Decizia nr. 3220/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3220/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. SA B. - S. C. CF C. împotriva sentinței civile nr. 1. din 21 ianuarie 2012 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat U. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a răspuns solicitărilor instanței prin scriptele depuse la dosar de recurentă la data de 20 iunie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. din 21 ianuarie 2012 pronunțată de T. B.-N. s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea c/v tichetelor de masă, excepții invocate de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul U. I., împotriva pârâtei S. „. R. DE E., Î. ȘI R. CF C." D. C. C. N. DE C. F. "C." S. și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului o indemnizație egală cu salariul de bază de încadrare avut anterior pensionării, (...).
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata c/v tichetelor de masă pentru perioada (...)-(...), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a analizând cu prioritate,conform art.137 C.pr.civ., excepțiile invocate de pârâtă, a reținut că atât excepția lipsei calității procesuale pasive cât și excepția prescrierii dreptului la acțiune nu sunt întemeiate și au fost respinse ca atare iar cererile vor fi examinate pe fondul pretențiilor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă nu poate fireținută în condițiile în care această pârâtă are calitatea de angajator, contractul de muncă al reclamantului fiind încheiat, în calitate de angajator, de fosta regională C. C.(f.8), a cărei continuatoare este pârâta și locul de muncă al reclamantului a fost cadrul sucursalei pârâte astfel încât, prin prisma art. 41 alin. 2 C.pr.civ., chiar dacă nu are personalitate juridică dar are organe proprii de conducere, numite de societatea-mamă, poate sta în judecată ca pârâtă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este, de asemenea, neîntemeiată.
Obiectul acțiunii îl constituie plata indemnizației pentru pensionare și a c/v tichetelor de masă.
Conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Pornind de la această reglementare legală, rezultă că toate drepturile solicitate de reclamant sunt venituri asimilate salariilor.
Fiind evident că aceste drepturi sunt de natură salarială, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune, care curge de la data nașterii dreptului, respectiv , pentru tichetele de masă, cel mai devreme începând cu data de (...) iar pentru indemnizația solicitată urmare a pensionării pentru limită de vârstă, începând cu data încetării raporturilor de muncă, în timp ce acțiunea a fost promovată la data de (...) , data înregistrării acțiunii la Tribunalul Cluj. Prin urmare termenul de prescripție de trei ani nu este împlinit pentru niciunul din drepturile solicitate.
Dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora.
C. colectiv de muncă cuprinde dispoziții diverse, referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile pârâtei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
În consecință, ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Referitor la cererea având obiect acordarea c/v tichetelor de masă, pentru perioada 1 februarie 2009-31 decembrie 2010, s-a reținut că CCM prevăd acordarea a câte unui tichet de masă pe zi pe angajat „. prevederilor legale";.
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.
În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este oposibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând
și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă
„nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație";.
Drept urmare, întrucât, în bugetul de venituri și cheltuieli al C. pe anii
2009 și 2010 nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă pentru perioada solicitată, pârâta nu poate fi obligată la plata c/v tichetelor de masă.
Referitor la cererea având obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației egală cu un salariu de bază de încadrare, avut anterior pensionării s-a reținut că potrivit deciziei de pensionare nr.1./(...), emisă de C. județeană de P. B.-N. (f.3 dosar inițial) reclamantul a îndeplinit condițiile cumulative de vârstă standard de pensionare și stagiu complet de cotizare, la data de (...), dată stabilită ca fiind cea de la care se acordă drepturile de pensie, dată menționată și de pârâtă în C. de muncă al reclamantului, poziția 102, ca fiind data la care reclamantul a solicitat înscrierea la pensie.
Prin urmare, conform art.56 litera „d";, din Codul muncii, în forma în vigoare la acea dată, contractul de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de (...), aceasta fiind data la care reclamantul a îndeplinit cumulativ condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiului minim de cotizare(având stagiu complet) iar încetarea de drept a contractului individual de muncă nu este condiționată de emiterea vreunei decizii sau adrese de către angajator, ea operând în baza legii.
Este real că, în alineatul 2 al art.56, se prevede că pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. d) constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, și se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în termen de 5 zile lucrătoare, dar aceasta nu are rolul de a modifica data încetării de drept a contractului individual de muncă ci doar aceea de a constata un fapt deja intervenit iar neemiterea unei astfel de decizii nu poate fi imputată angajatului.
Prevederea legală conform căreia contractul individual de muncă încetează de drept la data îndeplini îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionar se regăsește în aceeași formă și în actuala formă a art.56, fiind menționată la litera „c";.
