Decizia nr. 3407/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3407/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC U. C. SA împotriva sentinței civile nr. 3381 din 29 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat R. I. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. Bujiță Aurel și reprezentanta reclamantului intimat I. I., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat și dovada consemnării cauțiunii în valoare de
600 lei, stabilită de instanță la termenul anterior, de către pârâta intimată.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului pârâtei recurente, care arată că nu mai stăruie în soluționarea cererii de suspendare și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele invocate în întâmpinarea formulată pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtului recurent, cu privire la prevederile art. 104 alin. 2 Codul muncii, în care se stipulează că, contractul individual de muncă cu timp parțial se încheie numai în formă scrisă, arată că trebuia să existe un astfel de contract, însă între părți nu au existat raporturi de muncă pentru a se recurge la acest procedeu.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu s-a solicitat încheierea unui contract pentru 8 ore de lucru, pentru a cere în cauză aplicarea art.104 alin. 2 Codul muncii, iar un contract cu timp parțial de lucru nu a fost încheiat din culpa angajatorului în formă scrisă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2605/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul R. I. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. „. C. S. C.-N., obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă cu timp parțial pentru perioada (...)-(...), la plata către reclamant a sumei de 5.250 lei reprezentând drepturi salariale restante pentru perioada (...)-(...), la efectuarea viramentelor legale către bugetul asigurărilor sociale de stat aferente perioadei lucrate, la eliberarea către reclamant a unei adeverințe privind vechimea în muncă, precum și la plata sumei de 2000 euro sau a echivalentului în lei la data plății efective, reprezentând daune morale pentru prejudiciul moral creat ca urmare a refuzului pârâtei de a acționa cu bună-credință, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada (...)-(...) pe postul de inginer logistică, la compartimentul comercial al societății, desfacere pentru export și în această calitate avea ca atribuții: contractare furnizori interni/externi, redactare acte de livrare a mărfii și întocmire comenzi de aprovizionare, redactare comenzi către clienții externi ai pârâtei în limba franceză și engleză, întocmirea documentelor de facturare a mărfii, urmărirea modalității în care se desfășura contractul comercial - evidența avansului, a plăților ulterioare, menținerea legăturii cu clienții prin email, telefon, corespondență scrisă, completarea registrului olograf de facturi externe, care cuprindeau toate livrările efectuate de pârâtă, întocmirea declarațiilor lunare I. pentru pârâtă privind schimburile de bunuri între statele intracomunitare, reclamantul fiind persoana de contact dintre pârâtă și I. N. de S. din B., aceste declarații fiind întocmite lunar, chiar dacă nu avea loc nicio livrare în luna respectivă.
Reclamantul a mai arătat că la data de (...) s-a dispus desfacerea de către pârâtă a contractului său de muncă, fiind preluat de către S. „. S. C., care a preluat liniile de confecții metalice de la pârâtă, încheind cu aceasta un nou contract de muncă pe perioadă nedeterminată în aceeași dată, (...), și că în prezent lucrează la această societate.
Reclamantul a susținut că, în realitate, la solicitarea expresă a pârâtei, formulată prin organele de conducere, a continuat să presteze, în perioada (...)-
(...), pentru pârâtă, o parte din activitatea desfășurată până la data preluării de către S. „. S., comunicându-i-se că de la acea dată urmează să i se încheie un contract de muncă cu timp parțial.
Astfel, acesta a arătat că a continuat să-și desfășoare activitatea în cadrul pârâtei lucrând un număr de 3 ore pe zi, dar și în zilele de sâmbătă și duminică, efectuând ore suplimentare.
Reclamantul a mai susținut că și-a desfășurat activitatea din același birou pentru ambele societăți, atribuțiile sale erau aceleași, cele două fișe ale postului fiind identice, însă, cu toate că a solicitat conducerii pârâtei încheierea in formă scrisă a contractului de muncă, de fiecare dată s-au găsit motive de amânare.
