...); nulitatea deciziei; obligarea intimatei la reintegrarea acestuia efectivă pe funcția și postul ocupate la momentul concedierii; să fie obligată intimatala plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la momentul reintegrării efective; să fie obligată intimata la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de daune morale, pentru prejudiciul moral creat ca urmare a măsurii nelegale de încetare a raporturilor de muncă.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I. R. S., în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. - R. de T. F. C. A. (Redenumită S. R. de T. F. de C. A.), ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Reclamantul I. R. S. a ocupat inițial postul de lăcătuș montator agregate, iar ulterior pe cel de revizor tehnic vagoane II în cadrul Regionalei de T. F. de C. C. - D. E., R. V., R. de vagoane C. - P. R. Dej, aparținând intimatei S. N. de T. F. de C. „. C. SA - R. de T. F. de C. A., așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.
111440/(...) și actele adiționale la acest contract (f.77-79).
Raporturile de muncă au încetat la data de 18 iulie 2011 prin concedierea angajatului pentru motive ce nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 1A d/74 din 15 iulie 2011 (f.6-7), ce face obiectul prezentei contestații, se arată considerentele avute în vedere de angajator, de drept (dispozițiile art.55 lit. c, art.65, art.66, art.69 și urm. din Legea
53/2003 republicată, prevederile P.ui de restructurare și redresare economico- financiară a S. C. C. și Notificării nr.(...)) și de fapt (determinate de situația economico-financiară a societății care impuneau măsuri de reorganizare și restructurare a societății astfel cum rezultă din P. de restructurare și redresare economico-financiară a S. C. C. și Notificarea nr.(...) a căror aplicare are drept consecință, desființarea unui număr de posturi la nivel național, printre care și postul salariatului prevăzut la articolul1).
În cuprinsul deciziei de concediere prin art. 4 se enumeră criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere și anume: a. salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b. salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; c. salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; d. persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Urmare aplicării P.ui de restructurare și redresare, angajatorul nu dispune în cadrul unității de posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauză.
Trebuie reținut că ulterior concedierii reclamantului, angajatorul S. N. de T. F. de C. „. C. SA - R. de T. F. de C. A. în urma restructurării a fost redenumită S. R. de T. F. de C. A.
Instanța apreciază că motivele de nelegalitate ale deciziei de concediere invocate de reclamant nu pot fi reținute, fiind respectate prevederile art.68, coroborate cu cele ale art.62, art.65, ale art.76 și 77 din Codul muncii. În cauză este vorba despre o concediere colectivă, determinată de situația economică și financiară a unității angajatoare, ce a impus reorganizarea. Decizia de concediere examinată îndeplinește cerința caracterului individual, referindu-se la încetareacontractului individual de muncă încheiat cu salariatul I. R. S., din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana sa.
Decizia contestată îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor: este emis în scris, face referire la motivele de fapt și drept care determină concedierea salariatului, se arată durata preavizului și criteriile avute în vedere la concediere, inserează expres lipsa locurilor de muncă vacante în cadrul unității, indică termenul și instanța judecătorească la care decizia poate fi contestată.
Reclamantul a criticat decizia de concediere în principal pentru motivul că angajatorul nu a efectuat o evaluare profesională a angajaților înainte de desfacerea contractelor de muncă. Pârâta a susținut prin adresa de la fila 83 din dosar că nu a existat o procedură de evaluare profesională a persoanelor concediate, ci au fost respectate criteriile prevăzute în CCM 2011-2012.
Probele administrate în cauză demonstrează, pe de o parte, realitatea motivului concedierii: desființarea locului de muncă ocupat de contestator determinată de dificultățile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, măsură ce are un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă, iar pe de altă parte respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal. T. actele depuse la dosar justifică măsura reorganizării angajatorului care se confruntă cu reducerea cifrei de afaceri și care a adoptat P. de restructurare și redresare economico-financiară a activității.
Statele de funcții ale unității la care contestatorul presta activitatea de revizor tehnic vagoane II, respectiv la P. de revizie Dej, anterior și ulterior momentului restructurării și redresării activității prin disponibilizare, atestă desființarea R. de V. Dej (f.39-41, f.42-44, f.60-62) și implicit, și postul ocupat de contestator.
