Decizia nr. 3271/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3271/R/2012
Ședința publică din data de 27 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent U. I. împotriva sentinței civile nr. 2761 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC P. R. S. Dej, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. F. M. și reprezentanta pârâtei intimate av. B.
D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și o copie a statului de plată pe luna mai 2012 pentru a face dovada că s-au mai făcut concedieri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul anulării deciziei de desfacere a contractului de muncă, obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului în funcția de consultant în management, precum și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalent drepturilor salariale aferente funcției avute, începând cu (...) și până la reintegrare, pentru motivele expuse în memoriul de recurs. S. cheltuieli de judecată la fond și în recurs, conform chitanțelor pe care le depuse la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată 2184/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul U. I. a chemat-o în judecată pe pârâta S. P. R. S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă să anuleze decizia nr.
224/(...), prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin încălcarea prevederilor art. 73 alin.1 si art. 74 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național care prevăd obligativitatea acordării unui preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare în cazul concedierii pentru desființarea postului.
Acesta a mai arătat că măsura desfacerii contractului individual de muncă a constituit un act de discriminare în raport cu ceilalți salariați, la baza concedierii fiind de fapt conflicte de natură personală între reclamant și persoana care a semnat decizia, respectiv numitul H. I.
Reclamantul a mai arătat că în aceste condiții „desființarea"; postului a fost doar o modalitate nelegală prin care unul dintre asociați a încercat îndepărtarea sa si a soției sale din activitatea societății la care erau angajați.
S-a mai susținut că, atunci când a fost emisă decizia de desfacere a raporturilor de muncă au fost încălcate de către angajator prevederile art. 76 și art. 78 alin.1 si alin.2 din Codul muncii, respectiv decizia a fost emisă de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal al angajatorului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 73 lit. a din Legea nr. 168/1999, art. 65 alin. 2, art. 73 alin.1, art. 74 alin.1 lit. a si lit. b, art. 75, art. 76 si art. 78 din Codul muncii, art. 74 alin.2 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel N. pe anii 2007-2010.
Ulterior, reclamantul si-a completat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata salariilor restante aferente perioadei noiembrie 2008-februarie 2009.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că reclamantul a luat cunoștință despre desființarea postului pe care l-a ocupat anterior emiterii deciziei de concediere, iar motivele care au determinat reducerea postului au fost menționate în înștiințarea nr. 7/(...), acestea fiind rentabilizarea activității societății, având în vedere criza economică, ce a impus reducerea unor posturi inclusiv cel de consilier marketing, post deținut de către contestator.
S-a mai arătat că măsura concedierii a fost dispusă cu respectarea tuturor condițiilor legale cuprinse in dispozițiile art. 69-71 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 2761/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de către reclamantul U. I., în contradictoriu cu pârâta S. P. R. S.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin decizia nr.224/(...), reclamantul a fost concediat în temeiul art. 65 alin. l coroborat cu prev. art. 68 din Codul muncii.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală, prezintă caracter obiectiv și este derivată, când are la bază studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul Muncii, o persoană poate fi concediată pentru motive care nu țin de aceasta, determinate de desființarea locului de muncă din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Conform dispozițiilor art. 68 alin. 1, prin concedierea colectivă se înțelege concedierea într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multemotive, care nu țin de persoana salariatului, a unui număr de: a) cel puțin 10 salariați - dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați mai mult de 20 salariați și mai puțin de 100 salariați; b) cel puțin 10 % din salariați dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați cel puțin 100 salariați dar nu mai puțin de 300 salariați și c) cel puțin 30 salariați dacă angajatorul care indisponibilizează are încadrați cel puțin 300 de salariați.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, pentru a fi întrunite condițiile prevăzute de art. 68 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, cu privire la concedierea colectivă, precum și cele din O.U.G. nr. 116/2006, trebuia ca angajatorul, în 30 de zile calendaristice, să dispună concedierea a mai mult de 10 % din numărul salariaților.
Pârâta a depus la dosarul cauzei toate documentele în baza căreia a luat măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului, respectiv copia procesului-verbal încheiat la data de (...) cu ocazia A. G. a Angajaților, foile colective de prezență din perioada decembrie 2008-ianuarie 2009, organigramele întocmite înainte si după luarea măsurii desfacerii contractului individual de muncă si copiile statelor de plată aferente lunilor noiembrie-decembrie 2008 si ianuarie-februarie 2009.