Reclamantul a arătat că a prestat activitate cu caracter continuu în perioada menționată, prin efectuarea a 3 ore pe zi, cu normă de angajat cu atribuții specifice, acceptate, mai mult, solicitate de pârâtă, mai ales că a fost singura persoană din cadrul S. „. C. S. care avea calificarea cerută de normele în vigoare pentru întocmirea declarațiilor I. și că la sfârșitul lunii ianuarie 2009 i s-a comunicat de la departamentul financiar al societății pârâte să nu mai trimită aceste declarații la B., astfel că activitatea sa pentru pârâtă a încetat.
Reclamantul a mai arătat că, potrivit art.1011 C. muncii, contractul de muncă cu timp parțial poate fi încheiat doar în formă scrisă, pe o perioadănedeterminată sau pe o perioadă determinată de timp, astfel că pârâtei îi revenea obligația de a încheia contractul de muncă al reclamantului în formă scrisă, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o. S-a susținut că forma scrisă a contractului nu este o condiție ad validitatem, ci ad probationem, ca probă a actului încheiat între părți, astfel că existența raportului de muncă poate fi dovedită cu declarațiile martorilor, înscrisuri, etc., fapt ce reiese din coroborarea art.16 al.1 și 2 Codul muncii cu dispozițiile art.1191 Cod civil. S-a considerat că lipsa formei scrise duce la concluzia încheierii contractului de muncă cu normă întreagă, fiind vorba de o prezumție simplă, reclamantul susținând doar existența unor raporturi de muncă specifice unui contract cu normă de timp parțial. Reclamantul a mai arătat că un contract individual de muncă presupune un program de muncă și sarcini de serviciu, pe care le-a îndeplinit, sens în care a depus în anexă mai multe acte. De asemenea, a menționat că potrivit art.40 alin.2 lit.c) și f) Codul muncii, pârâtei îi revine obligația să plătească reclamantului salariul lunar și să achite către bugetul de stat toate impozitele și contribuțiile datorate și conform dispozițiilor legale, întrucât salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de toate drepturile salariatului cu normă întreagă, drepturile salariale acordându-se însă proporțional cu timpul efectiv lucrat. În ceea ce privește drepturile salariale solicitate, s-a arătat că acestea au fost calculate prin raportare la ultimul salariu încasat de la pârâtă, din iulie 2007, de 1400 lei. Întrucât la 8 h/zi în 20 de zile lucrătoare, respectiv pentru 160 h, venitul era de 1400 lei, reclamantul a stabilit că acestuia i se cuveneau 8,75 lei/h. În consecință, calculând 3 h/zi, timp de 20 de zile lucrătoare, respectiv 60 h/lună x 10 luni, rezultă 600 h, care, raportate la salariul de 8,75 lei/h, rezultă suma de 5.250 lei, cu titlu de drepturi salariale solicitate de către reclamant. S-a mai susținut că, din cauza conduitei pârâtei, echilibrul său emoțional s-a degradat, fiind în permanență sub stresul creat de incertitudinea situației și de refuzul pârâtei de a acționa cu bună-credință în spiritul propriilor angajamente. De asemenea, reclamantul a arătat că a fost supus presiunilor făcute de pârâtă de a continua desfășurarea activității pentru aceasta sub „sancțiunea"; desfacerii contractului de muncă la S. „. S., motiv pentru care solicită acordarea de daune morale. Pârâta S. „. C. S., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și pârâtă și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. La judecarea fondului cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și cea cu interogatoriu. Prin sentința civilă nr. 3381/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01 - 03 aprilie 2008, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul R. I. C., în contradictoriu cu pârâta S. „. C. S., a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul un contract individual de muncă cu timp parțial pentru perioada (...) - (...) și să plătească reclamantului suma de 5223,75 lei reprezentând drepturi salariale restante, pentru perioada (...) - (...). Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost obligată să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat și să elibereze reclamantului o adeverință privind vechimea în muncă. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 euro, cu titlu de daune morale. Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a fost angajatul pârâtei S. „. C. S. în perioada (...)-(...), iar ca urmare a preluării de către S. „. S. a liniei de producție pentru confecțiile metalice, contractul individual de muncă al reclamantului cu pârâta a fost desfăcut și s-a încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu data de (...), între reclamant și S. „. S.. Atât în cadrul pârâtei, cât și în cadrul S. „. S., reclamantul a desfășurat activitate de inginer având atribuții de desfacere și legate de activitatea comercială, rezultând din fișa postului că avea în cadrul pârâtei sarcina de a ține la zi evidența contractelor și comenzilor, de a verifica și completa notele de predare, datele de expediere documentele de livrare, urmărea derularea contractelor externe, se ocupa de livrările la export și de aprovizionarea cu materiale necesare. Din înscrisurile depuse la filele nr.11-100 dosar de fond, tribunalul a reținut că și după încheierea contractului de muncă cu noul angajator, respectiv S. „. S., din data de (...), reclamantul a continuat să desfășoare activitate pentru pârâta S. „. C. S., de altfel fiind singura persoană autorizată să completeze pentru pârâtă și să transmită declarațiile I. Prima instanță a constatat că înscrisurile menționate se coroborează cu declarațiile martorilor (filele nr.138,139,150 dosar de fond) conform cărora reclamantul desfășura activitate atât pentru pârâtă cât și pentru S. „. S. în intervalul de peste un an în care s-a desfășurat preluarea totală a activității de către S. „. S., unul dintre martori având încheiat cu pârâta, chiar în acest scop, un contract de muncă cu timp parțial. Din declarațiile martorilor rezultă că reclamantul se ocupa de clienții externi ai pârâtei, lucrând pentru pârâtă atât în timpul programului avut la S. „. S. cât și după programul normal de lucru, și de asemenea, deținea registrele pârâtei. Conform art.1011 din Codul muncii, forma in vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că, pentru munca prestată cu fracțiune de normă se încheie în formă scrisă un contract individual de muncă cu timp parțial, fie pe durată nedeterminată fie pe durată determinată. Conform art.102 alin.2 din Codul muncii, forma in vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, conduita angajatorului de a nu încheia acest contract in formă scrisă, ceea ce presupune precizarea elementelor obligatorii prevăzute de art.102 alin.1 Codul muncii, se sancționează cu considerarea contractului ca fiind încheiat pentru normă întreagă. Reclamantul a precizat că nu dorește a se considera încheiat contractul pentru o normă întreagă, ci doar cu timp parțial, respectiv pentru o muncă prestată 3 ore pe zi. Având în vedere că data înregistrării cererii de chemare în judecată este (...), în baza art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, instanța a admis în parte excepția prescripției la acțiune invocată de pârâta prin întâmpinarea formulată și a constatat că este prescris dreptul la acțiune pentru plata salariilor aferente zilelor de 1-3 aprilie 2008. S-a constatat că nu este prescris dreptul reclamantului de a obține recunoașterea existenței raportului său de muncă, acesta fiind un drept nepatrimonial. Prima instanță a mai reținut că angajatorul este obligat potrivit art.40 alin.2 lit.h) din Codul muncii să elibereze angajatului documentele privindraportul său de muncă și conform art.40 alin.2 lit.f) Codul muncii, este obligat să plătească toate contribuțiile prevăzute de lege. S-a constatat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale in cuantum de 2000 euro, având în vedere că nu s-a produs un prejudiciu moral din culpa angajatorului, care să necesite pentru a fi reparat plata acestei sume. Pentru aceste considerente, în baza art.101, 102, art.40 din Codul muncii, instanța a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 1-3 aprilie 2008 și a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul R. I. C., în contradictoriu cu pârâta S. „. C. S.. În baza art.274 alin.1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta, aflată in culpă procesuală, la plata către reclamant a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „. C. S., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: 