În ipoteza dată, a desființării efective a P. de R. Dej, este exclusă discriminarea și susținerile invocate de reclamant, concedierea nefiind dispusă în considerarea persoanei salariatului, iar alte posturi vacante în cadrul subunității, care să poată fi oferite contestatorului, nu există. Reclamantul a susținut că în cadrul Regionalei în alte localități au fost menținute sau chiar înființate posturi de revizor tehnic vagoane II, iar din statele de funcții se poate observa că într-adevăr în alte P.uri de revizie (B., Jibou, C.) există și în prezent aceste posturi, dar instanța nu poate însuși argumentul reclamantului că pârâta ar fi trebuit să procedeze astfel la o evaluare a tuturor angajaților pe același tip de funcție, indiferent de localitatea în care lucrează, întrucât toți ar fi subordonați Regionalei de T. F. de C. A. Nu există nici o dispoziție legală, nici prevederi ale contractului colectiv de muncă, care să instituie o obligație în sarcina pârâtei de a proceda la evaluarea tuturor angajaților din toate subunitățile, în cazul unei concedieri prin desființarea locului de muncă, această obligație îi incumbă doar raportat la fiecare subunitate în parte. Astfel, dacă P. de revizie Dej nu ar fi fost desființat în întregime, ci s-ar fi procedat doar la o reducere de personal, pârâta trebuia să procedeze la evaluarea angajaților încadrați pe funcții de același tip, or în cazul de față, raportat la desființarea P. de revizie Dej în întregime, o astfel de evaluare profesională nu se impunea.
Având în vedere că sunt întrunite cerințele prevederilor art.65 din Codul Muncii, că statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării atestă reducerea schemei de personal prin desființarea efectivă a unor posturi de natura celui ocupat de contestator, urmare a dificultăților economice, pentru considerentele de fapt și drept expuse, concedierea petentului fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat urmare a dificultăților economice, în baza textelor legale evocate,contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei de concediere nr.1. din (...), ca fiind legală și temeinică.
Față de respingerea cererii de anulare a deciziei de concediere și a menținerii acesteia ca legală și temeinică, s-a impus respingerea cererii subsidiare de obligare a intimatei la plata daunelor morale ca nefiind întemeiată.
Instanța a luat act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. R. S., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Recurentul susține că în mod greșit prima instanța i-a respins contestația fără să administreze probele solicitate de acesta, pentru a-și forma convingerea daca intimata a aplicat corect criteriile de departajare a salariaților care au fost concediați.
În acest sens, menționează că intimata n-a făcut dovada ca la data emiterii deciziei de concediere recurentul se afla in vreuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 4 din decizia de concediere, respectiv n-a probat că acesta ar fi asociat la alta societate comerciala, ca ar fi avut alt loc de munca, ca ar fi cumulat pensia cu salariul, ca ar fi îndeplinit condițiile de pensionare la cerere, caz in care prima instanța trebuia sa constate ca nici unul dintre criteriile stabilite la art. 4 din decizie nu-i este aplicabil. Or, într-o astfel de situație selectarea lui printre cei concediați este lipsita de un fundament real si legal.
Din Statul de funcții al R. de V. C. valabil de la data de (...), rezulta ca erau un total de 23 posturi de R. tehnic vagoane II, din care 9 posturi la R. tehnica transit si sosire C., 4 posturi la P. de R. Dej, 4 posturi la P. revizie B. si 6 posturi la P. revizie Jibou, deci in total 23 posturi.
Din Statul de funcții valabil de la data de (...) rezulta că sunt 11 posturi de R. tehnic vagoane II la R. tehnica transit si sosire C., 4 posturi la P. revizie B. si 6 posturi la P. revizie Jibou , deci in total 21 posturi.
La R. tehnica transit si sosire C. in loc de 9 sunt 11 posturi de R. T. 11, deci cu 2 in plus, care au fost trecute de la P. de R. Dej, deci, in realitate, la nivelul R. de
V. C. au fost desființate 2 posturi de natura celui ocupat de recurent.
In mod greșit a motivat prima instanța, ca au fost desființate toate posturile de natura celui pe care îl ocupa recurentul, fara sa aibă in vedere acest calcul simplu si sa constate ca intimata nu justifica pentru ce motiv sau criteriu a fost ales printre cei 2 concediați, decizia de concediere fiind emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 69 al. 3 și art.76(1) lit. c din Codul muncii republicat.
Pentru respectarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit. c din Codul muncii republicat nu este suficienta o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, ci trebuie justificat motivul pentru care, potrivit acestor criterii a fost ales printre cei concediați.