Astfel, din copia celor două organigrame cuprinzând numărul total și categoriile de salariați la data desfacerii contractului de muncă și cea valabilă începând cu data de (...), s-a reținut că a avut loc o reorganizare la nivelul întregii societăți, iar pe postul deținut de către reclamant nu a fost angajată o altă persoană. În acest context, prima instanță a reținut că reorganizarea, în înțelesul prevederilor art.65 alin.1 din Codul Muncii, nu presupune cu necesitate existența unei situații economice precare a societății angajatoare așa cum a arătat pârâta prin întâmpinare, fiind suficientă doar o modificare a schemei de personal în funcție de oportunitățile oferite de piața economică sau financiară.
De asemenea s-au depus, conform prevederilor art.272 din Codul Muncii, documentele justificative tehnico-economice în vederea adoptării măsurii concedierii unor salariați, respectiv înștiințarea nr. 7/(...) prin care anterior luării măsurii i s-a comunicat reclamantului că, prin H. A. G. a A., i se va restructura postul.
Prima instanță a reținut că susținerile reclamantului în sensul că i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă datorită animozităților existente între el și H. I., nu pot fi primite, deoarece nu au fost probate.
Pe de altă parte, s-a constatat de către instanța de fond că reclamantul nu a produs nici o probă din care să rezulte că ar fi îndeplinit atribuțiile specifice postului de consilier de marketing întrucât din copia contractului individual de muncă rezultă că funcția pe care a îndeplinit-o era aceea de consultant în management.
Având în vedere că reclamantul nu a probat că prin decizia contestată s-ar fi urmărit înlăturarea sa din societate, instanța, în temeiul art. 208 si următoarele din Legea nr. 62/2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de acesta întrucât măsura concedierii sale s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în materie si a celor cuprinse în Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 și în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul U. I., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, tribunalul ignorând cu desăvârșire toate motivele de nulitate absolută a deciziei de concediere ținând de retroactivitatea acesteia, producerea de efecte înainte de comunicarea acesteia către salariat, lipsa preavizului de 20 de zile lucrătoare, nemotivarea în fapt a desființării postului.
S-a mai arătat că, pe lângă faptul că nu s-a pronunțat asupra majorității criticilor de nulitate absolută a deciziei de concediere, prima instanță și-a motivat generic hotărârea luată, făcând o simplă teorie a concedierilor colective inaplicabilă în cauză și considerând că justificarea tehnico-economică a desființării postului este reprezentată de o simplă înștiințare privind o pretinsă hotărâre A.G.A. de restructurare a postului acesteia.
Se mai arată că, prin decizia nr. 224 din (...) a S. „. R. S., i-a desfăcut retroactiv reclamantului contractul de muncă înregistrat la I. sub nr. 62938/(...) pentru postul denumit eronat în decizie consilier marketing, începând cu data de (...), în baza art. 65 din Codul muncii, deși, conform contractului individual de muncă al recurentului înregistrat sub nr. 62938/(...) la I. C., funcția ocupată de acesta era de consultant în management, având codul C.O.R. 2., obiectul contractului fiind consultanță managerială a afacerii.
Recurentul susține că această decizie de desfacere a contractului de muncă este nulă, conform art. 78 C. muncii republicat (fostul art. 76), întrucât produce efecte retroactive, are efecte înainte de comunicarea ei salariatului, nu respectă dreptul de preaviz, nu conține motivele de fapt care determină concedierea, desființarea locului de muncă neavând o cauză reală și serioasă.
Astfel, se arată că decizia nr. 224 din (...) produce efecte retroactive, desfacerea contractului de muncă fiind dispusă cu data de (...), încălcându-se astfel prevederile fostului art. 73 al. 1 C. muncii (actual art. 75 alin. 1 C. muncii republicat), coroborat cu art. 74 al. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, care prevedeau obligativitatea unui preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare în cazul concedierii pentru desființarea postului, prevederile fostului art. 75 din Codul muncii (actual art. 77 C. muncii republicat), care prevedeau că deciziile de concediere produc efecte doar de la data comunicării lor către salariat, precum și prevederile fostului art. 74 al. 1 lit. b C. muncii (actual art. 76 lit. b C. muncii republicat), care prevede printre elementele obligatorii ale unei decizii de concediere și durata preavizului.