1. Sentința civila nr. 3381/(...) pronunțata de Tribunalul Cluj a fost data cu aplicarea greșita a dispozițiilor Codului muncii raportat la probele administrate in cauza. Așa cum s-a arătat în notele de ședința înregistrate in data de (...) și in cuprinsul întâmpinării, întreaga activitate desfășurată de reclamant pentru S. „. C. S., după data de (...), a fost efectuata in calitate de angajat al S. „. S., în baza contractului de colaborare nr. 3029/(...), aflat la fila 116 din dosarul instanței de fond, si a contractului de cesiune nr. 3030/(...), aflat la fila 118 al aceluiași dosar. Se susține că, prin prestarea activității pentru pârâtă, ulterior datei de (...), reclamantul si-a îndeplinit atribuțiile pe care le avea in calitate de angajat al S. „. S., fiind remunerat pentru aceasta activitate de către această din urmă societate. Împrejurarea ca reclamantul a prestat activitate pentru S.C „. C. S., dar in calitate de angajat al S. „. S. a fost probată si cu declarațiile martorilor audiați in cauză. Astfel, în depoziția sa, martorul C. M. O. a arătat că: "Toti desfășuram munca si pentru U. si pentru R. conform protocolului intre cele doua firme trebuind sa finalizam activitatea. (. . .) Nu era un interval delimitat in care reclamantul sa lucreze facturi cu antetul U. ci livrările se făceau fie pe U. fie pe R. (. . .) Noi am perceput ca munca prestata pentru U. era obligatie de serviciu si noi facturam către U. contravaloarea aproximativ 17 euro pe ora" . De asemenea, martora O. R. a arătat că: "De fapt toata tesa a lucrat concomitent pentru U. si R. pana ce s-au terminat contractele externe ale U.ului pana s-a transpus la R. Astfel, se arată că nu s-a contestat faptul ca reclamantul a întocmit declarațiile I., ci calitatea in care a prestat aceasta munca, acesta realizând atribuțiile de serviciu in calitate de salariat al S. „. S. ,pe baza actelor încheiate intre cele doua societăți. 2. Prin sentința civila nr. 3381/(...) a fost obligata parata sa încheie cu reclamantul contract individual de munca cu timp parțial pe perioada (...)-(...) si sa plătească reclamantului suma de 5.223,75 lei, cu toate ca reclamantul nu a prestat munca suplimentara, peste programul de lucru in perioada mai sus menționata, iar pentru munca prestata, in timpul programului de lucru, a fost remunerat de către angajatorul S. „. S., persoana juridica cu care a avut încheiat contract de munca. Recurenta arată că aceste susțineri, potrivit cărora reclamantul nu a lucrat peste program si nici in week-end, sunt probate cu:a) Copiile mesajelor e-mail de confirmare a primirii/trimiterii declarațiilor I. depuse la dosarul cauzei de către reclamant, din care rezulta ca niciuna dintre aceste declarații nu a fost trimisa după ora 16,00 si nici in perioada week-end- ului; b) Răspunsul la întrebarea nr.10 din interogatoriul luat reclamantului, în care acesta recunoaște ca : "R. la declarații nu pot sa zic ca am lucrat in week- end"; c) Declarația martorului C. M., din care rezulta ca reclamantului "i s-a interzis sa duca documente acasă", ceea ce însemna ca nu avea posibilitatea sa completeze registrul de facturi externe în week-end sau după programul obișnuit de lucru. Astfel, se consideră că probele administrate in cauza contrazic o parte din considerentele cuprinse în sentința atacata cu recurs, unde se retine ca "Din declarațiile martorilor rezulta ca ... reclamantul lucra pentru parata atât in timpul programului avut la S. C. R. S.A cat si după programul de lucru, si de asemenea deținea registrele paratei" Din moment ce instanța a reținut ca reclamantul a lucrat pentru parata si in timpul programului de lucru avut la S. „. S., trebuia sa aibă in vedere si consecințele care decurg din aceasta, respectiv faptul ca aceasta societate l-a salarizat pentru timp normal de lucru, chiar daca a lucrat si pentru S. „. C. S.. 3. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările si argumentele expuse de parata potrivit cărora reclamantul a prestat munca in calitate de salariat al S. „. S.,nemotivând pentru ce a înlăturat argumentele, apărările și probele paratei-recurente, încălcând dispozițiile art. 261 pct.5 din Codul de procedura civila și dreptul la apărare al paratei. S-a mai arătat că S. „. S. a încasat de la S. „. C. S. un tarif pe ora pentru munca prestata de salariații S. „. S. in favoarea S. „. C. S., tarif din care prestatorul de servicii, respectiv angajatorul a plătit salariile angajaților, inclusiv ale reclamantului. Astfel, se consideră că nu exista nicio rațiune economica sau juridica care sa determine obligarea paratei sa încheie contract de munca cu timp parțial cu reclamantul si sa-i plătească acestuia un salariu pentru timpul in care reclamantul a lucrat in calitate de salariat al S. „. S.. 4. În dispozitivul sentinței nu s-a precizat durata timpului parțial, chiar daca in considerentele hotărârii s-a făcut referire la 3 ore pe zi. Recurenta mai arată că, deși această lipsa din dispozitiv ar putea fi clarificată printr-o cerere de completare a dispozitivului ori de lămurire a acestuia, în contextul in care susține ca reclamantul a lucrat doar in calitate de angajat al S. „. S. și doar in timpul normal de lucru, nu existau motive de clarificare a acestui aspect in sensul stabilirii numărului de ore, ci de a critica hotărârea, pentru considerentele expuse anterior. În drept, se invocă disp. art. 299, 3041, 304 pct.9, 312 si 274 Cod.proc.civilă. Prin cererea de recurs s-a solicitat și suspendarea executarii sentinței civile nr. 3381/(...), până la soluționarea recursului, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, hotărârea pronunțata de instanța de fond este definitiva si executorie, iar declararea recursului nu suspenda executarea hotărârii atacate cu recurs. Se mai arată că există motive temeinice pentru admiterea cererii de suspendare a executării sentinței, fiind nelegale dispozițiile prin care s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul R. I. C., afirmație bazata pe considerentele expuse în cererea de recurs. Recurenta consideră că această cerere este justificată întrucât, până la soluționarea recursului, se poate ajunge in situația in care hotărârea sa fie executata in totalitate, caz in care repararea prejudiciului, in cazul admiterii recursului, ar fi dificila, iar o eventuala întoarcere a executării silite ar crea probleme atât pentru recurenta cat si pentru intimat. Se mai arată că obligarea societății la plata unor sume de bani către reclamant, în condițiile in care pentru munca prestata acesta a fost plătit de către S. „. S.A,. este o măsură nedreapta, iar obligația de a încheia contract de munca pe o perioada anterioara, perioada in care reclamantul a fost încadrat si salarizat de către o altă societate pentru toata munca prestata, generează consecințe negative multiple. In drept: art. 299, 300 alin. 2 si 3, Cod.proc.civilă și art. 274 din Codul muncii. Prin întâmpinarea formulată, intimatul R. I. C. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, solicitând menținerea hotărârii primei instanțe, care a apreciat în mod corect probele administrate în cauză, neputându-se reține că aceasta ar fi aplicat și interpretat în mod eronat dispozițiile legale, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 Cod.proc.civilă. Având în vedere faptul că la termenul din data de 4 iulie 2012 cererea de recurs a rămas în pronunțare, recurenta, deși a făcut dovada achitării cauțiunii în sumă de 600 lei, pe care Curtea a stabilit-o la termenul din data de (...), cu recipisa de consemnare nr.749498/1/(...) emisă de CEC B. S. C., a declarat că nu mai stăruie în soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii recurate formulată în temeiul art.300 alin. 2 si 3 Cod.proc.civilă. Analizând recursul formulat de pârâta S. „. C. S., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Curtea reține, în primul rând, faptul că prima instanță nu a analizat în cauză dacă, în raport de dispozițiile art.1011 alin.2 din Codul muncii în vigoare ladata de (...), când reclamantul pretinde că ar fi început raporturile de muncă dintre părți, ce erau în sensul că un contract individual de m uncă cu timp parțial se încheie numai în formă scrisă , acestea nu reprezintă prevederi de excepție de la regula ce era instituită la acea dată de art.16 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora părțile puteau face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Reclamantul