Decizia nr. 3345/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3345/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T. M. împotriva sentinței civile nr. 535 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul P. C. T. și pe chemații în garanție M. E. și S. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului intimat P. C. T. și a chematei în garanție M. E. - avocat C. R. din cadrul Baroului
C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat și a chematului în garanție arată că a fost promulgată și publicată legea amnistiei fiscale și solicită a se lua act de acest act nou legislativ apărut. Pe fond solicită respingerea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 535 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului C. s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta C. T. prin P., în contradictoriu cu pârâta T. M., și în consecință:
A obligat pârâta să restituie suma netă de 12.141 lei reprezentând sumă încasată necuvenit.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta T. M. împotriva chemaților în garanție M. E. și Ș. D..
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 lei si către chemații în garanție a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit copiei Contractului individual de muncă încheiat în baza Legii nr. 130/1999, începând cu data de (...) pârâta îndeplinește funcția de contabil.
La termenul din data de (...), instanța i-a pus în vedere reprezentantei reclamantei să depună la dosar statele de plată pe perioada menționată în acțiune, respectiv pentru anul 2009, dovada virării în contul pârâtei a drepturilor salariale necuvenite și copia „fluturașului"; de salariu.
Aceste documente au fost depuse și din analiza acestora a rezultat că în cursul anului 2009 pârâta a beneficiat în mod necuvenit de drepturi salariale reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, prime, drepturi salariale suplimentare si alte sporuri.
Această stare de fapt a fost constatată prin D. nr. 10/(...) a C. de C. a R. C. de C. a J. C. în care se arată că salariații Primăriei comunei T. au beneficiat de drepturi necuvenite în sumă totală de 296,859 lei acordate în scopul declarat de îmbunătățire a condițiilor de muncă, protecția muncii și protecție socială conform cap.D, pct.2 din actul de control.
Cu prilejul efectuării controlului, s-a constatat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 273/(...), Legea nr. 130/1996, HG nr. 833/2007, OG nr.
6/2007 si prevederile art. 3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic nr.
2895/(...).
Este de remarcat că prin întâmpinare pârâta nu neagă primirea acestor sume însă arată că acestea au fost acordate prin H. C. Local semnată de către primar si contrasemnată de secretar, act neatacat în termenul legal de către I. P. J. C.
Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă. Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul M. plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Neplata salariului, invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat,nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.263 din Codul M..
Angajatul are obligația de a restitui sumele încasate pe nedrept prevăzute de art.272 din Codul M., în sarcina angajatorului nefiind stabilită o obligație de plată sau o culpă; în caz contrar s-ar ajunge ca angajatul să beneficieze de o îmbogățire fără just temei, de o sporire a avantajelor sale bănești. Solicitarea angajatorului ca salariatul sau fostul salariat să-i restituie sumele pretins încasate în mod necuvenit, impune prezentarea de dovezi ,sarcina probei revenindu-i acestuia conform prevederilor art.1169 Cod civil,art.129 alin.1 Cod procedură civilă și art.287 din Codul M..
Prevederile art.1341 alin.1 din Codul civil arată că „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire";, iar potrivit dispozițiilor art.1345 din același act normativ „cel care, în mod neimputabil s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire , în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană…";.
Față de cele ce preced instanța, în temeiul art. 208 și urm. din Legea nr.
62/2011, a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T. M. solicitând admiteriirecursului, modificarea hotărârii, casarea acesteia.
În motivare a arătat că în anul 2009 nu a beneficiat de spor pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază, drepturile salariale nu au fost plătite pe tot parcursul anului 2009 din execuția bugetară, întrucât încadrarea recurentei pe funcția de bibliotecar a comunei T. s-a efectuat de lacap. cultură. Acest capitol nu a făcut obiectul controlului de specialitate a C. de conturi C., prejudiciul constatat fiind consemnat în procesul-verbal nr.1544/(...) și a Deciziei C. de C. nr.10/(...).
Nu a avut cunoștință și nici nu i s-a adus la cunoștință în termen pentru a putea formula apărare împotriva deciziilor: decizia Nr.10/(...) emisa de M. E. D.-P. al com. T.; decizia Nr. 10/(...) emisa de Curtea de C. C. formulata in urma unui control in perioada (...) -(...).
De prevederile acestor Decizii a luat cunoștința la data de (...) prin adresa trimisa de P. T. Nr.5793/(...).
D. C. de C. nr.10/(...) nu face referire la recurenta de faptul ca a contribuit la prejudicierea patrimoniului P.iei T.. Sunt nominalizate in aceasta decizie persoanele responsabile si culpabile in producerea acestui prejudiciu, respectiv se nominalizează responsabilitatea ordonatorului principal de credite, secretarul comunei si contabilul sef al acestei instituții care fara acte lega le a executat plăți de natura băneasca excedând cadrul legal.
Arată că nu se face vinovata de producerea vreunui prejudiciu din patrimoniul primăriei.