Obligația angajatorului de a stabili criteriile de evaluare a activității profesionale sunt prevăzute și de art. 65 al. 6 din Contractul colectiv de munca pe anii 2011 - 2012.
Învederează recurentul că raportat la prevederile legale si contractuale arătate, angajatorul avea obligația sa procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanta profesionala a salariaților din subunitatea sa si in funcție de acestea sa aplice criteriile prevăzute de art.65(7) din CCM si apoi sa facă concedieri așa cum prevăd dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii republicat.
Consideră hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinica si nelegala, fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civila.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct. 7, 8 si 9
C.proc.civila, art.312, art.315 C.proc.civila, pe dispozițiile C. muncii republicat, art.21 din Legea nr.62/20l1, art.65 (60, art.65(7) din CCM pe anii 2011-2012 al S.
C. SA.
Prin întâmpinarea formulată, S. N. de T. F. C. "C. C." S. B. - S. de T. F. de C. A.
(f. 6-7), a solicitat respingerea recursului formulat si pe cale de consecința menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate.
Subliniază intimata că au fost respectate toate condițiile impuse de legiuitor actul contestat fiind emis in scris, face referire la motivele de fapt si de drept care determina concedierea salariatului, menționează durata preavizului si criteriile avute in vedere la concediere, inserează expres lipsa locurilor de munca vacante in cadrul unității, indica termenul si instanța judecătoreasca la care decizia poate fi contestata.
Desființarea locurilor de munca are o cauza reala si serioasa, probele administrate in cauza demonstrează , pe de o parte, realitatea motivului concedierii
- desființarea locului de munca ocupat de contestator determinate de dificultățile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, măsura ce are un caracter efectiv si o cauza reala si serioasa, iar pe de alta parte respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
Organigrama si statele de funcții ale unității la care contestatorul presta activitatea, respectiv la P. DE R. DEJ, anterior si ulterior momentului restructurării si redresării activității prin disponibilizare, atesta desființarea R. de V. Dej . Astfel caracterul efectiv al desființării locului de munca nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare si ulterioare disponibilizării.
Concedierea contestatorului a avut la baza " P. de restructurare economica- financiara a S. " C. C." S. nr. 1/137/(...)" si " Notificarea nr. 1/(...)", acestea fiind justificate prin dificultățile economice, reorganizarea si restructurarea atât in plan structural cat si regional, S. desfășurându-si activitatea începând cu data de (...) prin 4 regionale ( Muntenia, Banat-Oltenia, A. si Moldova) si 4 centre comerciale cu reducerea corespunzătoare a numărului salariaților.
În data de (...), recurentul reclamant I. R. S. a depus la dosar „. scrise"; (f. 37-39)prin care a reiterat aspectele evocate prin memoriul de recurs.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul es te p arț ial f ondat.
Reclamantul critică sentința atacată din perspectiva nelegalității deciziei de concediere, nelegalitate generată de neindicarea în concret a criteriului avut în vedere la luarea măsurii concedierii, întemeiate pe dispozițiile art. 65 din codul Muncii.
Curtea apreciază ca fiind întemeiate aceste critici pentru cele ce urmează:
Recurentul reclamant a fost concediat prin decizia nr. 1A d/74 din 15 iulie
2011 (f.6-7 dosar fond) din funcția de revizor tehnic vagoane II din cadrul P. de revizie D.
Conform Statului de funcții al R. de V. C. valabil de la data de (...)(f. 42 dosar fond), se regăseau un total de 23 posturi de R. tehnic vagoane II, din care 9 posturi la R. tehnica transit si sosire C., 4 posturi la P. de R. Dej, 4 posturi la P. revizie B. si
6 posturi la P. revizie Jibou, deci in total 23 posturi.
Din Statul de funcții valabil de la data de (...)(f. 39 dosar fond) rezulta că în urma reorganizării societății intimate au fost menținute 11 posturi de R. tehnic vagoane II la R. tehnica transit si sosire C., 4 posturi la P. revizie B. si 6 posturi la P. revizie Jibou, in total 21 posturi.
Din analiza comparativă a statelor de funcții valabile la data de (...) și (...), se constată că la R. tehnica transit si sosire C. in loc de 9 posturi se regăsesc 11 posturi de R. T. V. II, respectiv cu 2 posturi in plus.
Referitor la cele două posturi, recurentul reclamant a susținut în mod constant că acestea sunt ocupate de către foști colegi, salariați ai P. de revizie Dej, salariați față care însă nu s-a luat măsura concedierii colective.
