Decizia nr. 3318/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 3318/R/2012
Ședința din 02 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 561 din 27 martie 2012, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați G. CU P. P. (...)A M. și P. M. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 22 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 561 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva pârâtelor G. cu program prelungit nr. 36 B. M., C. local B. M., P. municipiului B. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 36 B. M. să acorde membrilor de sindicat: F. M., G. S., B. A., G. E., B. F., V. R., G. M., G. A., A. A., B. G., G. F., C. E., L. E., M. G., M. L., O. J., P. L., C. I., M. V., C. ANA prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. 2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
A fost obligat C. local B. M. și P. municipiului B. M. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.11 alin.1 lit. a, c și d din L. nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel- național";, iar, potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. la data de (...) și a fost în vigoare până la data de (...).
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membrii de sindicat sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă și nu au beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 36 lit.g din
Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii
2008-2009, instanța a admis cererea și a obligat pârâta G. cu program prelungit nr. 36 B. M. la calculul și plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu, aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Instanța a obligat pârâții C. local B. M. și P. municipiului B. M. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. Local B. M., solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Art. 16 din NORMELE METODOLOGICE din 30 noiembrie 2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ de stat menționează faptul că, Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură dinfonduri alocate PRIN bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
C. local B. M. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are calitate de angajator - în sensul prevederilor art.14 alin.1 din Codul Muncii și ale art.2 alin.1 din Contractul colectiv de M. U.
Consideră incident art. 304 pct.7 din Codul de procedură civilă, instanța de fond nemotivând nici în fapt nici în drept dispozițiile prin care obligă C. Local să aloce fondurile.
S-a mai invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătându-se că raportat la obiectul cauzei, respectiv acordarea primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază [...] aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv anul școlar 2008-2009)- sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii - termenul de prescripției pentru promovarea acțiunii fiind de 6 luni ( respectiv art.268 alin. 1 lit. c și e din L. 53/2003 - republicată).
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că reprezentanții au statutul de personal didactic în cadrul unității școlare pârâte.
În cazul reprezentaților, L. 128/1997 privind statutul personalului didactic
- în vigoare la acea perioadă) nu prevedea dreptul la primele de vacanta.
Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, este de observat ca" acest contract nu este opozabil C.ui Local al M.
B. M., în condițiile în care acesta nu este parte contractantă.
Conform Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008 -
2009, părțile contractante sunt: Inspectoratul Ș. M. și S. din Î. M..
Reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare în data de (...) (f. 10),solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Întrucât, conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale fiind determinată de caracterul și efectele pe care le produc acestea în procesul civil, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, ulterior excepția prescripției dreptului la acțiune (cursul prescripției extinctive impunându-se a fi analizat și prin raportare la persoana împotriva căreia curge termenul de prescripție extinctivă), iar în final motivele de recurs prin care se critică fondul cauzei deduse judecății.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. B. M., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Așadar, criticile aduse de pârât hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului recurent doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți.
Faptul că pârâtul nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului urmează să fie respinsă, instanța de recurs suplinind motivarea primei instanțe cu privire la această excepție.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 (art. 283 în vechea numerotare) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din L. nr. 130/1996 (care deși a fost abrogată, guvernează raporturile juridice dintre părți) prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiilepărților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 268 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentului, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea reține că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anului școlar 2008-2009, excepția prescripției invocată de recurentă este nefondată.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la fondul cauzei, Curtea reține în primul rând faptul că nu s-au criticat considerentele reținute de instanța de fond cu privire la îndreptățirea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant la plata indemnizației de concediu, recurentul invocând doar inopozabilitatea față de el a contractului colectiv de muncă incident în cauză. Relativ la acest aspect se apreciază că deși recurentul nu a fost parte la contractul colectiv de muncă în temeiul căruia s-a solicitat acordarea indemnizației de concediu, având în vedere considerentele reținute anterior în analiza excepției lipsei calității procesuale pasive, în calitate de entitate care aprobă bugetul unității administrativ teritoriale prin care se plătește dreptul de natură salarială solicitat, C. Local al M. B. M. are obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Pentru aceste considerente, constatând că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. Local B. M. împotriva sentinței civile nr. 561 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
L. D. PT. S. D. D. G.
În C.O. semnează
VICEPREȘED.TELE INSTANȚEI
D.- L. B.
PT. G.,
C. M.
În C. O. semnează
PRIM G.
M.LENA T.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: H. D. M.
| ← Decizia nr. 5069/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2367/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