consideră că singura consecință ce ar putea fi trasă din neîncheierea contractului individual de muncă cu timp parțial în formă scrisă ar fi considerarea acestuia ca fiind unul încheiat cu normă întreagă, părțile putând însă face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate, prin orice mijloc de probă, și în cazul acestui contract . Pe lângă dispozițiile exprese ale art.1011 alin.2 din Codul muncii privind obligativitatea formei scrise a contractul individual de muncă cu timp parțial, se reține, analizând disp.art.102 alin.2 din același cod, că un asemenea contract poate fi considerat ca fiind încheiat cu normă întreagă doar în situația prevăzută de lege, respectiv atunci când în contract nu sunt precizate elementele prevăzute la alin.1-durata muncii, repartizarea programului de lucru, condițiile în care se poate modifica programul de lucru și interdicția de a efectua ore suplimentare. În consecință, elementele esențiale ale raporturilor de muncă dintre părți nu puteau fi probate, la data la care se pretinde că acestea ar fi luat naștere, decât prin contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă și nu prin alte mijloace de probă. Acest aspect rezultă și din modul în care legiuitorul a înțeles în prezent să reglementeze regula în materia încheierii contractelor de muncă, potrivit art.16alin.1 din Codul muncii republicat, printr-o formulare similară art.1011 alin.2 din Codul muncii în vigoare la data la care reclamantul pretinde că ar fi luat naștere raporturile de muncă dintre părți, în sensul că forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, situație în care, desigur, nu este admisibilă dovada elementelor acestuia cu alte mijloace de probă. Chiar și în situația în care s -ar putea admite că în cauză părțile ar p utea face dovada preved erilor contractuale și a prestațiilor efe ctuate prin orice al t mijloc de probă , în temeiul art.16 alin.2 din Codul muncii, se reține că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul ar fi reușit să dovedească, cu probele administrate, că între părți ar fi existat raporturi de muncă în perioada (...)- (...), pentru următoarele considerente: Conform art.II.1 și 2 al contractului cadru de colaborare nr.3029/(...), obiectul contractului îl constituie: „execuția de către S. R. S. a pieselor și subansamblelor conform comenzilor lansate de către beneficiar";. „Baza materială se va asigura integral de către S. U.-C. S. Conform art.III din același contract, acesta a fost încheiat pentru o perioadăde un an, respectiv (...)-(...), iar potrivit art.IV.4 din același contract, prețul execuției se stabilește la nivelul restului de manoperă de executat, la data de 31 iulie 2007, pentru fiecare poziție din comandă, cu o tarifare de 13 E., respectiv, conform actului adițional nr.1/2007, de 17,15 13 E., începând cu data de (...). Potrivit punctelor 2-6 din contractul de cesiune nr. 3030/(...) : „Cedentul (S. U. C. S.A) cesionează Cesionarului (S. C. R. " S.A) activitatea sade producție începând cu data de 01 august 2007."; „Ca urmare, S. C. R. S.A se obliga sa preia întregul personal aparținând S. U. C. S.A, in conformitate cu prevederile Legii nr. 67/2006."; „Cedentul (S. C. U. C. S.A) își pierde calitatea de angajator fata de salariațiidin cadrul serviciilor transferate. „Cesionarul (S. C. R. S.A) dobândește calitatea de angajator fața de respectivii salariați."; „Drepturile si obligațiile Cedentului, care decurg din contractele individualede munca si din Contractul Colectiv de M. la nivelul S. C. U. C. S. pe anul 2007- 2008 vor fi transferate integral Cesionarului care se obliga sa le respecte întocmai". Drept urmare a acestor contracte încheiate între cele două societăți, astfel cum rezultă și din poziția nr.65 a carnetului de muncă depus la dosar, reclamantului R. I. C., la data de (...), nu i-a încetat contractului individual de mu nc ă, c i aces ta a f os t tr ansf erat de l a S. „. C. S., la S. „. S., conform art.169 din Codul muncii actualizat . Potrivit disp.art.169 din Codul muncii, în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. În acest sens sunt și disp.art.5 din Legea nr.67/2006, ce a transpus Directiva Consiliului 2001/23/CE, potrivit cărora drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului. Conf or m d ispoz iț iil or art.169 alin.3 din Codul muncii, transferul în trepr inder ii, al un ităț ii s au al unor p ărț i ale aces te ia nu po ate cons titu i mo tiv de conced iere ind iv idu al ă d au colec tiv ă a s al ar iaț ilor de c ătre ceden t s au de c ătre cesionar. Din răspunsurile re clamantului la inter ogatoriul propus de către pârâta - recurentă rezultă c ă acesta a desfășu rat același tip de activitate la ambele societăți (punctul 1), că nu a formulat vr eo solicitare pârâtei pentru a i se încheia un contract de muncă pe timp parțial, dar i s -a promis un astfel de contract pentru 2 ore pe zi și plata orelor suplimentare cu 1. (punctul 5). De asemenea, la punctul 7 din interogatoriu, privind intervalul programului de lucru în care și -a desfășurat cele 3 ore de muncă în favoarea S.";U. C.S., reclamantul a răspuns că a prestat această activitate: „I ntercalat cu orele prestate la R., după program sau sâmbăta când a avut livrări."; Martorul C. M. O. a arătat că, potrivit protocolului încheiat între U. și R.livrarea comenzilor începute de U. s-a efectuat de către R., care a facturat manopera către U., astfel încât toți salariații transferați desfășurau muncă pentru ambele societăți, trebuind să finalizeze activitatea. S-a mai arătat de către acest martor că salariații au perceput această muncă ca pe o obligație de serviciu, facturând către U. aproximativ 17 euro pe oră. Martora O. R. a declarat că reclamantul, după data de (...), aproximativ un an, a efectuat pentru U.: facturile pentru export, avizele pentru export, situațiile I. și a păstrat legătura cu clienții externi, a completat registrul de facturi externe, în timpul programului, după program, sâmbătă sau duminică, în funcție de transportator sau când erau gata produsele. De fapt, s-a arătat că „toată tesa a lucrat concomitent pentru U. și R. până ce s-au terminat contractele externe ale U.ului până s-a transpus la R. Martorul T. I., în de poziția sa, a arătat că reclamantul a lucrat atât la R., cât și la U., iar „Activitățile pentru U. le desfășura în timpul programului de lucru dar rămânea și peste program";. Martorul a mai declarat că nu are cunoștință dacă reclamantul venea sâmbăta, duminica la serviciu. Potrivit dispozițiilor legale menționate anterior și a probelor administrate în cauză, se reține că, începând cu data de (...), reclamantul a fost transferat de la societatea pârâtă, la S. „. S., ce a preluat toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din contractul individual de muncă al reclamantului și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului. Astfel cum am menționat anterior, între cedent și cesionar s-a încheiat, pe lângă contractul de cesiune, și contractul de colaborare având ca scop, astfel cum rezultă din clauzele acestuia și declarațiile martorilor audiați în cauză, finalizarea livrării comenzilor începute de S. S., chiar prețul execuției ce se cuvine S.";R."; S.A fiind stabilit la nivelul restului de manoperă de executat, la data de 31 iulie 2007, pentru fiecare poziție din comandă. În consecință, Curtea reține că activitatea pe care reclamantul pretinde că a prestat-o în favoarea S. „.";S., probată de către acesta cu înscrisurile depuse la dosar și declarațiile de martori audiați în cauză, a fost prestată în cadrul menționat anterior , în calitate de salariat al societății cesionare, S. „. S. și în executarea clauzelor contractului de colaborare încheiat între cele două societăți, în scopul finalizării unor relații comerciale pe care cedenta le avea la data transferului și pentru care actualul angajat or primea prețul convenit în contract. De altfel, aceste considerente decurg și din analizarea răspunsurilor reclamantului la interogatoriu și din declarațiile martorilor, din care rezultă că, în mare parte, aceste activități pe care reclamantul pretinde că le-a prestat în favoarea S.