Decizia nr. 3216/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3216/R/2012
Ședința 25 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 2357 din 05 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați D. M., N. D., și pe pârâta intimată U. "B.-B.", având ca obiect calcul drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B., avocat L. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtei intimate U. „.-
B. depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate U. „.-B. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2357 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamanții D. M. și N. D. în contradictoriu cu pârâții U. „. B. C.-N. și M. E., C., T. ȘI S. B., astfel cum a fost precizata.
A fost obligată pârâta U. „. B. C.-N. sa calculzeze și sa plateasca reclamantilor sumele rerezentand diferența dintre veniturile brute totale (compuse din salariul brut aferent funcției de bază, salariul brut realizat prin cumul) care li s-ar fi cuvenit ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2. și veniturile brute lunare efectiv încasate, începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de (...), dată la care a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății și sa efectueze cuvenitele modificări în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au promovat prezenta acțiune în calitatea lor de cadre cu funcții didactice, fapt care rezultă din adeverința eliberată de angajator.
Prin D. nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr.2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007
Guvernul României, prin O. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
Ulterior, Guvernul a emis O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.2. de aprobare a O. nr.15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în
M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin D. nr.989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 n din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Pentru aceste considerente, tribunalul a considerat că în prezent O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și
2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr.2..
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții
Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire ladomeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit art. 269 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâtul U. „.-B. C.-N., în calitate de angajator a fost obligat la calcularea și plata către reclamanți a diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin legea nr.2. .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea C., în condițiile art.29 alin.1 din L. nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din L. cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010 ).
Î. Curte s-a pronunțat în același sens prin D. privind soluționarea recursului în interesul legii nr. 3/2011, concluzionând ca, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr.136/2008, nr. 151/008 și nr.1/2009 dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata și modificata prin legea nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009.
De asemenea, instanta a obligat pârâtul M. E., C., T. ȘI S. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Cu toate ca reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata aceștia nu au dovedit existenta și întinderea cheltuielilor pretins efectuate în cauza de fata, deși sarcina probei le incumba, astfel ca instanța, în temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a respins aceasta cerere.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul M. E., C., T. și S. a declarat recurs prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport deprevederile art.141, art.92 alin.2 și 3 lit. g, art.171 alin.2, 3 și 7, art.89 din L. nr.84/1995, art.10, 14 și 40 alin.2 lit. c Codul muncii, art.8 și art.21 alin.5 din L. nr.500/2002, art.58 din L. nr.128/1997, susținând în esență că nu are calitatede angajator al reclamanților și că în temeiul autonomiei universitare instituția de învățământ superior repartizează și gestionează sumele alocate de la bugetul de stat.
De asemenea, se arată că bugetul propus spre aprobare de către pârâta U. B. B. pentru perioada 2008 - 2009 nu cuprindea sumele respective, prin urmare U. nu avea nevoie de alocarea fondurilor de la M. E., C., T. și S., urmând să asigure finanțarea din venituri proprii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
Legitimarea procesuală a recurentului derivă din dispozițiile art.171 alin.2 din L. nr.84/1995 (aplicabilă în raport de momentul nașterii drepturilor deduse judecății), conform cărora veniturile instituțiilor de învățământ superior de stat „ se compun din sume alocate de la bugetul M. E., C., T. și S., pe bază de contract pentru finanțarea de bază";, care include, în baza art.167 alin.5 lit. a din același act normativ și cheltuieli de personal.
Este real că recurentul nu are calitatea de angajator al reclamanților, însă chemarea sa în judecată se justifică în virtutea obligației legale menționate care îi impune să asigure finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ universitar de stat.
Deși mecanismul de finanțare prezintă unele particularități care îl deosebesc de raporturile de drept comun privind finanțarea instituțiilor bugetare, în sensul că se încheie un contract între M. E., C., T. și S. și instituția de învățământ superior, iar finanțarea de bază se asigură în funcție de numărul de studenți, doctoranzi, cursanți etc. conform art.171 alin.3, acest aspect nu este de natură să înlăture obligația de finanțare a recurentului pentru cheltuieli de personal stabilite ulterior prin hotărâri judecătorești.
În cele din urmă, apărarea pârâtei aparține sferei executării hotărârii, nu celei a judecății propriu zise în care prezintă prioritate analiza temeiniciei pretențiilor deduse judecății, iar în mod subsecvent stabilirea titularului obligației de finanțare a învățământului superior de stat, astfel încât reprezintă o problemă de executare pretinsa nerespectare a procedurii menționate anterior.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T.
și S.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. și S. B. împotriva sentinței civile nr. 2357 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. PT.S. D.
În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
D.-L. B.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: M.-F. B.
| ← Decizia nr. 868/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3351/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