Reținând că societatea intimată căreia îi incumba sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul muncii, nu a produs nici o probă contrară, deși pe parcursul soluționării recursului s-au efectuat mai multe adrese privitoare la acest aspect, Curtea opinează că în realitate la nivelul postului de revizie Dej au fost desființate doar 2 posturi de natura celui ocupat de către reclamantul recurent, celelalte 2 posturi fiind transferate la R. V. C.
Prin urmare, la luarea măsurii concedierii societatea intimată era ținută sa aplice criteriilor de selecție a salariaților față de care urma să se dispună această măsură.
Este adevărat că prin prevederile art. 4 din decizia de concediere a deciziei de concediere a reclamantului recurent au fost indicate criteriile avute in vedere de către societatea intimată, respectiv s-a indicat că potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere criteriile sunt următoarele: a) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b) salariații care au un alt loc de munca sau care cumulează pensia cu salariul; c ) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârsta; d) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Însă acest aspect nu satisface cerințele legale impuse de legiuitor, câtă vreme nu s-a indicat în concret care dintre criteriile enumerate a fost avut în vedere în cazul reclamantului recurent, context în care Curtea nu poate să rețină că decizia de concediere respectă exigențele art.74 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Obligativitatea menționării în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere de către angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, nu au fost prevăzute de către legiuitor pur formal, o simplă copiere a tuturor prevederilor legale și contractuale referitoare la criteriile de prioritate posibil de aplicat de la caz la caz neconferind legalitate unui asemenea act unilateral.
Cu alte cuvinte, pentru a se îndeplini în mod real cerința legala impusa de textul de lege este necesar ca aceste criterii de stabilire a ordinii de prioritate in cazul concedierilor colective sa fie riguros si efectiv indicate și aplicate, pentru o selectare clara si reala a salariaților ce trebuie concediați in cadrul unei asemenea proceduri.
Ceea ce s-a urmărit prin această reglementare este tocmai precizarea în concret în decizie a criteriului de prioritate avut în vedere în cazul persoanei concediate, având în vedere că măsura a fost luată în cadrul unei concedieri colective, în care s-a decis încetarea contractului de muncă a unui număr mare de salariați. Din conținutul actului unilateral al angajatorului criteriul aplicat în concret trebuie să rezulte în mod expres, astfel încât acesta să fie cunoscut de către persoana afectată și să poată fi verificată de către instanța de judecată.
Practic, în cazul concedierilor colective, această mențiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art.74 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Este real faptul că prin adresa nr.11 A. col 2011 a Serviciului de R. U., O. a R. A.(f. 45 dosar fond), anexata la întâmpinare, intimata a evidențiat criteriile avute în vedere la concediere, respectiv cele stabilite la art.65 al. 7 din Contractul Colectiv de M. pe anul 2., si criteriile privind starea disciplinara si de competenta a salariaților, însă acest aspect nu este de natură să asaneze nelegalitatea deciziei contestate, câtă vreme aceste mențiuni nu au fost inserate în însăși decizia de concediere contestată.
Or, potrivit art. 77 din Codul Muncii (79 din Codul Muncii republicat) în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept, decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere că din cuprinsul deciziei de concediere nu rezultă care a fostîn concret criteriul ce a fost luat în considerare pentru a fi concediat reclamantul recurent și nu un alt angajat și reținând dispozițiile legale imperative evocate, Curtea reține că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform prevederilor art.74 și 76 din Codul muncii(art. 76 și 78 din noul Cod al muncii), astfel încât analizarea celorlalte motive de recurs invocate apare ca fiind de prisos, recurentul reclamant fiind îndreptățit, conform art. 78 din Codul muncii (art. 80 din Codul Muncii republicat), la repunerea în situația anterioară concedierii.
În privința daunelor morale pretinse, se constată că recurentul reclamant nu a făcut dovada acestora, astfel că această solicitare nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 al. 2,3 Cod de procedură civilă,
Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va dispune anularea Deciziei nr. 1./(...) și obliga pârâta la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, revizor tehnic de vagoane II:
De asemenea, va obliga intimata să plătească recurentului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul I. R. S. împotriva sentinței civile nr. 2166 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, anulează Decizia nr. 1 Ad/74/(...), obligă pârâta la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior, revizor tehnic de vagoane II, obligă intimata să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. D. G. I.-R. M. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: I.S.B.
| ← Decizia nr. 1630/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1161/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