„.";S. au fost efectuate în cadrul programului de lucru pe care acesta îl avea la S. „. S., pentru care acesta a fost în mod corect salarizat. Se mai reține că , din probele administrate în cauză , nu se poate stabili cu certitudine că , în perioada (...) - (...), reclamantul ar fi prestat în mod constant câte 3 ore de muncă pe zi, respectiv cel puțin câte 2 ore pe zi, numai în favoarea S. „.";S., la solicitarea acestei societăți angajatoare, într -un raport de subordonare față de ac easta, cu mijloace puse la dispoziție de către această unitate, pentru a se constata în cau ză că intimatul a prestat în această perioadă o activitat e dependentă față de această societate. De altfel, acesta este cu siguranță și motivul pentru care reclamantul nu a solicitat instanței proteguirea drepturilor sale pretins a fi încălcate de către recurentă în toată această perioadă, (...)-(...), în care pretinde că ar fi avut raporturi de muncă cu această societate, înțelegând să acționeze în judecată această societate pentru a se constata existența unor relații juridice de muncă, și implicit, îndreptățirea sa la plata unor despăgubiri salariale, mult după încetarea acestora, respectiv la data de (...). De asemenea, se mai reține că însăși susținerea reclamantului din răspunsul său la interogatoriu, la întrebarea nr.5, în sensul că i s-ar fi promis, pe lângă încheierea unui contract cu timp parțial de 2 ore pe zi, și un „. de 1. ore suplimentare";, contravine dispozițiilor legale exprese potrivit cărora în cazul contractelor pe fracțiune de normă există interdicția de a se presta ore suplimentare. Pentru toate aceste considerente, nu se poate astfel reține în cauză că S.„.";S. ar fi avut obligația de a încheia cu reclamantul un contract individual de muncă cu timp parțial pentru perioada (...)-(...) și să plătească reclamantului suma de 5223,75 lei reprezentând drepturi salariale restante, respectiv să vireze contribuțiile sociale aferente acestor drepturi bănești și să elibereze reclamantului o adeverință privind vechimea în muncă în acest sens, astfel încât în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului. În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de pârâta S. U. C. S. C.-N., se va modifică în parte sentința primei instanțe și se vor respinge cererile formulate de către reclamantul R. I. C. în contradictoriu cu pârâta S. U. C. S. C.-N., având ca obiect obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un contract individual de muncă cu timp parțial pentru perioada (...)-(...), să plătească reclamantului suma de 5223,75 lei, cu titlu de drepturi salariale cuvenite pentru perioada (...) - (...), cu contribuțiile sociale aferente, precum și să elibereze reclamantului o adeverință privind vechimea în muncă în această perioadă. Având în vedere faptul că nu se poate reține în cauză culpa procesuală a societății pârâte, se va respinge, în temeiul art.274 Cod.proc.civilă, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii. Având în vedere că nu s-a mai stăruit în cauză în soluționarea cererii de suspendare a executării, Curtea va dispune restituirea cauțiunii în sumă de 600 lei consemnată de S. „. C. S. C.-N. prin recipisa de consemnare nr. 749498/1/(...) la CEC B. C. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S. U. C. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3381 din 29 martie 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge cererile formulate de către reclamantul R. I. C. în contradictoriu cu pârâta S. U. C. S. C.-N., având ca obiect obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un contract individual de muncă cu timp parțial pentru perioada (...) - (...) și să plătească reclamantului suma de 5223,75 lei, cu titlu de drepturisalariale cuvenite pentru perioada (...) - (...), cu contribuțiile sociale aferente, precum și să elibereze reclamantului o adeverință privind vechimea în muncă. Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii. Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 600 lei consemnată de S. U. C. S. C.-N. prin recipisa de consemnare nr. 749498/1/(...) la CEC B. C. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B.pentru judecător pentru j udecătoraflat în concediu de odihnă aflat în concediu de odihnă semnează vicepreședintele instanței semnează vicepreședintele instanței Red.CM:; Tehnored.:CM/MS; 3 ex./(...); GREFIER Jud.fond: Tribunalul Cluj: I.P. G. C.
| ← Decizia nr. 3126/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 46/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