Consideră ca reclamanta putea ataca prevederile Deciziei Nr.10 din (...) a C. de C. in termen de 15 zile, dar nu a făcut. Prin aceasta reclamanta si-a însușit culpa si întreaga responsabilitate cade in sarcina acesteia.
Executarea unor plăți de natura salariala ce exced cadrul legal s-a efectuat pe parcursul întregului an calendaristic 2009.
Întreaga acțiune este întemeiata pe propria culpa a reclamantei, cu acordul căreia s-au făcut aceste plăți, fiind vinovata de producerea acestui prejudiciu si care trebuie sa răspundă pentru abuzurile si neglijentele ce le-a săvârșit.
Nu a avut cunoștința si nici nu a bănuit ca primește lunar in anul 2009 sume de bani nelegale, de aceea consideră ca recuperarea prejudiciului sa se facă de la cei care l-au generat.
Solicită respingerea obligării la plata către reclamanta, a sumei de 400 lei întrucât in anul 2009 a fost condiționata prin numita F. D. - contabil sef sa plătească suma de 400 lei, suma ce reprezintă suma solicitata de M. E. D.- primar al Com. T., iar in cazul in care nu va plăti, nu mai beneficiază de drepturile salariale de natura băneasca care i-au fost acordate pana în momentul respectiv.
Reclamanta P. T. prin M. E. - primar prin întâmpinare solicitat respingerea e recursului si menținerea hotărârii Tribunalului C. ca fiind legala si temeinica.
Arată că din cererea de recurs se observa ca recurenta nu a atacat si dispoziția instanței fondului cu privire la respingerea cererii de chemare in garanție a pârâtei iar in fata C. de A. C., cererea de chemare in garanție nu mai este susținuta prin motivele de recurs.
Menține punctul de vedere privind tardivitatea formulării cererii in garanție precum si lipsa calității procesuale pasive a D-nei M. E., primar al C. T., in calitate de ordonator de credite.
Conform prevederilor art. 61 alin.1 C.pr.civ. cererea de chemare in garanție făcuta de parata se depune odată cu întâmpinarea sau daca întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu pana la prima zi de înfățișare.
Prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale stabilesc faptul că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale". De asemenea, potrivit art. 21 din aceeași lege, unitățile administrativ-teritoriale
(comunele, orașele, municipiile și județele) sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. În justiție, aceste unități administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a P.ui, arată că sunt incidente în cauză prevederile art.62 din Legea nr.215/2001, care prevede la art.36 alin.3 lit. b "consiliul local aprobă, la propunerea primarului statul de funcții al aparatului propriu", consiliul local fiind autoritate deliberativă si nu primarul. Menționează ca primarul nici măcar nu a fost parte contractanta in contractul individual de munca al paratei.
Pe fondul cauzei, arată ca se impune respingerea cererii de garanție formulata ca fiind neîntemeiata deoarece parata a recunoscut încasarea drepturilor salariale in cauza, necontestându-le sub acest aspect. Mai mult documentele contabile justificative ( state de plată pe anul 2009, viramente bancare) depuse in probațiunea cererii de chemare in judecata a paratei, atesta acest fapt.
Nu primarul in calitate de ordonator principal de credite a încasat acești bani nedatorați ci parata, fapt recunoscut de aceasta. S. chiar dacă este de bună credință, cum este cazul pârâtei, are obligația stabilită de lege să restituie suma încasată necuvenit.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. admite înparte recursul pentru următoarele considerente:
Drepturile de natură salarială în cuantum de 14.452 lei care constituie obiectul acțiunii în restituire formulată de angajator împotriva salariatului, au fost acordate în temeiul prin hotărârilor C. Local T. nr. 3 și 4 din (...) și a acordului colectiv nr. 423/(...).
Prin art. 1 din Legea 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice s-a stabilit că: „prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la
M. M., F. și P. S. sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care M.
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Conform art. 2 din același act normativ „(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.";
În speță sunt întrunite condițiile exonerării de la plată enunțate de normele legale citate având în vedere că sumele imputate de angajator salariatului au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă, aprobat prin hotărâre de consiliu local, precum și că obligația de restituire a acestor sume a fost stabilită prin D. C. de C.
Având în vedere incidența în speță a actului normativ citat Curtea de A. consideră că este superfluă examinarea motivului de recurs privind momentul de la care curge termenul de prescripție, astfel încât nu va reforma hotărârea atacată sub acest aspect ce va fi menținut ca atare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de apel, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâta T. M. împotriva sentinței civile nr. 535 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de C. T. în contradictoriu cu pârâta T. M.
Față de soluția de respingere a acțiunii principale, va fi menținută dispozițiile tribunalului privind respingerea cererii de chemare în garanție și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematei în garanție, dată fiind culpa procesuală a pârâtei sub acest aspect, în sesnul art. 274 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta T. M. împotriva sentinței civile nr. 535 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de C. T. în contradictoriu cu pârâta T. M.
Menține dispozițiile tribunalului privind respingerea cererii de chemare în garanție și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematei în garanție.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 3905/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1814/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