Art. 74 alin.1 lit. a C.muncii (art. 76 lit. a C.muncii republicat) prevede, printre elementele obligatorii ale unei decizii de concediere, precizarea motivelor care determină concedierea, iar art. 65 alin. 2 din Codul muncii republicat prevede că desființarea postului trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, alineatul 1 al aceluiași articol arătând că desființarea postului trebuie să fie determinată de motive fără legătură cu persoana salariatului.
Se susține că decizia nr. 224/2009 a S. P. R. S. conține o pseudo-motivare telegrafică, „reducerea postului";, nefiind menționat niciun temei concret și serios pentru desființarea postului, motivele reale ținând doar de existența unor conflicte de natură personală între recurentul U. I. și persoana care a semnat decizia, H. I., simultan „desființându-se"; și postul soției recurentului, U. D. M., salariată la aceeași unitate.
O reorganizare reală și efectivă ar fi presupus, conform Statutului S. „P. R.
S. aflat la dosar, aprobarea de către A. G. a A. a noii structuri organizatorice a societății art. 24 lit. a și aprobarea nominală a concedierilor conform art. 33 lit. a, tot A.G.A. fiind cea care angajează și stabilește atribuțiile angajaților. Din procesul-verbal A.G.A. din dosarul de fond rezultă că în data de (...) doar s-a luat în discuție o posibilă restructurare, fără ca A. G. a A. să voteze vreo decizie concretă în acest sens.
Având în vedere prevederile art. 272 Cod.muncii republicat privind sarcina probei care revine angajatorului în conflictele de muncă și prevederile art. 79
Cod.muncii republicat privind inadmisibilitatea invocării de către angajator în fața instanței a altor motive de fapt și drept decât cele menționate în decizia de concediere, se apreciază că angajatorul nu a dovedit că decizia nr. 224/2009 aavut un temei real și serios privind desființarea postului recurentului pentru motive care să nu țină de persoana salariatului, emitentul deciziei acționând de o manieră pur arbitrară și nemotivată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 iunie 2012, pârâta S. „P. R. S. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurent și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizând recursul formulat de reclamantul U. I., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estefondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia de concediere contestată în cauză este legală, întrunind toate cerințele de conținut cerute în mod imperativ de lege.
Prin decizia nr.224/(...), intimata S. „. R. S., a desfăcut reclamantului contractul de muncă înregistrat la I. sub nr. 62938/(...), începând cu data de (...), în baza art. 65 din Codul muncii.Singurul motiv invocat în decizie este "reducerea postului"; salariatului.
Curtea reține că o asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe vreo culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței, elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit disp. art.79 din Codul muncii republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Prin urmare, menționarea în decizia de concediere a motivelor de fapt este esențială atât pentru a asigura informarea corectă a părții, anterior formulării acțiunii în instanță, cât și pentru exercitarea de către salariat a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat cu respectarea prevederilor legale și convenționale în vigoare, pentru cauze reale și serioase și cel adoptat în mod subiectiv.
În consecință, recursul este fondat, în mod greșit prima instanță reținând că actul contestat este legal și temeinic, decizia de concediere fiind lovită de nulitate absolută, potrivit disp. art.78 și 76 din Codul muncii republicat, pentru nerespectarea procedurii pe care legile în vigoare la data emiterii acesteia o prevedeau.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc.civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul U. I., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul U. I. în contradictoriu cu pârâta S. P. R. Dej și, în consecință, se va dispune, în temeiul art.80 din Codul muncii, anularea deciziei nr. 224 din (...) emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantului în funcția și postul avut anterior concedierii, acela de consultant în management, obligarea pârâtei să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începândcu data de (...) și până la reintegrarea efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimata-pârâtă, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1.428 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei și 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul U. I. împotriva sentinței civile nr.
2761 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul
U. I. în contradictoriu cu pârâta S. P. R. Dej și, în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 224 din (...) privind desfacerea contractului individual de muncă, emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția și postul avut anterior concedierii, acela de consultant în management.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de (...) și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.428 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Red.CM; Tehnored.:CM/MS;
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B. GREFIER,
G. C.
| ← Decizia nr. 3883/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1024/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