În speță, pârâta nu a emis decizia de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă în termen de 5 zile și reclamantul a prestat activitate până la data de (...), așa cum se arată în adresa 41/B/(...) , prin care se comunică reclamantului că, începând cu data de (...), îi încetează de drept contractul individual de muncă în temeiul art.56 litera „d"; din Legea nr.53/2003, în baza deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, nrt.1./din 22 decembrie 2010 a Casei Județene de P. B. N.
Însă aceasta nu are nicio relevanță asupra datei la care reclamantului i-a încetat de drept contractul individual de muncă, dată stabilită de legiuitor și care, în privința reclamantului, este cea de (...), dată la care a dobândit calitatea de pensionar.
Faptul că ulterior încetării de drept a contractului individual de muncă reclamantul a prestat activitate pentru pârâtă aceasta presupune încheierea unor noi raporturi de muncă și nu continuarea vechiului contract individual de muncă care, potrivit art.56 din Codul muncii, a încetat de drept.
Așa fiind, apărările pârâtei în sensul că data încetării de drept a contractului individual de muncă al reclamantului este (...), dată la care nu era în ființă un contract colectiv de muncă în care să se prevadă dreptul fostuluisalariat, pensionat pentru limită de vârstă, să beneficieze de o indemnizație pentru pensionare, nu sunt întemeiate.
Cum data încetării de drept a contractului individual de muncă al reclamantului este (...), dată la care era în ființă CCM nr.2591/2009, care prevedea îndreptățirea reclamantului la primirea unei indemnizații, ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă, egală cu salariul de bază de încadrare avut anterior pensionării, tribunalul a reținut că cererea acestuia este întemeiată și a fost admisă urmând să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantului o indemnizație egală cu salariul de bază de încadrare avut anterior pensionării, (...).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. N. DE C. F. SA B. - S. „.
C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiuniiformulate de reclamant.
În motivare a arătat că reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă la data de (...), decizia nr.1. din (...) emisă de C. J. de P. B. a fost comunicată doar la data de (...) așa cum rezultă din registrul de intrări. D. de pensionare se comunică doar salariatului care este obligat să anunțe angajatorul.
Reclamantului i-a încetat contractul de muncă doar la data de (...), întrucât acesta se găsea în concediu de odihnă, iar pe perioada aceasta conform art.60 alin.1 lit.i din C.muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
La data încetării contractului individual de muncă a reclamantului C. C. de
M. nr.(...) era expirat începând cu data de (...), iar C. C. de M. nr.(...) s-a înregistrat doar în data de (...), când reclamantul nu mai era salariatul unității, astfel că la data încetării contractului individual de muncă a reclamantului nu a existat temei legal de acordare a acestui salariu.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Potrivit art. 66 din contractul colectiv de muncă nr.2591/2009, salariații care au o vechime de cel puțin 25 de ani și cărora li se desface contractul individual de muncă în urma faptului că sunt pensionați din cadrul companiei , la cerere, pentru limită de vârstă, vor primi o indemnizație egală cu ultimul salariu de bază lunar de încadrare.
Această prevedere a fost aplicabilă până la data de (...), dată la care a expirat contractul colectiv de muncă amintit.
Societatea recurentă a emis însă decizia de încetare a contractului individual de muncă abia la data de (...), dată la care contractul colectiv invocat nu mai era în vigoare.
Situația de fapt expusă trebuie însă privită, din punct de vedere juridic, pornind de la principiul potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru a câștiga un drept - sau a se exonera de o obligație - nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Așa cum susține chiar recurenta, decizia nr. 1. din data de (...), emisă de C.
J. de P. C., a fost comunicată societății la data de (...), la o dată la care contractul ce prevede dreptul pretins de reclamantul intimat era încă în vigoare. Prelungirea emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă până după data expirării acestui contract este imputabilă exclusiv societății. Curtea nu a reținut apărările recurentei potrivit cărora amânarea emiterii deciziei a fost generată de un fapt obiectiv - concediul de odihnă al intimatului. I. prevăzută de art. 60 alin.1 lit i interzice concedierea salariaților pe durata efectuării concediului de odihnă. Or, în situația de față, nu ne aflăm în prezența unei concedieri, ci a unei încetări de drept a contractului individual de muncă, în sensul art. 56 lit.d Codul muncii, în forma în vigoare la data respectivă.
Ca atare, dreptul reclamantului s-a născut în perioada contractul colectiv de muncă ce prevedea beneficiul indemnizației pretinse era în vigoare, amânarea emiterii deciziei până după expirarea acesteia reprezintă o culpă exclusivă a recurentei, care nu își poate valida însă în acest mod exonerarea de plata unei obligații contractuale.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea constată că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate, urmând ca, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civilă raportat la art. 304 ind.1 C.pr.civilă, acesta să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. DE C. F. SA B. - S.
„. C. împotriva sentinței civile nr.1. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 1/2210, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3144/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
